O primă condiție de întărire a imunității este însăși alegerea interioară fermă, lipsită de duplicitate, de a face parte din noua lume și dorința de a o susține prin dedicație, slujire și devoțiune.
Trăim vremuri în care oamenii sunt convinși să creadă că niște suplimente și produse naturiste le pot crește imunitatea, aproape peste noapte. A cere în fața rafturilor farmaciilor sau magazinelor naturiste “ceva pentru imunitate” a devenit o obișnuință. Iluzia că astfel de gândire ajută la ceva, costă vieți, dar sistemele medicale au devenit ele însele imune la slăbiciunile și dependențele oamenilor: unde este cerere este și ofertă și invers, s-a creat astfel un cerc vicios în care unii se îmbogățesc, iar alții trăiesc de pe o zi pe alta, cu speranța că ceva mai nou, mai performant, apărut pe piață, le va pune capăt suferinței.
Pot spune că imunitatea omului modern s-a șubrezit odată cu scoaterea lui din mediul natural, unde copiii obișnuiau să se imunizeze trecând mâinile prin praf și noroi, apoi ducându-le la gură printr-un proces inconștient. Împrietenirea cu mediul natural și suptul la sân erau pentru viitorul adult lucrurile de temelie ale energiei sale vitale. În ziua de astăzi, multe mame consideră normal ca bebelușul să fie hrănit cu lapte praf, iar mediul construit “pentru siguranță și confort” a devenit brusc ostil, prin exacerbarea acțiunii virușilor și bacteriilor, care nu sunt decât o expresie a armoniei, sau dizarmoniei interne a unui individ, sau a unei societăți.
În lipsa mijloacelor de transport rapide și comode, oamenii parcurgeau pe jos distanțe impresionante de multe ori. Prin mers și muncă pe pământ se întărea structura de rezistență a organismului – coloana vertebrală – se tonifiau mușchii, iar sângele și limfa erau puse în mișcare printr-un proces natural. În ziua de astăzi vedem cum o mulțime de oameni au probleme cu coloana, recurgând de multe ori la operații care întrerup fluxul de energie în locurile respective. Un alt indicator al șubrezirii sănătății generale este starea de sănătate a danturii și a ochilor, care au nevoie de reparații periodice. Dinții naturali se înlocuiesc cu implanturi artificiale la vârste din ce in ce mai tinere, fiziologic vorbind, iar ochii sunt acoperiți de lentile care creează dependențe și limitează vederea periferică. Este la modă termenul de boală autoimună, dar în principiu fiecare afecțiune are la bază acest proces prin care natura interioară se revoltă împotriva propriului sistem, tocmai din cauza lipsei de armonie în care trăim cei mai mulți dintre noi.
Infertilitatea este poate cel mai important aspect care vorbește despre dizarmonia dintre om si esența sa, acest lucru mergând până acolo unde viața nu mai poate avansa prin oameni. Trăind și lucrând în clădiri supraetajate, etanșe, departe de energia naturii și a pământului, mergând mai mult cu mașinile decât cu picioarele, pășind pe asfalturi și betoane și respirând aerul poluat produs de propria nevoie de control și siguranță, oamenii au devenit un fel de plante puse în ghiveci, smulse de sursa lor de putere și de vitalitate, dar nefiind pe deplin conștienți de asta, din cauza letargiei propriei conștiințe. Referitor la acest somn al conștiinței, nu este de mirare că majoritatea ființelor au ales să fie cobai ai unor experimente medicale, care pun în pericol însăși integritatea sufletească a umanității.
