În căutarea Sfântului Graal
© Alvaro German Vilela / Bigstock

Împotriva României se duce acest surd război de către slujitorii întunericului, de distrugere a societăţii româneşti aproape din toate punctele de vedere, pentru ca Sfântul Graal în plenitudinea sa să nu fie din nou trezit şi activat.


Graalul… Sfântul Graal aşa cum a fost denumit de către exegeţii religiei creştine acel potir despre care se spune că a fost folosit de către Iisus în timpul derulării Cinei cea de Taină.

S-au scris multe cărţi, foarte multe articole de-a lungul ultimelor decenii despre existenţa şi veridicitatea acestui obiect, anumite documentare au dedicat multe ore cercetării acestui subiect şi chiar au fost făcute chiar şi filme care au inclus direct tema căutării Sfântului Graal, cum este de exemplu Indiana Jones şi ultima cruciadă, un film epocal regizat de celebrul Steven Spielberg. Eroul interpretat de Harrison Ford porneşte în căutarea tatălui său, care fusese prins de nazişti şi ţinut într-un castel din munţii Austriei. Motivul? Tatăl lui Indiana Jones, mare istoric şi profesor în mistere arheologice şi esoterice, deţinea o agendă în care-şi notase locurile, conform unor vechi indicii din diferite surse esoterice, unde se aflau diferite artefacte ale vechilor civilizaţii, inclusiv artefacte de origine creştină – Graalul, suliţa cu care fusese împuns Iisus de către acel soldat roman, Chivotul Legii, bucăţi din crucea pe care Iisus fusese răstignit, dar şi obiecte magice de cult mayaşe, egiptene şi din alte vechi culturi dispărute.

Vibraţia determină amplitudinea

Conform studiilor efectuate în ultimele decenii de către cercetători din domenii conexe între ele, astrofizica, biochimia şi matematica, s-a admis ceea ce Ştiinţa Spirituală postula de mii de ani. Şi anume că totul în univers are o formă de manifestare vibraţională, şi că există diferite nivele ale acestor vibraţii care determină atât forma, cât şi spaţiul. Pornind de la o asemenea realitate demonstrată ştiinţific, putem să propunem un model de cercetare în ceea ce priveşte acest sacru obiect – Sfântul Graal, pentru a-i înţelege semnificaţia şi valoarea.

Se spune în multe texte apocrife despre Iisus că nu numai că a Înviat, după răstignire, ci a mai şi stat o vreme acolo în zona Palestinei de azi, după care a plecat spre India. Dar şi înainte de evenimentele menţionate şi în Biblie, Iisus revenind din traseele iniţiatice pe unde fusese până la vârsta de 30 de ani – India, Tibet, Persia, Dacia şi Egipt, a fost vreme de 3 ani şi ceva – aşa cum relatează şi evangheliile – prezent în zona Ierusalimului. Pregătirea sa în cei 18 ani cât a lipsit din zona natală, a dus la creşterea vibraţiei sale ca spirit aflat în trup pământesc. Ca să înţelegeţi mai bine o asemenea chestiune care a fost dezbătută des de mulţi autori, gândiţi-vă de exemplu că oamenii obişnuiţi sunt ca bateriile normale cu componente de calitate standard, în timp ce Iisus şi alţi maeştri spirituali erau şi sunt precum bateriile Duracell – apropo de faptul că acestea sunt superioare calitativ şi ţin mult mai mult. Deci vorbim despre diferenţe între nivelele de manifestare.

De ce am abordat problema din acest unghi? Veţi vedea imediat…

Aşa cum susţine Ştiinţa Spirituală şi la ora actuală este confirmat şi de către fizica modernă, omul este o fiinţă structurată din energii de diferite tipuri, toate având la bază lumina. Omul obişnuit se comportă asemănător unui condensator clasic din anii 70, neputând asimila mai multă energie sub forma amplitudinii deoarece s-ar „prăji”, în timp ce iniţiaţii, de la discipoli la maeştri, datorită practicii spirituale în viaţa de zi cu zi, îşi transformă corpul şi structura fiind asemănători unor condensatori moderni care oricum arată cu totul diferit de cei clasici şi sunt capabili de performanţe mai mari.

