Timp estimat de citire: 34 minute

Traducere și Transcript Podcast Wo/anderers dintre Daniela Dandeş și Richard Rudd

Link: https://woanderers.com/episode-15-gene-keys-magic-in-romania/

  • Creator podcast: Daniela Dandeș
  • Traducător: Irina Başeğmez
  • Editor interviu: Daniela Dandeș

Notă traducător: Acest interviu este unul cu adevărat deosebit. Chiar dacă vibrația vocii și miraculoasele ei epifanii nu pot fi înlocuite, câmpul se deschide inclusiv prin lecturare. Așadar, dragi cititori, vă invit să vă așezați cât mai comod și vă urez spor la citit! Bine ați venit în acest spațiu magic!

Richard Rudd este un scriitor, poet și învățat spiritual din Regatul Unit al Marii Britanii, cunoscut pentru creația sa numită „Cheile Genelor”, un sistem de cunoaștere holistică pe care l-a pus la punct prin conectarea unor perspective spirituale și științifice sau, după cum ne povestește el, prin construirea unui corpus întrupat de înțelepciune. Învățăturile sale au fost adoptate cu mare interes de către români încă de la început, stând astăzi ca mărturie a acestui fapt comunitatea vibrantă și în continuă creștere din jurul Cheilor Genelor din România.

Richard a cunoscut îndeaproape țara și pe oamenii ei speciali la sfatul unui prieten, iar toată această experiență i-a oferit ocazia observării procesului de creștere al oamenilor chiar în fața ochilor săi, constatându-și atât evoluția personală, cât și schimbarea din cei care au ajuns să interacționeze cu el prin comunitatea Cheile Genelor. Acest episod din podcast promite să fie o conversație care va atinge pe toată lumea în punctul necesar de creștere, deoarece Richard relevă pe parcursul interviului câteva nestemate valoroase despre rolul domolirii ritmului cotidian, despre importanța contemplării, vindecării și înțelegerii, dar și despre onorarea istoriei noastre ancestrale. Nu în ultimul rând, el ne va vorbi despre iubire. Lectură plăcută!

Daniela: Bună, Richard, bine ai venit în acest spațiu!

Richard: Încântat să fiu aici.

Daniela: Cred că această conversație a noastră va fi foarte interesantă, pornind de la faptul că ai un Curriculum Vitae destul de impresionant, cu o listă lungă de realizări și experiențe de viață bogate, începând de la poziția ta ca mistic. Totodată, ești un explorator, un specialist în scrierile sacre, un poet recunoscut la nivel internațional, autor și creator al unui sistem transformator numit „Cheile Genelor”. Deci, când erai copil, ți-ai fi imaginat că acestea ar fi lucrurile cu care te-ai fi ocupat în viață?

Richard: (râzând) Nu, nu chiar. De fapt, am crezut că voi lucra pe post de negustor de vinuri.

Daniela: Oare activitatea ta ca mistic să fi avut legătură cu tărâmurile sacre [prin conexiunea istorică a acestora cu vinul]?

Richard: (zâmbind) Posibil.

Daniela: Vinul este o licoare destul de ritualică. Poate se ascunde ceva acolo, în poveste. Atunci, de unde a venit această înclinație a ta spre ezoterism?

Richard: Cred că ea a apărut la vârsta de douăzeci de ani, când am întâlnit niște prieteni care se întorseseră din China. Ei au studiat Tai Chi, de fapt. Asta s-a întâmplat acum ceva timp, pe vremea când practica de Tai Chi de abia începea să își facă apariția pe aici, în vest. În vremurile respective, nu întâlneai această deprindere atât de des în jur. Dar i-am privit pe prietenii mei făcându-și exercițiile și a fost… Ceva în mine a rezonat mult cu ceea ce vedeam. Iar momentul acela cred că a declanșat un interes profund personal care era deja prezent în mine, dar aflat în stare latentă. Așa, m-am decis să explorez domeniul. Am început să cercetez unele dintre acele învățături și să mă interesez de ceea ce scriau maeștrii chinezi. Astfel, am pornit o călătorie întreagă, [la propriu], în care am plecat prima dată în Statele Unite și apoi în Tailanda pentru a găsi maeștri precum pe Mantak Chia. Cu el, de exemplu, am studiat mulți ani la rând. Totodată, am ajuns să învăț și cu alți maeștri pe parcurs. Apoi, interesul meu pentru acest domeniu a tot crescut și a tot crescut și da, în cele din urmă am ajuns să fac ceea ce fac acum.

Daniela: Corect. Vreau să spun, este interesant cum vârful creativ al experienței și înțelegerii tale mistice au dus la modelarea a ceea ce astăzi ai ajuns să numești transmisiunea Cheile Genelor sau învățăturile Cheilor Genelor. La nivel practic, cei care au interacționat cu Cheile Genelor s-ar uita la aceste informații ca făcând parte dintr-un sistem sau constituind ele însele unul. Dar cred că majoritatea se referă la aceste învățături, așa cum le numești și tu, mai degrabă ca fiind o călătorie de transformare și evoluție prin contemplare și iubire.

Richard: Exact!

Daniela: Aceasta fiind una dintre toate [celelalte definiții posibile].

Richard: Așa aș defini iubirea cu adevărat. Până la urmă, nu acestea sunt cele mai vechi lucruri pe care le tot auzim de la marii mistici ai lumii? Vorbim despre iubirea de sine și de iubirea necondiționată din cele mai vechi timpuri. Și așa, am ajuns și eu să fiu doar un alt mistic care repetă [același discurs]. Numai că eu împărtășesc mesajul într-un mod original, printr-un set nou de instrumente. Iar, în același timp, am onoarea să stau pe umerii unor oameni mari care au venit înaintea mea. Am preluat învățături și texte importante pentru crearea Cheilor Genelor, cum ar fi „I-Chingul”, care a reprezentat o mare inspirație pentru mine și pentru multe alte sisteme, pe care le-am amalgamat și sintetizat… Probabil, mai mult dintr-o perspectivă a părții drepte a creierului. Pentru cei care caută căi științifice [pentru dezvoltare], eu nu asta ofer.

