Cucutenienii au înțeles că structurile puternic spiralate stau la baza formării materiei, a corpurilor cerești și a altor fenomene, de exemplu jeturile solare sau valurile apei.
Cu ochiul fizic nu vedem sunetele, ciripitul păsărilor, parfumul florilor, nu vedem nici aerul, vântul, curentul dintre două ferestre deschise, căldura din apartament sau cea din timpul verii sau a iernii, precum nici sentimentele, emoțiile și gândurile oamenilor din jur, însă toate acestea le percem cu alte simțuri. Dacă unii aleg să le dezvolte pe parcurs, alții aleg să perceapă predominant natura umană si cea înconjuratoare doar cu ochii fizici. Însă oamenii ce locuiau în urmă cu 7 000 de ani pe actualul teritoriu al SE-ului Transilvaniei, Moldovei, Basarabiei si Ucrainei, denumiți de arheologii de azi “Cucutenieni”, aveau nivelul de spiritualitate mărit și o bună capacitate de înțelegere a naturii terestre și cosmice.
Cucutenienii, ca și astronomii contemporani, au înțeles că rotația Soarelui în jurul propriei axe și deplasarea lui prin galaxie determină spiralarea liniilor magnetice, respectiv curbarea, răsucirea și împletirea lor în frânghii magnetice care stau la baza formării norilor magnetici, a filamentelor coronale, a ejecţiilor de masă coronală, la eliberarea vântului solar și jeturilor solare cu plasmă, precum și la conectarea magnetică dintre Soare și planete. Conformația cosmică de funie este fundamentală, drept urmare Cucutenienii au imitat-o și introdus-o în activitățile vieții cotidiene, transmițându-o din generație în generație până în zilele noastre. O putem observa la răsucirea firului pe fus, la împletirea părului, a aluatului pentru formarea colacului sau a cozonacului, precum și la sculpturile porților maramureșene și bucovinene.
De asemenea, astronomii vremurilor neolitice au înțeles că distanța și timpul dintre planeta noastră, Soare și stele este similară unei țesături cu fire răsucite. Prefigurând sistemul de fire și frânghii magnetice constituent al țesăturii cosmice (urzeala și bătătura), Cucutenienii curbau, spiralau și intercalau fire de iarbă, paie, papură sau nuiele erau combinate într-o structură rigidă, trecându-le alternativ unele peste altele sau pe sub altele. În acest mod au realizat rogojini, garduri, coșuri și multe alte diverse suporturi de cărat sau de susținere a vaselor ceramice.
În mod similar, Albert Einstein a afirmat că țesătura cosmică este un mariaj al spațiului cu timpul (spațiu-timp) format din spiralarea, curbarea și împletirea liniilor electromagnetice în a patra dimensiune, formând continuum-ul cuantic indisolubil. Astfel, în funcție de frecvență, curbarea și răsucirea țesăturii cosmice creează la nivel local o concentrare spiralată de vibrații. Același fenomen l-au observat și Cucutenienii, urmărind de pildă, vânturile solare sau viteza de curgere a apei din râuri. Astfel, au înțeles că structurile puternic spiralate stau la baza formării materiei, a corpurilor cerești și a altor fenomene, de exemplu jeturile solare sau valurile apei.
Astrofizicianul Angelos Vourlidas de la Universitatea John Hopkins ne îndeamnă să ne imaginăm procesul astfel: avem o frânghie, un capăt îl ţinem cu palma stângă, celălalt cu dreapta. Pe principiul “împinge și trage”, începem să răsucim unul într-o direcţie, celălalt către partea opusă, până când mijlocul frânghiei devine un mare nod. Nodul respectiv este corpul, forma materială a unei planete, a unui soare, a unei stele, a ființei umane, a unui atom etc., răsucirea din mijlocul aparent al nodului fiind ceea ce azi astrofizicienii numesc gaură neagră, portal sau poartă către o altă dimensiune, respectiv către o altă structură spațio-temporală. În acest fel, în 4D totul este o imensă pânză învălurită, curbată și spiralată, unde fiecare buclă-nod de continuum spațiu-timp devine un câmp gravitațional, legat în mod intrinsec la toate celelalte elemente ale naturii.
În altă ordine de idei, fiecare atom, om sau planetă este o fărâmă din Conștiința divină și este interconectată energetic la alt om, atom sau planetă și formează o colectivitate, comunicarea realizându-se pe baza sentimentelor, pe distanțe infinite și cu viteze instantanee. În 3D, bucla-nod ia forma aparentă a unei sfere materiale, respectiv a corpului bipolar ceresc sau uman și tot aparent este de Sine stătător, separat de celelalte componente ale naturii cosmice sau terestre. În altă ordine de idei, fiecare este un individ și măsurăm spațiul parcurs cu ajutorul timpului, de pildă scade viteza de deplasare și sunetul comunicării verbale. Tot în aceeași manieră se formează și anotimpurile pe o planetă. În timpul conectării magnetice și a schimbului de plasmă dintre planetă și Soare, Pământul (sau orice altă planetă) se apleacă (înclină) când în stânga, când în dreapta și totodată este împins și atras dinspre sau spre Soare. Astfel, pe principiul “împinge și trage” planeta este menținută pe o orbită spiralată în jurul astrului, iar la nivelul solului au loc anotimpurile.
Preţioasele cunoştinţe spirituale, pastoral-agrare şi astrale precum continuum-ul cuantic, a spiralării frânghiilor, a formării nodurilor, a deplasării bipolare “împinge și trage” între două sau mai multe corpuri cerești, sunt pictate pe vasele ceramice cucuteniene. De exemplu, elemente antropomorfe, zoomorfe şi cosmice, sintaxe geometrice bazate pe puncte, cercuri, linii, spirale, zig-zag-uri, fâşii răsucite şi motivul „şahului”, fac trimitere la ceea ce astronomii contemporani numesc stele, sori, planete, nuclee – găuri negre-quasari, vânt şi curenţi solari, frânghii de flux, unde-vortex Kelvin-Helmholtz, procese de reconectare magnetică, echinocţii şi solstiţii, răsărit şi apus.