Ei, aţi înţeles acuma…? Bun! Mergem mai departe în derularea poveştii despre Sfântul Graal.

Folosind analogia descrisă mai devreme, pe baza descoperirilor din astrofizică, putem spune că fiecare om are vibraţia sa. Cu atât mai mult Iisus care este considerat un mare maestru spiritual. Dintr-o asemenea perspectivă şi luând în considerare faptul că aproape de fiecare dată el lua cina cu apostolii, aşa cum se obişnuieşte azi şi pe vremea aceea oamenii aveau o clasificare a obiectelor. Astfel încât am putea spune că Iisus, ca şi ceilalţi apostoli, avea cupa sa din care bea apă, vin sau ce i se oferea. Odată ce un obiect personal este folosit, acesta se va încărca treptat cu vibraţia celui care-l foloseşte, şi privind lucrurile în acest fel ne dăm seama că acea cupă folosită de Iisus a fost printre puţinele obiecte sau lucruri, precum giulgiul din Torino, care s-au impregnat intens cu vibraţia lui. Admiţând că poate fi vorba de o cupă ca şi Graal.

După atâtea secole mai ales în perioada celui de-al Doilea Război Mondial naziştii au încercat să găsească acest sacru obiect pentru a influenţa decisiv soarta războiului. Se spunea că cine posedă Sfântul Graal acela nu doar că poate domina lumea, dar va trăi şi mult mai mult datorită apei pusă în cupa atât de impregnată cu vibraţia spiritului lui Iisus. Şi nu numai atât, ci şi că apa pusă în cupa Graalului vindecă orice rană, infecţie, boală etc. Deci vă daţi seama că cel puţin din Evul Mediu încoace acest artefact a tot fost căutat, deşi…

Cavalerii templieri şi misterul Sfântului Graal

Vreme de secole se pare că în Europa nu a circulat nicio o legendă despre acest straniu şi presupus obiect considerat a fi cupa din care obişnuia să bea Iisus. Şi e logic pentru că în vremurile de atunci când mulţi pelerini călătoreau dintr-o regiune în alta, aşa cum a rămas consemnat şi despre Iisus şi apostoli în Biblie, exista obiceiul ca orice călător să aibă o desagă cu câte ceva de-ale gurii şi o cupă de lemn sau de alamă pentru apă. Deci este posibil ca şi Iisus să fi avut una pentru aşa ceva.

Dincolo de aspectul material al unei presupune cupe, indiferent că ar fi fost una simplă sau una lucrată cu diferite pietre preţioase şi semipreţioase, legenda spune că după răstignirea lui Iisus, acesta i-ar fi apărut ca un fel de hologramă – pe înţelesul nostru – lui Iosif din Arimateea în posesia căruia se zice că ar fi ajuns acest artefact. Apoi după ce fusese închis de autorităţile de atunci, Iosif ar fi părăsit ţara plecând spre Europa şi în cele din urmă ar fi ajuns în regiunea Glastonbury de azi, din Anglia. În tot drumul său Iosif a propovăduit faptele şi învăţătura lui Iisus. El s-ar fi oprit în Britania şi apoi s-a dus ceva mai în nordul Insulei britanice în Scoţia de azi. Dar ceea ce se cunoaşte mult mai puţin sau aproape deloc, este faptul că şi apostolul Andrei după ce a ajuns în Europa, predicând învăţătura lui Iisus, a traversat diferite ţări ale bătrânului continent ajungând în cele din urmă unde credeţi…? Tot în Scoţia!