Mai degrabă, sunt un învățat în domeniul spiritual care se bazează pe experiența practică și mă interesează ca oamenii să aibă transformări în viața reală, [învățăturile mele axându-se pe] un impact asupra existenței lor de zi cu zi. Deci, mă ocup de diferite aspecte, pornind de la anxietate la traume în relații, care, apropo, a ajuns să fie un domeniu în care m-am specializat. Și apoi, mă înclin spre o mulțime de întrebări spirituale pe care oamenii le au despre viață. Care este scopul meu? Care este scopul vieții? De ce este… De ce există suferința? Înțelegi, eu vin spre toate aceste tipuri de întrebări, dar nu luate ca o filozofie, ci tratate ca niște întrebări de pus cu impact direct în realitate. Așadar, așa cum ai spus, da, tehnica mea centrală ca învățătură se învârte în jurul contemplării, este despre Arta Contemplării. Acolo simt că mi-am pus cu adevărat amprenta. Contemplarea este un mijloc minunat de a accesa esența de bază a înțelepciunii pe care o are oricine. Și, deci, este un proces foarte ușor de parcurs. Foarte, foarte, foarte, foarte simplu. Oricine, inclusiv un copil poate învăța să contemple. Dar aici, secretul constă în a o practica în mod regulat în viața de zi cu zi, astfel încât să se înfiripe o cale către centrul ființei tale. Asta necesită crearea unui fel de spațiu de liniște pe parcursul zilei și în viața ta în general, astfel încât înțelepciunea să poată ieși la suprafață și apoi să aibă… Știi, odată ce începi să deblochezi acest proces, nu există nimic pe lume pe care să nu-l poți rezolva. Nu există nicio dificultate pe care Arta Contemplării să nu o poată descifra. Așa că sunt fericit pentru că îmi dau seama că am descoperit o cale universală, ancestrală, foarte simplă. Și oricine, chiar și oamenii moderni „prostuți”, o categorie în care mă includ și eu, pot pune acest proces în practică.

Daniela: Frumos spus. Cum s-au îmbinat Cheile Genelor și Arta Contemplării între ele și cum se hrănesc reciproc?

Richard: Da, ei bine, contemplarea, așa cum am menționat mai devreme, are nevoie de o încetinire a pasului pentru ca tu să poți accesa înțelepciunea care sălășluiește în tine și pentru a putea parcurge acest proces cum trebuie. Începi cu învățarea tehnicii luării pauzelor. În acele pauze, prin crearea acelor spații zilnice, tu crești foarte mult posibilitatea de a face descoperiri, ceea ce eu numesc „momente pivot” sau pivotare în viața ta. Dar trebuie să îți aloci timp pentru acele pauze. Există multe alte lucruri pe care le poți face prin Arta Contemplării. Înainte de a merge mai departe, totuși, aș vrea să menționez ceva important. Ar trebui să spun că procesul contemplativ nu este unul mintal, deși poate începe și suna ca un fapt ce ține de intelect și care începe, de multe ori, prin actul de gândire la ceva anume. Doar că pe măsură ce gândești, prin practicarea artei contemplării, intri mai adânc în subiect, mintea ta căzând apoi mai profund într-un… Ea face o călătorie în tărâmul tău emoțional. Procesul în sine se intensifică și astfel, acest parcurs contemplativ ajunge să îți infuzeze tot corpul. De fapt, corpul tău fizic simte în mod activ acest proces, contemplarea având un efect asupra bioritmului tău și asupra tuturor [funcțiilor], de la felul în care dormi până la pulsul bătăilor inimii tale sau la felul în care respiri. Acesta este un lucru de reținut în legătură cu ce mă ocup.

Apoi, cealaltă parte a învățăturilor mele implică Cheile Genelor. Cheile Genelor sunt un set de instrumente de contemplat. Deci, într-un fel, dacă actul de contemplare este un fel de tehnică, atunci Cheile Genelor sunt ceva puternic de contemplat. Ele îți oferă un limbaj, un cadru și o structură spre care să te apleci pe o perioadă lungă de timp. Și acesta este secretul, pentru că procesul de contemplare nu reprezintă un act de făcut pe-repede-înainte. El arde lent, înțelegi? Ca să îți găsești pacea interioară, nu poți merge într-un pas alergător, nu este un lucru de întreprins în ritm fulgerător. Dimpotrivă, ai nevoie de ani întregi. Aici vorbim despre vindecarea unor traume aflate adânc în interior. Trebuie să trecem mai departe de minte și, totodată, [să filtrăm] prin minte lucrurile emoționale pe care le-am întipărit în noi încă din copilărie, pe lângă multe alte lucruri ascunse, care așteaptă să fie înțelese. Deci, Cheile Genelor îți oferă un suport în acest sens. Ele reprezintă setul de învățături care îți oferă un cadru susținător al minții și emoțiilor, astfel încât să ai o stare suficient de calmă și destul ritm și structură în procesul de contemplare ca magia să se poată întâmpla. Într-un fel, Cheile Genelor por fi considerate ca fiind o schelă de suport pentru dezvoltarea ta. Iar la un moment dat, nu vei mai avea nevoie de acest cadru. Dar probabil va trebui să te folosești de el pentru o perioadă considerabilă de timp, ani de zile, înainte de a începe să pătrunzi în esența de bază a înțelepciunii care se află în profunzime, în interior, deoarece există o mulțime de vindecări care trebuie să aibă loc mai întâi. Deci, da, Cheile Genelor sunt un… Ele înglobează o mulțime de cuvinte și o mulțime de lucruri, iar acest fapt este minunat pentru minte, pentru că atunci mintea ne spune: „Bine, voi studia acest lucru sau voi sorbi informația cealaltă.” În timp ce mintea face asta, inima își găsește propria cale și propria pace. Într-un fel, [înțelepciunea Cheilor Genelor] poate fi considerată ca un fel de truc.

