Picăm în plasa șarlatanilor pentru că vrem să rămânem în bula noastră și căutăm pe cineva, un „maestru al bulei”, al separării, care să ne confirme utilitatea și importanța propriei bule.
Una dintre provocările pe care le avem, noi, oamenii din societatea modernă, este inabilitatea de a ne conecta la semenii noștri. Fiecare pare a fi în bula sa și nu dorește s-o părăsească nici dacă asta înseamnă să refuze hrana care vine din conexiune, din apartenență, din susținere.
Când mai postez un articol pe Facebook și cineva nu este de acord cu ceea ce am postat, aproape de fiecare dată comentariul respectiv nu are legătură cu postarea. Parcă omul acela nici nu a citit rândurile, ci a citit printre rânduri ori pe lângă rânduri sau pe sub rânduri. Totodată, am observat și efectul invers, când unii oameni postează bălării superficiale și la comentarii apar laude provenite parcă din vremuri demult apuse.
Fiecare pare în lumea sa, încercând cu disperare să își confirme ideile, adevărurile ori să le impună.
Cel mai probabil, motivul pentru care oamenii se bagă în bule este pentru că nu au încredere în viață, încredere pe care au pierdut-o de mici. Cum să ai încredere în exterior dacă exteriorul nu a avut grijă de nevoile tale, acelea pe bune, nu cele artificiale pe care sistemul ți le inoculează de la o vârstă fragedă?
Ne este foarte greu să ne deschidem, vulnerabilitatea în societatea modernă echivalează cu atingerea vârfului Everest. Ne-am construit o societate care se bazează pe artificialitate, pe îndeplinirea unor nevoi care nu există și astfel că marea majoritate a celor din societatea modernă sunt flămânzi de sens, de scop, de conexiune.
Când omul e „flămând”, îi poți da orice îi alină măcar temporar „foamea”. Așa apar șarlatanii, cei care profită de semenii lor, promițându-le un ospăț și oferindu-le firimituri. Șarlatani sunt în toate domeniile, îi găsim și în spiritualitate, poate mai ales în spiritualitate.
Șarlatanul nu dorește ca tu, omul, să fii „hrănit”, asta ar însemna că nu vei mai avea nevoie de acesta și astfel îți dă suficiente firimituri cât să nu mori de „foame” dar nimic mai mult. Că aceste firimituri doar te fac să crezi că ești „hrănit”, asta este o altă discuție dar merită totuși menționat faptul că firimiturile sunt și ele iluzorii, sunt artificiale.
Șarlatanul în spiritualitate îți oferă „fast food” spiritual, îți dă ceva care să sune bine, ambalat frumos dar fără substanță, eliberat de „nutrienți”. Șarlatanul nu îți dă voie să îi simți umanitatea, de aceea pare că este perfecțiunea întruchipată. Acesta se află în bula sa și nu dorește să iasă de acolo pentru că asta ar însemna că există posibilitatea ca tu să observi cum întruchiparea perfecțiunii din fața ta este de fapt doar un OM, la fel ca tine.
Picăm în plasa șarlatanilor pentru că vrem să rămânem în bula noastră și căutăm pe cineva, un „maestru al bulei”, al separării, care să ne confirme utilitatea și importanța propriei bule. Apoi, din interiorul bulei îi dăm cu laude, cu inimioare, cu reverențe pentru că ne-a salvat de curiozitatea de a observa și ce este în afara noastră, în afara bulei.
Cei care devin un pericol asupra bulei, p-ăia îi „bulim”. Dacă la șarlatani le dăm cu „love” (iubire), la ăilalți le dăm cu „hate” (ură). Apropo, eu nu știu pe cineva care să fie cu adevărat hrănit de laudele altora, dar știu oameni care nu au parte de laude în viața de zi cu zi, dar au parte de oameni pe rezonanță care îi susțin și par mult mai bine hrăniți ca primii.
Când avem curajul de a face pași în afara bulei, începem să percepem realitatea altfel, iluzia în care ne băgasem nu mai are putere asupra noastră și începem din nou să simțim. Ieșirea din bulă e nevoie a fi făcută treptat, în ritmul nostru natural, nu grăbit. Pentru omul din societatea modernă acest proces de „de’bulizare” este esențial, fără a descoperi ce este în fara bulei sale omul modern devine copleșit de viața de zi cu zi.
Suntem meniți a colabora, a rezolva provocările vieții nu doar individual, ci și împreună. Suntem meniți a fi puternici atunci când avem spatele asigurat. Cum să aibă spatele asigurat omul care își respinge semenii și aderă doar la cultul personalității celui care îi promite că bula îi va rămâne intactă? Treaba asta se întâmplă pe toate palierele societății.
Spre exemplu, omul „în’bulinat” va căuta fix politicianul care să îl păcălească frumos, își va căuta șarlatanul ideal, fără să realizeze că asta face. Să îți mai dau un exemplu, în relația de cuplu, de foarte multe ori unul nu comunică cu celălalt, ci cu o persoană care există doar în capul lor, în bula lor. Pentru că nu îl pot simți pe celălalt, l-au reconstruit în mintea lor, într-un mod ideal, perfect chiar. Când celălalt nu se ridică la standardele perfecțiunii aferentă iluziei, omul nostru devine dezamăgit, frustrat, furios, trist.
Când starea ni se alterează pentru că celălalt nu este conform credințelor noastre, ar fi bine să ne reevaluăm credințele.
Bula nu e rea, avem nevoie câteodată de ea, pentru a ne reveni, pentru a ne proteja de exterior, atunci când exteriorul ne este cu adevărat ostil, important este să înțelegem că bula nu este Acasă. Acasă este peste tot, suntem parte dintr-un mare Acasă. Ne-am construit bula pentru a emula, a imita Întregul însă în interiorul bulei nu găsim toate resursele pe care Întregul d-abia așteaptă să ni le ofere. A simți pe acest Acasă a fost motivația principală când am pornit pe calea (mea) spirituală. E posibil să nu fiu singurul cu această motivație… E posibil ca și tu să ai această pornire către Acasă. Dacă da, atunci îți recomand să recunoști valoarea bulei tale dar să nu rămâi doar acolo. Mai ieși și tu din când în când, explorează și descoperă, descoperă-te.