Cucteni, vas ceramică

Magnetismul solar reprezentat pe vasele ceramice cucuteniene, ne aduc la cunoştinţă că astfel de procese astronomice sunt familiare comunității neolitice.

Din punct de vedere morfologic, motivele decorative precum spiralele, cercurile și punctele sunt asociate cultului solar, ultimele două reprezentând ideea de soare, planetă și stea, respectiv stele. Prin urmare, dinamica scenei plastice de pe vasele ceramice face trimitere la un proces cosmic, care are loc între două sau mai multe corpuri cerești și care este atent și periodic urmărit, îndeosebi la echinocții și solstiții, de către astronomul neolitic. În sfera astronomică de azi procesul este denumit „Reconectare magnetică”, este comun în univers şi presupune curbarea, răsucirea, spiralarea, alinierea şi unirea liniilor magnetice a două corpuri cereşti printr-o configuraţie bipolară[1] S-N, N-S. Acesta poate fi observat de pildă, la buclele magnetice coronale şi filamentele solare[2], dar şi la fuziunea, alinierea şi legarea câmpului magnetic solar interplanetar şi de cel al planetelor.[3]

De exemplu, pe Pământ reconectarea magnetică are loc la aproximativ fiecare opt minute[4], când câmpul magnetic terestru se racordează la cel interplanetar al Soarelui, creând astfel o neîntreruptă cale între planeta noastră şi atmosfera solară, situată la aproximativ 150 de milioane km depărtare [5]. Fenomenul poate fi văzut cu ochiul liber de la nivelul solului în zori de zi, înaintea răsăritului discului solar, sau în amurg, după ce discul solar a apus[6], dacă privitorul se află în afara luminilor orașului și regiunea atmosferică este nepoluată. Astfel, se observă stelele, constelațiile și traseul spiralat al vântului solar.

Întrucât curentul heliosferic este purtător de praf cosmic[7], de ioni şi electroni sub forma unui gaz electrificat, numit plasmă[8], volumul particulelor cu masă primit de Pământ variază în funcție de axa de înclinare a acestuia. Vântul, avându-și originea din interiorul Soarelui, urmează liniile câmpului magnetic ale acestuia și aduce plasma spre spațiul cosmic și are direcții opuse de manifestare: curentul solar cu polaritate magnetică nordică și cel sudic cu polaritatea sudică. Dat fiind faptul că Soarele se învârte și în jurul propriei axe și totodată se deplasează prin spațiul galactic, generează inclusiv rotirea, răsucirea și spiralarea liniilor magnetice[9] în jurul propriilor axe, schimbând totodată și polaritatea liniei magnetice. Astfel, se creează grupuri de linii cu polaritate opusă, care se înfăşoară spiralat de-a lungul unor axe comune, semănând cu niște gigantice bucle magnetice[10] sau, privite din lateral, cu niște funii[11] de forma „S”-urilor culcate, generic denumite Frânghii de flux magnetic”[12]. Mai mult, are loc și răsucirea întregului câmp magnetic interplanetar[13] – prelungirea câmpului magnetic solar către spaţiul planetelor sistemului solar. Drept urmare, răspândirea curenților solari[14] şi a plasmei se spiralează[15] direct de-a lungul întregului câmp magnetic interplanetar într-o imensă structură denumită Spirala Parker[16] şi Foi de curenţi heliosferici[17].

(de la stânga la dreapta)

  • Filament coronal în formă sigmoidală sau de „S”culcat-frânghia de flux magnetică suspendată între cele două zone de polaritate magnetică opusă[18]
  • Picioarele filamentului sigmoid
  • Reconecatre magnetică intre două frânghii de flux cu plasmă diferită
  • Elicitate si răsucire magnetică[19]
  • Modele de răsucire a liniilor magnetice aferente câmpurilor magnetice solare[20]
  • Liniile de câmp manetic alcătuiesc frânghii de flux magnetic. Ele erup din Soare, se spiralează şi se îndreaptă către Pământ[21]
  • Spiralarea şi răsucirea frânghiei de flux magnetic pictată pe vasul ceramic bitronconic aferent culturii neolitice Cucuteni, 4000 î.Hr., România
  • Vincent van Gogh-„Noapte înstelată”, pictură în ulei, realizată inainte de răsărit, iunie 1889[22]
  • Pictorul surprinde spiralarea şi răsucirea frânghiei de flux magnetic, devenind undă-vortex Kelvin-Helmholtz