Daniela: Mă gândeam la acest aspect ca reprezentând mai mult o ancoră, pentru că, la un anumit nivel, mintea are nevoie de acea rigoare, de acel sprijin logic pentru a putea permite o contemplare mai profundă care, într-un final, să faciliteze ieșirea la suprafață a conștientizărilor mai puternice.

Richard: Da, da, exact.

Daniela: Așadar, când ne uităm la propria ta călătorie în tărâmul Cheilor Genelor, ai ajuns să interacționezi cu români și cu România ca țară într-un mod mai personal. În acest caz, este România cea care te-a găsit sau tu ești cel ai găsit-o pe România în drumul tău de viață?

Richard: Cred că ne-am găsit reciproc prin intermediul unui prieten drag de al meu, Andrew Fretwell, care a predat în România. El mi-a vorbit despre români (râzând). Mi-a spus: „Trebuie să îi întâlnești pe acești oameni pentru că ei ți-au aprofundat într-un mod pătrunzător învățăturile tale.” Și cum el împărtășea mesaje din Cheile Genelor cu comunitatea de aici… Așa am venit în România, iar după cum știi, am fost deja de câteva ori în vizită. Și [ce mi-a povestit Andrew] s-a adeverit. Nu am întâlnit niciodată pe nimeni, nicio cultură care să accepte aceste învățături atât de ușor, cu o astfel de foame, pasiune și o asemenea deschidere. Este și a fost un lucru încântător să trec prin așa niște circumstanțe ca ghid spiritual. Acea deschidere, acea inimă deschisă… Prima dată când am vorbit într-un cadru mai oficial în București, erau niște bătrâne care stăteau în primele rânduri în sală, erau prezenți și copii la acel eveniment. Nu cred că am văzut animale, dar nu m-ar fi surprins să fi fost și ele pe acolo. Mi-a plăcut genul acesta de atmosferă reală. Da, mă înțeleg foarte bine cu ceea ce reprezintă cultura și poporul român.

Daniela: O, aceasta este, de fapt, una dintre întrebările pe care am vrut să ți le adresez. Cum au reacționat oamenii din România la început față de Cheile Genelor? Cum au primit ei învățăturile tale spirituale? Pentru că, într-adevăr, cadrul de întâmpinare al acestui sistem în țară am putea spune că a fost deja creat, deoarece poporul român are un fel spiritual natural de a fi pe care îl aplică în interacțiunile lui cu viața în general. Iar această manifestare este adânc înrădăcinat în tradițiile noastre ancestrale. [Ce îți descriu] se poate vedea pe bluzele tradiționale, oamenii cosând încă modele specifice și simboluri magice pe mâneci, de exemplu. Dar este altceva să experimentezi aceste cunoștințe într-un mod deschis, [mai ales când ele vin din mediul] internațional.

Richard: Cred că acest proces este încă unul foarte nou. Nu a trecut mult timp de când România a ieșit din umbrele regimului comunist. Situația poate fi comparată cu ținerea unei mingi de baschet sub apă. Stând acolo de mult timp, mingea, după ce este eliberată, produce această explozie bruscă [în mișcarea ei].  Experiența mea mi-a arătat în mod constant că românii au o moștenire spirituală incredibilă, adânc înrădăcinată în sângele lor. Am găsit astfel de manifestări spirituale și în alte țări din Europa de Est, regiunea întreagă trecând prin comunism. Dar România a fost puțin mai… Fiecare este diferit, nu? Fiecare cultură este diferită. Am fost cu adevărat fascinat și iubesc nuanțele specifice ale diferitelor culturi din Europa de Est. Dar românii au venit primii pentru mine. Deci, ei au un loc special în inima mea din acest punct de vedere. Și da, iubesc pasiunea și oamenii de aici, iubesc țara și natura. Aș vrea să am mai multe astfel de experiențe, de fapt. De aceea, a reveni în România la un moment dat este [un punct] pe lista mea de dorințe.

Daniela: Ei bine, nu știi niciodată. Nu știi niciodată ce îți este scris.

Richard: Nu, exact.

Daniela: Iar astăzi, există o echipă diversă de ambasadori ai Cheilor Genelor România care lucrează direct cu învățăturile tale. Prin acești oameni, se extinde spațiul pe care l-ai inițiat, de transformare și evoluție. Cum a îmbogățit prezența lor comunitatea globală a Cheilor Genelor, per ansamblu?

Richard: Da, [ei au îmbogățit întreaga comunitate] foarte mult. Adică, din nou… Dar ar trebui să fiu sincer, să spun că la început a fost haos.

Daniela: Nu-i așa? Nu acesta este [felul în care se întâmplă lucrurile] de fiecare dată? La început avem haos și entropie. Iar apoi…

Richard: Acesta este un tipar, într-adevăr. Și cred că el a fost deosebit de pronunțat în România, deoarece, cu toată energia și pasiunea oamenilor, lumea a pus mâna pe aceste învățături și, apoi, fiecare a pornit în propria-i direcție. Îmi place spiritul inovator care aparține modului românesc de a fi. Dar așa, am ajuns în situația în care avem o mulțime de oameni care pleacă în direcții diferite, concurând, de fapt, unul cu celălalt.

Daniela: [Fenomenul] îmi sună cunoscut.