În cartea sa Pământul se trezește, Sal Rachele vorbește despre o accelerare a proceselor degenerative ale sănătății în următoarea perioadă, in special până în anul 2030. În linii mari, se spune că sistemul medical actual va fi suprasaturat de cerere, iar imunitatea scăzută va sta la baza decimării populației actuale. Această filtrare și transformare a populației actuale nu este doar o simplă predicție, ci un fapt anunțat de marii învățători ai vremurilor și de multe scrieri ale unor ființe validate de Divinitate pentru a fi mesageri de încredere. Din aceste surse și din mesajele pe care le primesc și eu pot spune că vor supraviețui acestei purificări în masă doar cei care se vor alinia la noile frecvențe și cerințe și se vor armoniza, printr-un proces interior, la planul divin de trecere la un alt nivel. Ni se spune că pământul a intrat deja în cea de-a patra dimensiune, o eră a armoniei și coeziunii, unde sistemele considerate deja învechite și distructive nu își vor mai găsi locul. Aici nu vorbim numai despre sistem medical, ci și de cel religios, financiar, comercial etc.
Deci, o primă condiție de întărire a imunității este însăși alegerea interioară fermă, lipsită de duplicitate, de a face parte din noua lume și dorința de a o susține prin dedicație, slujire și devoțiune. Vedem cum de-a lungul vremurilor, persoane devotate altora, altruiste și generoase, au supraviețuit molimelor, epidemiilor, condițiilor extreme din detenție, condițiilor meteo extreme, datorită unui lucru care scapă și acum oamenilor de știință. În plan subtil, renunțarea la viața preponderent lumească, la material ca formă de echivalare a valorilor umane, întărește însăși viața corpului subtil, sau eteric, care nu mai este sufocată și subjugată de frici, nevoie de a controla și de a fi controlat, dependențe, iluzii, dorințe. El primește din acest plan invizibil o energie vitală care îl protejează și îl susține în viața de zi cu zi și îl face mai imun la răspunsul necontrolat al factorilor de mediu distructivi, pornind de la bacterii și viruși la poluarea din aer, alimente și apă. Foarte pe scurt, sacralizarea vieții nu este doar un trend, sau un moft, ci o cerință, o necesitate a firescului vieții universale, care respectă o ierarhie ce nu poate fi niciodată inversată de către om.
Această credință a inimii, această subordonare din iubire în fața Creatorului Vieții, reprezintă de fapt elementul cheie al relației prezente și viitoare în fața distrugerii exterioare pe care tot el, omul, a declanșat-o din interiorul sentimentelor, gândurilor și aspirațiilor sale.
Alt element important în susținerea sistemului imunitar ar fi modul în care ne raportăm la natură și la pământ. De-a lungul timpului, ființa om a fost sustrasă, încet, încet, de la sursa sa de energie și de vitalitate, de care este dependentă în timpul vieții terestre. Pământul este această sursă de energie vitală, el fiind și principalul antioxidant pentru organism. Un timp petrecut pe el cu picioarele desculțe, sau cu o încălțăminte lejeră, respirând conștient, poate să fie mai important decât o masă pe care o luăm pe parcursul zilei. În prezent, in mirajul tehnologic și al rapidității vieții, nu observăm cum devenim din ce in ce mai stresați, tensionați, obosiți. De cele mai multe ori, o boală ne avertizează asupra rătăcirii noastre și uneori învățăm că avem mai mult decît un corp fizic, că avem sentimente și dorințe firești de a iubi, de a îmbrățișa alte ființe, de a respira și contempla lumea care ni s-a oferit ca dar al învățării și evoluției și nu ca un prilej de a demonstra cît de buni și de competitivi suntem. Cea mai eficientă metodă de împământare este relația sufletului nostru cu lumea vie și puritatea ei și sentimentul că aparținem unei lumi infinit mai ample decât cea cuprinsă cu mintea noastră. În acel moment culegem adevăratele roade ale pământului și devenim incompatibili cu hrana moartă, cu produsele din carne, cu cele procesate și cu cele modificate genetic.
Din acest punct, până la găsirea unui alt mediu de viață, cel mai probabil mai izolați de trepidația orașelor, nu este decât un pas. Un dor de lucruri simple, naturale și vii ne apropie de o viață lăuntrică, în care dispare noțiunea de timp și suntem din ce in ce mai puțin interesați de confort, tehnologie si rapiditatea fără vreun sens a unei vieți care nu duce decât la suferință și însingurare.