Ulterior prin secolul al XI-lea s-a înfiinţat ordinul Cavalerilor Templieri care, mizând pe documentele rămase despre creştinism din vremea imediat următoare învierii lui Iisus, au pornit spre Ierusalim în căutarea unor comori şi răspunsuri la secretele învăţăturii lăsate de Iisus posterităţii. Aceşti călugări cavaleri războinici au format în primul deceniu al existenţei ordinului lor un drum bine susţinut şi protejat din Franţa până la Ierusalim. Contrar părerilor neavizate ordinul nu a luat naştere în Franţa ci în Ierusalim, ca o necesitate de a asigura protecţia tuturor pelerinilor creştini ce intenţionau să călătorească din orice ţară europeană către oraşul în care trăise Iisus. La adăpostul misiunii lor, cavalerii templieri căutau Sfântul Graal, ca relicvă ce le-ar fi putut asigura supremaţia în Franţa, şi prin aceasta Franţa să devină o putere politico-militară de neconstestat în raport cu celelalte state europene.

Desigur că toată această căutare a lor s-a dovedit totuşi fără succes, deşi în vremea lor începuseră să circule tot felul de poveşti despre faptul că l-ar fi găsit şi apoi l-au ţinut în mare secret într-un loc doar bănuit. Şi un asemenea loc de exemplu, pentru că asemenea chestiuni sunt ascunse şi acoperite cu tot felul de şarade şi chestii încifrate în tot felul de texte din vremea aceea, ar fi azi undeva într-un subsol de capelă medievală dintr-un loc unde cândva templierii îşi avuseseră una dintre principalele lor baze, şi anume în subsolul unei case care se spune că ar exista în prezent şi care ar aparţine urmaşilor Dinastiei Merovingienilor, despre care istoria esoterică susţine că este linia genealogică până în ziua de azi născută din căsătoria lui Iisus cu Maria Magdalena.

Sfântul Graal – „Sacrul sânge real” şi conexiunea Scoţia – Geto-Dacia

Acest aspect a născut foarte multe controverse în toate cercurile esoterice. Se spune despre merovingieni în aproape toate societăţile esoterice că erau evrei descendenţi din tribul lui Benjamin, aceştia stabilindu-se mai târziu în Grecia. Anumite detalii importante ale istoriei merovingienilor sunt legate de Cronica lui Fredegar care se găseşte la Biblioteca Naţională din Paris. Fredegar, care a murit în anul 60 d.Hr., era un scrib burgund, iar cronica sa acoperă perioada cuprinsă între patriarhii evrei şi dinastia regilor merovingieni. Astfel, Fredegar ne spune că francii (de la care vine şi numele viitor al ţării, Franţa), şi-au luat acest nume după şeful lor, Francio, un descendent al lui Noe, care a murit în anul 11 î.Hr. Rasa lui Francio îşi avea originea în vechea Troie (de aici, numele oraşului francez Troyes). Oraşul Paris, creat în secolul al 6-lea de merovingieni, poartă numele după Paris, fiul regelui Priam al Troiei, a cărui legătura cu Elena din Sparta a declanşat războiul troian. Iar regii franci din genealogia merovingiană purtau părul lung, în timp ce războinicii oştirilor purtau părul tuns mai scurt. Însă aici se face o eroare!

Adevărul iese acum încet-încet la lumină. Dacă totul şi-ar avea rădăcina în Troia, ca strămoşi ai merovingienilor franci, atunci troienii nu erau nicidecum semiţi cum s-a crezut şi se crede încă, ci traci – troienii fiind neamuri trace, iar Noe nu a fost evreu ci caucazian stabilit în regiunea Anatoliei. Ca urmare, Sfântul Graal ar fi fost în posesia francilor – adică primii merovingieni ajunşi  în Franţa de azi, în vremea aceea franceza veche în care şi Nostradamus şi-a scris profeţiile nu exista, căci franceza veche a apărut de abia în secolul 9 (şi există şi o bizară relaţie între România şi Franţa ca un fel de suflete surori).