Richard: Da. Așadar, a existat o perioadă în care s-a instalat un fel de haos în acel grup. Era ca și cum mă uitam la un film și îmi spuneam: „O, Doamne, oare ar trebui să încerc să fac ceva în legătură cu situația aceasta?” Auzeam despre diferite conflicte și alte astfel de lucruri. Dar apoi, în timp, s-a produs o maturizare. Așa cum ai spus, niște lideri adevărați, oameni hărăziți care s-au dedicat învățăturilor într-un mod profund, au început să le practice pe acestea în viața lor de zi cu zi. După cum știi, una dintre premisele centrale ale Cheilor Genelor constă în acest concept numit „sinarhie”, care este un fel de expresie superioară a lucratului împreună într-un mod coordonat, activând la un nivel înalt. Pentru a transforma tiparele colective, este nevoie de modele colective, care necesită o mulțime de… Este nevoie de un lider special pentru a putea face asta. Deci, da, am fost foarte încântat să văd acest tip de grup cheie de oameni puternici și împuterniciți, care s-au dedicat cu adevărat acestor învățături, pe care ei le îndrăgesc. Situația inițial conflictuală a dus la [conturarea unei] stabilități datorită faptului că ambasadorii Cheilor Genelor din România au început să lucreze împreună. A fost un moment cu adevărat minunat de văzut. Întregul lor proces de transformare reprezintă un model fantastic de urmat pentru restul lumii, faptul de a vedea cum pot fi depășite diferențele personale și cum se poate valorifica această energie competitivă. În loc [ca oamenii] să se lupte unul cu celuilalt, ei, de fapt, să înceapă să se adune și să folosească această energie într-o direcție strașnică prin conlucrare. Deci, a fost un foarte bun… Acest grup a reprezentat un exemplu foarte bun în România, văzând că lucrurile evoluează spre o concluzie pozitivă. Am fost cu adevărat inspirat de acești oameni, la nivel personal.

Daniela: Într-adevăr, [vorbind despre] spiritul competitiv din români, de aceea am spus că [povestea] îmi sună cunoscut…

Richard: Da.

Daniela: Cred că [starea amintită mai sus] afectează societatea românească destul de puternic în acest moment, pentru că oamenii, în loc să își folosească acea energie pentru a-și deschide calea spre măreție, spre excelență, pentru că despre asta este vorba când apare acest comportament sub forma descrisă. Până la urmă, [instinctul nostru este să] vrem să fim cei mai buni. Dorim să arătăm și să punem lumii la dispoziție tot ceea ce avem mai bun în noi, cele mai frumoase daruri pe care le putem oferi. Dar, în schimb, comportamentele care ies în afară comunică altceva. Acest fenomen, cel mai probabil, s-a întărâtat din cauza prezenței curentului comunist în România, deși nu putem pune întreaga vină doar pe acest moment al istoriei. Însă pentru vremurile pe care le trăim, comunismul a lăsat o amprentă vizibilă asupra societății [pentru că este, până la urmă, trauma colectivă cea mai mare și mai recentă]. Astfel, a fost înrădăcinată în noi, aș spune, ideea că doar luptând unul cu celălalt poți ajunge sus. Și dacă nu ajungi în vârf, atunci există acest sentiment de lipsă care încă domină în cultura românească. Într-o anumită măsură, lucrurile sunt în schimbare, înspre mai bine. De aceea mă bucur să aud că echipa de ambasadori din România rămâne un model de transformare pozitivă prin propriul exemplu.

Richard: Foarte mult. Da, foarte mult. Și mă simt foarte mândru față de acest grup. Iar, prin urmare, de toți românii care participă la acest proces de schimbare. Și chiar îi încurajez. Chiar fac tot posibilul să îi încurajez din ce în ce mai mult pentru că ceea ce ei creează este un fel de model de prosperitate, nu-i așa? Și cu toții cunoaștem această lecție în mod inerent. Nu spun ceva nou. Dacă lucrăm împreună, cu toții avem parte de prosperitate.

Daniela: Corect. Ai menționat că ai venit în România de destul de multe ori. Iar în 2015, ambasadorii Cheile Genelor te-au invitat în țară pentru a participa la o tabără specială dedicată Secvenței Venus din Cheile Genelor, o experiență care se concentrează pe relațiile oamenilor și pe deschiderea inimii lor în fața lumii. Ce mi se pare interesant este faptul că ție, prin această invitație, ți s-a prezentat exact situația în care inima ta a trebuit să se deschidă către nou. Deci, ce fel de energie ai simțit în România prima dată când ai ajuns acolo? Cum ai perceput locurile, spațiile și, poate, mai ales Sinaia în 2015?

Richard: Ei bine, aceea a fost un fel de tabără nebună care a ținut trei sau patru zile. Spun că a fost o nebunie pentru că vorbim despre [un eveniment] foarte mare. Eram cam trei sute de oameni într-o cameră imensă dintr-un hotel. Locul era minunat. Am și învățat o lecție prețioasă din întreaga experiență, aceasta fiind să nu faceți tabere de acea dimensiune, deoarece, chiar dacă am avut o echipă foarte bună și [evenimentul] a fost foarte bine organizat, iar predarea în sine a fost bună… Totuși, au existat… Au ieșit câteva scântei care au fost provocatoare, în primul rând, pentru mine, dar și pentru alții. Dacă ai atâția oameni într-un loc, este foarte dificil, într-un context real, să creezi un spațiu primitor pentru toată lumea. Cu toate acestea, am făcut tot posibilul ca firul principal al taberei să iasă bine într-o astfel de situație. Sincer, a fost un sfârșit de săptămână transformator pe viață. Știu că mulți oameni au venit din afară României și au experimentat ce înseamnă România pentru prima dată în viața lor. Așa că le-am făcut cunoștință multor prieteni [cu acest loc] și chiar mi-am dorit ca mai mulți oameni să vină în România, să întâlnească prieteni români de ai mei și să fie inspirați de energia voastră. Pot spune că evenimentul a facilitat acest lucru în mod sigur și a creat un spațiu de învățare foarte bogat. Da, el a venit cu provocările sale, dar și cu lecții excelente pentru noi toți. Mă uit înapoi la perioada aceea cu drag.

Daniela: Cu excepția sfatului legat de numărului de persoane care ar fi indicat să participe la o astfel de tabără, ce alte lecții au fost importante pentru tine la nivel personal?