Frânghiile de flux „memorează” mişcarea spiralată dictată de rotaţia Soarelui  şi se îndreptă către planetele sistemului solar. O „ţin minte” chiar şi când ajung în dreptul planetelor precum Saturn sau Uranus şi continuă să se rotească şi să se răsucească tot mai mult şi tot mai strâns pe distanţe tot mai mari. În mod analog, ele sunt detectate şi la marginea magnetosferei Pământului, unde se unesc cu liniile de câmp magnetic terestre. Dat fiind faptul că planeta se învârte atât în jurul propriei axe precum și în jurul Soarelui, mișcarea de rotație se transmite și câmpului magnetic ale Terrei, drept urmare și liniile magnetice se răsucesc în jurul propriilor axe și se spiralează în spațiul cosmic. Așadar, frânghia solară a câmpului magnetic interplanetar cu polaritate sudică se va uni cu linia terestră de polaritate nordică, trimițând plasma prin polul nord magnetic către straturile inferioare ale magnetosferei, respectiv către plasmosferă[23] şi ionosferă[24], iar frânghia solară a câmpului magnetic interplanetar are polaritate nordică se va uni cu linia terestră de polaritate sudică, aceasta trimițând plasma tot spre polul nord magnetic, însă reconectându-se magnetic cu linile magnetice terestre de polaritate nordică. Momentul deschiderii câmpului magnetic al Terrei deasupra Polului Nord magnetic și al încărcării[25] magnetosferei terestre cu energie şi particule solare este denumit “Eveniment-Transfer de flux”.

Aceeași desfășurare răsucită și spiralată a frânghiei, a vântului solar și a plasmei din spațiul cosmic este observată și ilustrată grafic și de pictorul Vincent van Gogh[26] prin tuşe lungi şi divizate de culoare în tabloul “Noapte înstelată”, realizat înainte de răsărit, în luna iunie 1989, deci în preajma solstițiului de vară. De asemenea, este reprezentată și pe vasele ceramice cucuteniene, de exemplu pe cel bitronconic, aducându-ne la cunoştinţă că astfel de procese astronomice sunt familiare și comunității neolitice. Redată într-o manieră stilizată geometrică simplistă, desenele fac trimitere la fluxuri circulare, răsucite, ce se propagă de-a lungul bolţii cereşti, în preajma planetei noastre, precum și în preajma celorlalte din sistemul solar. Pentru o mai bună vizualizare privind răsucirea și spiralarea în jurul propriei axe a fluxului solar redat pe vasul de ceramică, am recurs la marcarea acestuia prin verde şi galben. Cele două culori şi zona în care ele se curbează şi se întâlnesc reprezintă ceea ce azi este numită răsucirea frânghiei de flux şi schimbarea polarităţii.


[1] Tom Bridgman – „NASA Scientific visualization video – SVS: Magnetospheric Reconnection-July 2012”, martie 2015, https://svs.gsfc.nasa.gov/4279

[2] Leping Li, Jun Zhang, Hardi Peter, Eric Priest, Huadong Chen, Lijia Guo, Feng Chen&Duncan Mackay – „Magnetic recconection between a solar filament and nearby coronal loops”, mai 2016, „Nature Physics”, https://www.nature.com/articles/nphys3768?WT.feed_name=subjects_astrophysical-plasmas

[3] Bill Steigerwald, NASA Goddard Space Flight Center – „Magnetic tornadoes could liberate Mercury’s tenous atmosphere”, februarie 2009 https://www.nasa.gov/mission_pages/messenger/multimedia/magnetic_tornadoes.html

[4] Tony Phillips – „Magnetic portals connect Earth to the Sun”, octombrie 2008, NASA, Science Beta, https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2008/30oct_ftes

[5] Tony Phillips-„Hidden portals in Earth’s magnetic field”, iulie 2012, NASA-Themis https://www.nasa.gov/mission_pages/sunearth/news/mag-portals.html

[6] Ahe Magain – „Van Gogh Clouds in Mutare, Zimbabwe”, 13.03.2016 https://www.scoop.it/t/research-26

[7] Ingrid Mann, Nicole Meyer-Vernet, Andrzej Czechowski – „Dust in the Planetary System: Dust Interactions in Space Plasmas of the Solar System”, Physics Reports, noiembrie 2013, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0370157313004262?via%3Dihub

[8] Space Weather Prediction Center, National Oceanic and Atmospheric Administration- Solar wind, https://www.swpc.noaa.gov/phenomena/solar-wind