Francii vorbeau latina vulgară folosită şi de romani, şi de traci şi mai ales de strămoşii noştri geto-dacii. Se ştie din documentele istorice că romanii şi dacii când făceau negoţ se înţelegeau în aceeaşi limbă, latina vulgaris a cărei origine, aşa cum a declarat fostul consilier al papei Ioan Paul al II-lea, Miceal Ledwith, se afla în Dacia. Deci nu dacii au preluat latina de la romani, ci romanii au preluat latina de la geto-dacii noştri. Mergând pe firul căutării Sfântului Graal, regii franci au preluat ideea sângelui interpretat eronat ca fiind “regal” din genealogia lui Iisus şi a Mariei Magdalena, în realitate fiind vorba de “sang real” care se traduce prin “sângele adevărat” referirea fiind cu siguranţă la linia de descendenţi ai lui Iisus şi Mariei Magdalena. Şi ca să completăm informaţia, denumirea de Sfântul Graal adică “Sacre Sang Real” aşa cum s-a numit atunci, indică sacralitatea purităţii liniei de descendenţi care totuşi, undeva pe la începutul Evului Mediu se pare că a fost oarecum alterată de încrucişarea, mai mult sau mai puţin forţată, cu alte dinastii regale din Europa, iar linia regilor merovingieni a trecut în plan secund în raport cu familiile regale cunoscute azi în Europa. Este un fel de uzurpare care, pentru cei care au un fin simţ al observaţiei, transpare ca idee şi în serialul “Urzeala tronurilor”, în care ideea dinastiei merovingiene – înlocuită în serial cu o familie regală cu alt nume – este subtil introdusă de-a lungul desfăşurării întregii acţiuni.

Dar să revenim la miezul misterului…

Regii franci merovingieni aveau părul lung cum se spune. Nicăieri pe cuprinsul Europei în vechime nici un rege nu a avut părul lung, deşi de abia în Evul Mediu reprezentările picturale înfăţişează unii regi cu părul mai lung. Doar în Dacia se ştia de către neamurile din peninsula balcanică şi de către istoricii vremurilor de atunci că geto-dacii erau oameni pletoşi şi cu bărbi mari. Altfel spus ei nu-şi tăiau sau scurtau părul deoarece sacerdoţii lui Zamolxe îi învăţau pe geto-daci despre importanţa forţei psihice pe care părul o putea stoca şi dacă ne amintim din relatările istorice şi biblice, pe vremea sa Iisus era singurul din zona unde a trăit care avea părul lung. Specificul localnicilor din vechea Palestina era să poarte părul mai scurt.

În realitate există o conexiune veche între Geto-Dacia şi Scoţia-Anglia, unde au ajuns apostolul Andrei şi Iosif din Arimateea. Faptul că Stonehenge arată foarte asemănător cu calendarul dacic de la Sarmisegetuza, şi că prima ţară şi ultima creştinate de apostolul Andrei sunt Dacia şi Scoţia, indică faptul că dinastia “sacrului sânge adevărat” ca moştenire genetică peste timp ar trebui căutată în altă parte decât în Anglia, Spania, Franţa sau Italia, aşa cum au vrut să interpreteze mulţi cercetători care au pretins că descoperiseră cupa “Sfântului Graal” chiar sub forma unei cupe.

Este foarte posibil ca “sacrul sânge adevărat” să-şi aibă originea în Geto-Dacia?

Nu degeaba cele două provincii din zona de sud-vest şi sud-est a Dunării se numeau Moesia Inferior şi Moesia Superior, asta apropo de Mesia aşa cum a fost considerat Iisus la vremea sa, acestea făcând parte cu mult dinainte de Burebista chiar din Marele Regat Geto-Dac. Cronologic vorbind, regatul strămoşilor noştri exista deja la anul 7000 înainte de Hristos, într-o vreme când romanii şi grecii nici nu existau în Europa.