Richard: Cred că a existat una care îmi sare în ochi în mod special pentru că, înainte de a veni în România, nu am mai experimentat niciodată faptul de a fi considerat o celebritate. Dar în țara voastră, în acel grup, m-am simțit, într-adevăr, exact ca o celebritate. Sentimentul a fost uau. Mă gândeam în sinea mea: „Deci așa se simte când ești într-o poziție de faimă”. Și toată lumea și-a dorit cu adevărat ca volumul acela, „Cheile Genelor”, pe care l-am scris, să fie semnat cu un autograf. Am fost foarte fericit să particip la întregul moment pentru că așa ajungi să întâlnești oamenii, să-i privești în ochi, să le afli numele și să schimbi câteva cuvinte cu ei. Modul de a mă conecta cu cei prezenți în tabără și clipele petrecute alături de ei și-au manifestat o anumită frumusețe. Acesta a fost unul dintre aspectele aduse de situație. Apoi, au apărut o mulțime de alte implicații, pentru că nu știam cu adevărat cum să mă descurc într-un astfel de cadru, cu statutul de a fi „faimos” într-un grup. Asta nu înseamnă că nu m-am descurcat; într-un final, cred că am ieșit destul de bine din situația dată, doar că m-am extenuat un pic. Deci, prin întreaga experiență, am primit o lecție care a avut un impact benefic asupra mea. Și apoi, o altă mini-experiență de amintit s-a întâmplat când am fost provocat în mijlocul unei conversații deschise în grupul mare, cu toți participanții de față. Vorbeam despre un subiect cu care mă simțeam confortabil. Așadar, rezultatul discuției în sine a ieșit cum trebuie. Dar momentul întreruperii din partea unui participant a distras atenția [întregului grup] de la scopul mai mare al conversației. Cred că acea interacțiune a reprezentat un exemplu bun în care a trebuit să demonstrez în mod concret, în acea fracțiune de secundă în care am fost provocat, învățăturile mele, ceea ce am și făcut. Iar acest lucru a ieșit din mine într-un mod coerent și autentic. Astfel, momentul respectiv a servit ca o lecție grozavă atât pentru mine, cât și pentru ceilalți. Nu poți să știi de unde îți vor veni aceste experiențe cu tâlc. Oriunde te duci, oricum se întâmplă tot felul de lucruri. Dar, sincer, nu este neapărat ceva ce aș vrea să retrăiesc, pentru mine personal sau pentru cei care au fost prezenți în acea situație. Este dificil să conturezi un sentiment de siguranță adevărată într-un un grup de așa mari dimensiuni. Astfel, mi-am dat seama că, la nivel personal, de fapt, îmi este mai confortabil să lucrez cu grupuri mai mici în care se leagă prietenii, [am nevoie de un spațiu] mai restrâns… Nu mă consider genul de învățat internațional clișeu, care merge și vorbește în conferințe unei audiențe mari. Mai degrabă, sunt un prieten care trebuie să cunoască oamenii și să îi privească în ochi, să mă pot conecta cu ei. Tocmai de aceea, la un astfel de nivel intim simt că pot lucra mai bine. Am ajuns să integrez această înțelegere ca o învățătură importantă din tot ce s-a întâmplat în Sinaia.

Daniela: Într-adevăr, ai parte de un sentiment de intimitate mai mare, aș spune, în acest tip de spații numeric restrânse comparativ cu apariția ta în fața unei mulțimi, care, evident, își are propriul său scop [ca mod de comunicare]. Dar nu este aceeași experiență…

Richard: Da.

Daniela: Îți pot înțelege lecția.

Richard: Există oameni care chiar au acel dar de a vorbi în fața mulțimilor și pot să se deconecteze [într-un fel anume pentru a vorbi unui grup mai larg]. Dar mie îmi place mai degrabă să mă conectez îndeaproape cu ceilalți. Este dificil să pui în aplicare ambele tipuri de comunicare în același timp. Deci, pentru mine, este mai ușoară interacțiunea unul-la-unul. De fapt, din această înțelegere a venit decizia mea de a crea un program de ambasadori ai Cheilor Genelor, un program în care îmi doream să pot aduna mai mulți oameni dedicați în jurul meu, prieteni cu care aș putea lucra la un nivel mai profund, în grupuri mai mici. Pot spune că ceea ce a ieșit ca urmare a acestui gând este minunat. Iar acum, avem și un program de ghizi. Deci, ne-am organizat în două niveluri de inițiere în aceste învățături, dar nu luate ca o ierarhie tradițională. Acum putem vorbi despre Ghizi și Ambasadori ai Cheilor Genelor. Nu știu dacă ai aflat despre acest lucru, Daniela, dacă ai explorat programul pentru Ghizi, dar este o experiență foarte drăguță care deschide porțile oricărei persoane interesate de Cheile Genelor să împărtășească aceste învățături cu întreaga lume, să le aplice în viața proprie și, apoi, chiar să își creeze o afacere din asta. Dar, mai departe de aceste aspecte, procesul este despre a deveni un exemplu întrupat al acestor învățături. Este vorba de ceva care depășește o simplă practicare a anumitor tehnici, deși se învață și astfel de informații [pe parcursul programului]. Ne referim, mai degrabă, la o oportunitate de reînvățare decât la una de învățare convențională.

De asemenea, este important să amintesc faptul că rolul de Ghid reprezintă un concept nou pe care tocmai ce l-am dezvoltat. Dar chiar dacă el de abia a ieșit la lumina zilei, pare a fi demn de atenție pentru că, prin programul de Ghizi, avem capacitatea de a găzdui un număr mai mare de oameni care ar putea duce Cheile Genelor mai departe în lume. Modul central de acțiune al acestui program s-a concentrat pe întrupare, pe aducerea învățăturilor în clipa de aici și acum, așa cum tocmai am explicat. În esență, prin el, ești încurajat să înveți pentru tine cum să faci față unei situații dificile în momentul în care aceasta se petrece, iar în mijlocul experienței, să fii un exemplu de compasiune, concept fundamental care stă la căpătâiul întregului sistem. Tu probabil cunoști ceea ce numim „abordarea Cheile Genelor”, care se bazează pe patru principii: a ne pune întrebări, a contempla, a fi blând și a avea răbdare. Cele patru, folosite împreună, conțin esența procesului pe care l-am descris.