[9] Axel Brandenburg – “Viewpoint: A New Twist in Simulating Solar Flares”, 07.03.2016, https://physics.aps.org/articles/v9/26

[10] Hwanhee Lee, Tetsuya Magara – „Magnetic configurations related to the coronal heating and solar wind generation. I. Twist and expansion profiles of magnetic loops produced by flux emergence”, Publications of Astronomical Society of Japan, mai 2014, https://academic.oup.com/pasj/article/66/2/39/1525491

[11] Walter GeKelman, Bart Van Compernolle, Tim DeHaas, Stephen Vincena-„Chaos in magnetic flux ropes”, Plasma Physics and Controlled Fusion, Vol. 56, nr.6,  februarie 2014,  http://iopscience.iop.org/article/10.1088/0741-3335/56/6/064002

[12] NASA content administrator – „Flux ropes on the Sun”, februarie 2013, https://www.nasa.gov/multimedia/imagegallery/image_feature_2451.html

[13] H.Q. Feng, D.J. Wu, J.K. Chao-„Size and energy distributions in interplanetary magnetic flux ropes”, Journal of Geophysical Research, vol.12, A02102, doi:10.1029/2006JA011962, 2007, februarie 2007, https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.1029/2006JA011962

[14] Space Weather Prediction Center, National Oceanic and Atmospheric  Administration – „Solar wind”, https://www.swpc.noaa.gov/phenomena/solar-wind

[15] Ying D. Liu, Huidong Hu, Chi Wang, Janet G. Luhmann, John D. Richardson, Zhongwei Yang and Rui Wang – „On Sun-to-Earth Propagation of Coronal Mass Ejections: II. Slow events and comparison with others”, The Astrophysical Journal. Supplement Serries, 222:23, doi:10.3847/0067-0049/222/2/23, februarie 2016, ftp://space.mit.edu/pub/plasma/publications/jdr_liuxying_2016_ApJS_222_23-1/jdr_liuxying_2016_ApJS_222_23-1.pdf 

[16] Nasa’s Cosmicopia – Parker Spiral, https://helios.gsfc.nasa.gov/gloss_op.html

[17] Holly Zell- The Heliospheric current sheet, august 2017, NASA,  https://www.nasa.gov/content/goddard/heliospheric-current-sheet

[18] HOA Annual Scientific Report 2004 – „The Magnetic Sun and Variability-Solar Atmosphere and Heliosphere (SAH), https://www.asr.ucar.edu/2004/HAO/sah.html

[19] UCL Department of Space & Climate Physics – „Apariţia şi evoluţia câmpului magnetic solar”,  https://www.ucl.ac.uk/mssl/solar/research/solar-magnetism   

[20] Axel Brandenburg – “Viewpoint: A New Twist in Simulating Solar Flares”, 07.03.2016, https://physics.aps.org/articles/v9/26

[21] Walter Gekelman, Bart Van Compernolle,Tim DeHaas and Stephan Vincena-„Chaos in magnetic flux ropes”, februarie 2014, Plasma Physics and Controlled Fusion, vol.56, nr.6, http://iopscience.iop.org/article/10.1088/0741-3335/56/6/064002

[22] Wikipedia-„The Starry night”, https://en.wikipedia.org/wiki/The_Starry_Night

[23] D.L.Gallagher – „The Earth’s Plasmasphere”, august 2015,  NASA- National Aeronautics and Space Administration, Space Plasma Physics, Marshall Space Flight Center, https://plasmasphere.nasa.gov/

[24] Jonathan O’Callaghan – „Giant plasma tubes found in SPACE: huge structures spotted circling Earth filled with charged particles from the Sun, iunie 2015, Mail Online, http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-3107166/Giant-plasma-tubes-SPACE-Huge-structures-spotted-circling-Earth-filled-charged-particles-sun.html

[25] Tony Phillips – „Magnetic portals connect Earth to the Sun”, octombrie 2008, NASA, Science Beta, https://science.nasa.gov/science-news/science-at-nasa/2008/30oct_ftes

[26] Robert Krulwich – „Just like Van Gogh, Ocean Waves Paint Clouds In The Sky”, 19.07.2013 https://www.npr.org/sections/krulwich/2013/07/19/203592228/just-like-van-gogh-ocean-waves-paint-clouds-in-the-sky

Următorul episodÎnfrățirea cosmică – Cucutenienii (II) >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?