Romanii de abia în 750 înainte de Hristos au întemeiat Regatul Roman, iar grecii – deşi sursele istorice falsificate susţin că ei existau în sudul peninsulei balcanice încă din 3800 înainte de Hristos prin civilizaţia cicladică şi apoi la 2700 prin cea minoică, în realitate acestea nefiind greceşti ci populaţii tracice amestecate – au venit în zona bazinului mediteranean de abia prin 1900 înainte de Hristos, deci într-o perioadă când tracii cu toate familiile lor vaste existau deja din Mediterana până dincolo de Ucraina de azi şi până în Caucaz, Anatolia, Europa Centrală şi de Vest. Deci ca şi cronologie care cuprinde evenimente, în care poate fi inclusă şi linia merovingiană ca loc de origine – teritoriul Geto-Daciei unde exista Şcoala de mistere numită “Trandafirul Alb” (în zona Europei de Est de azi, după informaţiile Fondatorilor) a cărei existenţă s-a derulat din anul 2500 înainte de Hristos până în 500 înainte de Hristos. Este clar că vorbim despre şcoala zamolxiană care conţinea învăţătura sacră despre Creator, Creaţie, legile spirituale şi atunci dacă Sfântul Graal, ca semnificaţie esoterică a unei cunoaşteri spirituale ancestrale, plină de mistere fascinante despre capacităţi care ofereau iniţiaţilor puteri depline asupra vieţii şi morţii, cum se zice, îşi avea originea în această Şcoală a “Trandafirului Alb”, rezultă că avem de-a face cu un mister foarte bine ascuns, pe care foarte mulţi, încă din vremea imediat de după Iisus şi până acum, l-au căutat în cu totul alte părţi ale lumii.

Dar se pare că iezuiţii au aflat despre originea Graalului, informaţia despre asta existând încă din vremea bibliotecii din Alexandria care a fost trecută prin foc – de către cine? – de către romani! (Vaticanul cu a sa secretă bilbiotecă gestionată de iezuiţi care au încercat să fure documentele sacre despre Graal şi semnificaţia sa, dar n-au reuşit să ia tot pentru că Frăţia Luminii deja transferase în alt loc ce era mai esenţial şi atunci înaintaşii iezuiţilor au dat foc acelui loc).

Dacă vorbim despre originea Sacrului pe planetă, acesta nu-şi poate avea locul decât în Axa Lumii despre care vorbea Mircea Eliade confirmat apoi cu temeinice studii esoterice şi de alţi autori din străinătate. Iar Axa Lumii – Axis Mundi – se află în Carpaţi.

Sfântul Graal şi România

Sfântul Graal a fost întruchipat de către Iisus – iniţiat în misterele zamolxiene cosmice şi spirituale, pe lângă învăţăturile sacre din Egipt, Tibet, India şi Persia. Iar Iisus a lăsat moştenirea pentru a fi continuată şi pentru ca bucla învăţăturii spirituale să se întoarcă în locul de origine şi omenirea să fie salvată de pericolul neantizării – acest risc trebuind să fie depăşit. Iar în foarte multe cercuri esoterice din România şi din alte ţări este cunoscut rolul spiritual pe care noi ca urmaşi ai geto-dacilor îl vom avea în viitorul apropiat, cam peste 70-80 de ani, în a îndrepta naţiunile lumii înapoi către spiritualitatea adevărată.

De aceea împotriva României se duce acest surd război de către slujitorii întunericului, de distrugere a societăţii româneşti aproape din toate punctele de vedere, pentru ca Sfântul Graal în plenitudinea sa să nu fie din nou trezit şi activat, căci asta înseamnă eliminarea întunericului şi răului sub toate formele lor.

Graalul este Prezenţa Vie a lui Dumnezeu şi va veni ziua când ea va străluci dintr-un “cap de om”, dintr-un loc ce păzeşte cu sfinţenie de milenii forţa şi taina Axei Lumii…

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?