Daniela: Prin aceste stadii, accentul cade, mai exact, pe a face ceea ce propovăduiești.

Richard: Da, de aceea începem cu ideea de a ne pune întrebări. Pentru că, în momentul în care apare ceva în viața ta, când vine spre tine o anumită situație, ești invitat la introspecție prin a te observa mai degrabă decât a proiecta în afară, fie că vorbim de a da vina pe cineva sau de a intra într-un conflict. Și chiar dacă ajungi în aceste emoții mai grele. Întrebarea esențială rămâne: care este sursa acestei situații în mine? Ce învăț despre mine din experiența prin care am trecut? La ce alte umbre să mă uit? Care sunt umbrele mele, mai exact? Aceasta este principala călătorie propusă de Cheile Genelor. Așadar, prin a îți pune întrebări, te poți duce înapoi înlăuntrul tău pentru a te uita la propriile probleme. Astfel, fiecare circumstanță dificilă sau provocatoare din viața ta devine o cale către o cercetare de sine mult mai profundă.

Daniela: Aceasta este o lecție atât de minunată pentru întreaga lume. O putem vedea și astăzi în acțiune când avem de a face cu diviziune, furie, frustrare, cu tot tacâmul în societate. Prin luarea unei pauze, atunci când ne oprim și ne întrebăm ce se întâmplă cu noi, doar având această înțelegere mai profundă a propriei noastre persoane… Este mare nevoie de o astfel de mentalitate [pentru a îmbunătăți lucrurile din jur]. Și asta mă duce cu gândul la următoarea întrebare, care se potrivește de minune cu acest moment, deoarece în cadrul Cheilor Genelor, există conceptul profilului hologenetic care ne spune povestea călătoriei individului sau a energiei sufletului în timpul vieții sale. Iar o parte importantă a acestui profil este concentrată în ceea ce ai botezat ca fiind „Secvența de Activare”. Am vorbit despre Secvența Venus. Iar acum ne uităm la Secvența de Activare, a cărei poveste este spusă pe baza a celor șase linii derivate din învățătura antică din China numită „I-Ching”, sistem pe care l-ai menționat mai devreme. Învățăturile din I-Ching sunt structurate [pe teme specifice] și numerotate de la unu la șase. În cazul României, ambasadorii Cheilor Genelor au creat câteva materiale video interesante despre configurația României, țara noastră având un profil marcat de liniile trei și cinci. Din înțelegerea ta despre această energie, ce înseamnă… Ce ne spune faptul că țara are o amprentă de profil trei-cinci despre energia României?

Richard: Da, ei bine, în esență, energia aceasta este un fel de… Cel mai bine aș descrie-o ca fiind o oaie neagră.

Daniela: O, chiar așa?

Richard: În familia umană, linia trei reprezintă oaia neagră sau rebelul creativ. Acest lucru vine cu avantaje și dezavantaje la pachet. Dezavantajul este exact ce am discutat deja [despre români]: acel tip de energie competitivă, autodistructivă, care se întoarce în interiorul său, care își poate face rău singur dacă nu este creativ și dacă nu își plantează rădăcinile într-o viziune mai largă de iubire. Astfel, când te uiți la acele linii, pentru că așa cum ai spus, există șase linii. Așadar, când vorbim despre cele două linii care în cazul de față sunt liniile trei și cinci, ambele conțin povești diferite. A treia linie este cea mai schimbătoare și adaptabilă dintre toate. Iar acest fapt cred că este adevărat pentru poporul român. Simt că el este reprezentat de acele două linii. Și [povestea profilului] i se potrivește ca o mănușă, aș spune, el venind cu nevoia de adaptare, de schimbare rapidă, ceea ce eu cred că s-a și întâmplat în țara ta în ultimii douăzeci, treizeci de ani ca manifestare… Să te poți adapta într-un mod rapid [la ceea ce ți se prezintă ca scenariu] este un dar cu adevărat incredibil. Și totuși, trebuie să existe această înrădăcinare în principiile liniei cinci pentru o manifestare sănătoasă și completă a energiei profilului. Iar a cincea linie conține energia liderului, nu? Deci, linia trei este un fel de rebel, linia cinci este liderul.

România are potențialul să fie un lider mondial, într-un fel, să reprezinte o forță a schimbării puternice prin manifestarea liniei a cincea. Totul se rezumă la principii. Revenim la ideea de a avea principii înalte și de a fi înrădăcinat în aceste rânduieli. Astfel, poate fi folosit darul adaptabilității pentru a împărtăși acele principii în exterior, pentru a deveni un model demn de urmat în lume. România ar putea fi un exemplu pentru modul în care o societate conlucrează și colaborează. Ar fi ideal ca lumea să ajungă să spună în momentul în care se gândește la această țară: „Așa ar trebui să arate lucrurile atunci când o societate conlucrează.” Toți avem o misiune superioară comună, care ar putea fi exprimată ca fiind atingerea armoniei, în esență, sau însușirea unui țel asemănător, un principiu superior al unei societăți aflate în armonie în care prosperitatea este împărtășită. Deci, da, acesta este un profil puternic de întrupat pentru o țară.

Daniela: Cu siguranță acest profil și-a arătat atât punctele forte, cât și minusurile de-a lungul atâtor momente din trecutul nostru. Trebuie doar să ne uităm la istoria României și ne gândim la toate traumele care s-au adunat la un loc. În același timp, ar trebui să privim măreția pe care românii au împărtășit-o cu restul lumii, dacă amintim oamenii de știință sau artiștii români [care au contribuit semnificativ la nivel mondial]. Acest profil și această experiență sunt, într-adevăr, interesante de contemplat pentru bogăția semnificațiilor pe care le convoacă. Din alt punct de vedere, știu că una dintre temele majore cu care vine profilul trei-cinci la pachet este acceptarea și iubirea de sine. Aceste două concepte împletesc un subiect foarte vast de discuție. Am avut chiar o persoană publică în România care de curând a ieșit cu un fel de… Nu l-aș numi slogan, ci mai mult vorbim despre un motto al său personal. Acest domn are o frază pe care o repetă în discursurile sale ori de câte ori are șansa: „România nu trebuie schimbată pentru a fi iubită. România trebuie să fie iubită pentru a se schimba.” Gândul acesta pune punctul pe „i”, apropo de ideea de iubire de sine. Deci, cum ai văzut aceste sentimente manifestându-se în poporul român, această luptă pentru acceptare și iubire de sine?

