Io, la plajă

Ce fel de libertate este aceea în care nu ne putem asuma pe deplin nici măcar responsabilitatea propriului corp?

Treaba cu vaccinurile e destul de simplă. Nu mi-e frică de ele, dar nici nu mi-aș face. Un rahat de Bixtonim îmi creează reacții adverse, darămite niște substanțe cu gust de metal și mireasmă celulară în putrefacție. Acestea sunt descrierile oficiale, eu doar am folosit alte sinonime. Personal, probabil n-aș păți nimic, sunt obișnuit cu boala încât de multe ori mi se pare o chestie firească. M-am născut aproape de Cernobâl, am înfruntat moldamine, „defecte” genetice și alte chestii despre care nici nu vreau să vorbesc pentru că mi-ar fi rușine. Știți că unele „afecțiuni” par caraghioase la prima vedere. În orice caz, este dreptul fiecăruia să se vaccineze, la fel cum este dreptul fiecăruia să refuze.

„Ce bă, ai făcut vaccin când erai mic și n-ai murit”. Da bă, dar nici sănătos tun n-am fost. Cel puțin o perioadă din ani, până când mi-am dat seama cât de puternică e voința omului dacă știe ce vrea. Dar câți credem în ea? Câți suntem dispuși să ne testăm credința cu adevărat? A fost un moment în viața mea când am spus gata, vreau să-mi păstrez ambele amigdale, chiar așa cum erau, inflamate și cu streptococ. Orice sens de mișcare se poate schimba, nu? Așa că bag sală, trag de fiare până la exorcizare, încât să-mi scot prin pori toate figurile din cap. Apoi stau în gheață și în apa de râu tăioasă, încât să țipe toți streptococii rămași prin corp. Între timp, toate celulele prietenoase mi-au rămas alături, restul, nu au mai putut să suporte stresul și au abandonat nava. Le-am dat de ales. Ori la bal, ori la spital!

Ei bine dragii mei oameni, e mare minune să alegi și să decizi în cunoștință de cauză. Nimic nu poate devenii obligatoriu cu adevărat, pentru că nici iubire cu forța nu se poate. Cu cât forțezi mai mult pe cineva, cu atât îl vei îndepărta sau ți-l vei face dușman. Și nici să manipulezi omul nu merge, să inventezi boli și necazuri ca să aleagă din frică. Mai devreme sau mai târziu, își va da seama ce-i faci și ferească Dumnezeu de puterea sa. Pentru că ăsta-i avantajul omului, pe cât poate să urce în înaltul cerului, pe atât poate să coboare după draci în infern. Dacă mai și află că o parte din el e nemuritoare, ai belit-o efectiv! Liberul arbitru este un drept fundamental, divin, suveran. Ce fel de libertate este aceea în care nu ne putem asuma pe deplin nici măcar responsabilitatea propriului corp? Poate acum veți spune, păi bine, atunci unde se termină libertatea mea și începe libertatea celuilalt? Răspunsul este mult mai simplu decât vă așteptați. Dar despre această mare dilemă, într-un alt episod.

Pe curând.

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?