Richard: Ei bine, eu consider că fiecare cultură are traumele proprii pe care încearcă să le depășească. Eu, de exemplu, sunt englez. Așadar, cunosc prea bine traumele epocii colonialiste pe care le-am creat noi, britanicii, prin acțiunile noastre. Deci, fiecare cultură are parte de provocările ei specifice. Iar dacă profilul României este cuprins între acele două linii, atunci trauma poporului român ar fi despre vinovăție, el încercând să depășească acest sentiment, mai ales când vine vorba despre vinovăția legată de trecut. Trebuie să menționăm și rușinea ca umbră care provine din linia trei, întregul proces prezentând oportunitatea sau capacitatea oamenilor de a se ierta reciproc, unul pe celălalt.

Pericolul profilului țării vine din acel ritm de schimbare foarte rapid cu care este înzestrat. Mai exact, mă gândesc la faptul că procesul de rănire și trauma rezultată în urma acestui fenomen din trecutul României pot fi ascunse sub preș și, în acest mod, ele rămân nevindecate. Astfel, [în timp], conflictul inițial ajunge să iasă prin toate părțile. Fiecare cultură are nevoie de modalități de transmutare a acelor traume care derivă din istoria proprie. Același proces este valabil și la nivel de individ. Arhetipul animalului rănit servește ca un exemplu bun pentru a înțelege ideea din spatele procesului de transmutare. Știi, dacă acel animal nu poate fi îngrijit sau nu se poate îngriji el însuși în mod corect, el nu se poate vindeca bine. Și așa, are nevoie… Este nevoie de blândețe. [Fenomenul de vindecare] necesită multă răbdare, multă înțelegere. Și deci, vorbim despre același fir logic aplicat în cazul unei culturi, unei culturi întregi. Există o mulțime de feluri în care se poate desfășura acest proces. Arta reprezintă o cale foarte bună pentru o cultură de a își explora propriile răni, gândindu-ne la tot felul de manifestări artistice, fie că vorbim despre muzică, tradiții… De exemplu, este important ca tradițiile și rădăcinile dintr-o țară să nu se piardă. Cu atât mai mult tradițiile originare, tradițiile provenite din timpuri vechi… Totul s-a modernizat prea repede.

Daniela: Lucrurile acestea pe care le menționezi sunt mai degrabă îndepărtate [de majoritatea care trăiește în „modernism”].

Richard: Da, într-adevăr. Acele dansuri frumoase, muzica, acea înțelepciune populară și legătura cu pământul, conexiunea și lucrul cu plantele din jur și toate acele elemente de tezaur care reprezintă o parte profundă din cultura voastră sunt cu adevărat importante pentru a fi aduse și transmise mai departe în noul mileniu sau, cum mai este numită perioada aceasta, în noua viziune. Aș spune că în special artele constituie cu adevărat o cheie principală în situația de față. Ele sunt o modalitate foarte bună pentru o cultură de a se vindeca prin explorare, punând, într-adevăr, energie în manifestarea ei prin artă, fie că vorbim despre teatru, muzică, film, toate aceste forme de exprimare, arta în sine, poezia… Aveți niște poeți extraordinari în istoria voastră. Astfel de manifestări artistice sunt înglobate în cadrul mai larg al literaturii, un mediu care poate fi folosit cu sens. Iar toate aceste forme de manifestare sunt acolo pentru a fi împărtășite, descoperite, explorate.

Ce ar fi important de reținut este faptul că traumele se traduc inclusiv la nivel fizic, în corp. Și astfel, ele sunt ținute colectiv într-o rasă, într-un grup, într-o cultură întreagă. Deci, evident, acest lucru trebuie înțeles, într-un fel, și de cultura noastră. Cred că, în prezent, în lume, nu prea reușim să deslușim această informație. Societățile noastre moderne nu pricep importanța acestei situații descrise și ce înseamnă ea pentru noi. Numai grupuri mai mici sau grupări băștinașe ajung să înțeleagă cu adevărat cum pot să vindece o cultură prin conectarea la Pământ, mai ales găsind și onorând ritmurile sale. Cred că va trebui să învățăm din greșelile noastre, așa cum am făcut dintotdeauna, pentru a ne redresa.

Daniela: În mod curios, cred că ceea ce se întâmplă în ziua de azi, când vedem oameni care par a fi pierduți în haos… Observăm că ei ajung la percepția că există un anumit „ceva” de care au nevoie ce depășește cotidianul, un lucru sau o stare dincolo de slujbă, dincolo de rutina de acasă cu care sunt obișnuiți, stând pe canapea și uitându-se la televizor, mâncând și ieșind în oraș doar pentru a fi distrași. Este un moment important pentru a ne apleca spre acele învățături pe care le avem transmise din generație în generație, care provin din timpurile de demult. Nici nu știm de când sunt transmise aceste informații ancestrale, dar avem șansa ca acum să ne întoarcem către ele și să ne lăsăm ghidați de acestea cu scopul de a ne înțelege pe noi înșine mai bine.  Astfel, ne-am putea recâștiga scopul ca ființe umane, cred. Totodată, am vrut să virez conversația spre ideea de menire ancestrală, deoarece mă gândesc la două obiective strămoșești importante care au animat sufletul românesc de milenii. Acestea sunt unitatea și libertatea, două concepte despre care știu că ocupă un loc special în inima ta. Deci, vorbind despre unitate mai întâi, cum ai perceput această stare în România sau la români?

Richard: Nu știu exact cum aș putea răspunde la întrebarea aceasta. Cred că [sentimentul de unitate] este acolo în pământul însuși, poate fi găsit în poveștile care se țes în și din psihicul colectiv al oamenilor. Se poate simți prin prezența celor iluminați din trecut, prin Sfinții României, vine din femeile înțelepte a căror amintire este încă ținută vie, multe dintre ele fiind venerate în bisericile voastre. Oamenii aceia puternici care au simbolizat lumina în vremuri întunecate, acei eroi și eroine, ei reprezintă cu adevărat o parte importantă a acelei viziuni a unității și, exact din acest motiv, este important să vă aduceți aminte de ei și să îi onorați. Să cinstiți Pământul însuși și pe strămoșii voștri. Aveți un pământ foarte puternic, păduri întregi și munți, plus un peisaj foarte frumos. În astfel de locuri, ajungem să ne conectăm la conceptul de unitate ca și câmp. În zilele noastre, evident, mulți dintre noi ne-am cam deconectat de la acel spațiu sacru, deoarece cea mai mare parte a energiei se manifestă în orașe și, acum, în mediul online și prin tehnologie. Desigur, [acest mod de conectare] are avantajele sale. Dar, de asemenea, el ne dă un sentiment de falsă unitate într-o oarecare privință, pentru că…  Este fals, pentru că nu este conectat în mod real și benefic la pământ. De exemplu, cu toții ne cumpărăm telefoane și ne conectăm prin internet unul la celălalt. Iar de aici, izvorăște costul energiei reale care ne oferă acces la toate aceste servicii. Dar, de fapt, ceea ce luăm, extragem cu forța din pământ. Așadar, de aceea este nevoie de o înțelegere mai profundă când ne gândim să dăm înapoi pământului, să punem înapoi și nu doar să luăm. Iar în contextul Cheilor Genelor, eu numesc acest lucru principiul Sintropiei, unde sustenabilitatea este dusă inclusiv la un nivel spiritual. În orice vrei să întreprinzi, în afacerea ta, în viața ta, cum poți da înapoi, cum poți onora Sursa în tot ceea ce faci? Cred că acesta este spațiul unde te poți conecta la câmpul unificat, prin punerea în aplicare a acestui principiu în viața ta, întrupându-l și amintindu-ți de el în mod regulat. Până la urmă, exact acest proces este reprezentat de acei sfinți și oameni speciali ai României. Ei reprezintă serviciul altruist în slujba celor din jur. Iar un astfel de mod de viață nu neagă libertatea, deși uneori oamenii cred că nu sunt cu adevăr liberi dacă abordează lucrurile în acest fel. Unii sunt de părere că slujirea celor din jur nu se potrivește cu un stil de viață liber, deoarece ei înțeleg libertatea ca fiind acest lucru individual, prin care fiecare poate să facă orice își dorește.

Parțial, conceptul de libertate presupune și sfera individuală. Dar această viziune este una foarte îngustă atunci când ne referim la principiul mai mare al libertății. Simt că cea mai profundă expresie a acestei stări este atunci când trăim cu adevărat din inima noastră, pentru că atunci, pentru mulți dintre noi ce ducem atâtea griji pe umeri, griji pe care majoritatea oamenilor le au, pentru noi drumul se simte altfel întocmai pentru că suntem angajați într-un serviciu față de cei din jur. Aceasta este viziunea unității la care întreaga lume ar trebui să se conecteze. Iar sentimentul unității se află acolo, în interiorul oamenilor. Îl găsim deja acolo.

De exemplu, în Cheile Genelor, când cineva parcurge Secvența de Activare, adevăratul motiv din spatele acestui lucru este conectarea la scopul propriu, scopul nostru de bază. Iar acest scop principal se va prezenta întotdeauna sub forma unui serviciu oferit întregului. Prin această activitate cu sens vine libertatea ta, înțelegi? Dar dacă încerci să îți găsești libertatea fără a servi, vei rătăci. Vei urmări o falsă libertate, una îndepărtată de adevăr. Pentru că dacă te concentrezi doar pe a lua și consuma resurse din lume, din viață și de la alții cu scopul de a te hrăni, chiar dacă simți un entuziasm venind din asta sau dacă obții vreun succes, și aici mă refer la un succes material sau la scurte momente de împlinire emoțională. În tine, tot va domni o neliniște, mereu. Nu îți vei găsi pacea niciodată, pentru că libertatea este întotdeauna înrădăcinată în gestul de a servi întregul. Doar așa găsim libertatea adevărată. Aici, avem de a face cu un fel de ironie. Este, într-un fel, un paradox ceea ce spun. Dar acest fapt paradoxal poate fi descoperit și înțeles cu adevărat doar că atunci când inima ta începe să se vindece, iar în acea clipă, îți găsești scopul în tine sub forma unui serviciu față de întreg. În acest fel, principiul sintropiei ajunge să devină o parte a firii tale, dând înapoi, cinstindu-i pe cei care au venit înaintea ta, onorându-i pe cei răniți sau pe cei care sunt mai puțin norocoși, având grijă de astfel de lucruri. Aceste gesturi fac parte din ceea ce trebuie să ne reamintim în societățile noastre de azi.

Daniela: Faptul împărtășit de tine este interesant, mai ales pentru că am contemplat subiectul acesta destul de mult. Există o diferență între… În limba engleză, cred că este cam dificil să ai același fel de potrivire între cuvinte sau între concepte ca în limba română, de exemplu, pentru că prin ideea de libertate [din limba engleză exprimată prin cuvântul „freedom”], oamenii înțeleg la nivel de individ mesajul: „fac tot ceea ce vreau”. Ei văd prin libertate expunerea nelimitată a capacității unui individ, manifestată sub orice formă posibilă. În timp ce în română, este amuzant pentru că avem cuvântul „libertate”, care exprimă ideea originară, clasic cunoscută. Dar avem și conceptul de „libertinaj”, care expune exact ideea greșită [pe care oamenii o au] despre libertate. Acesta implică un anumit nivel de neglijență pentru întreg. Confuzia dintre cele două idei este un fenomen fascinant, cu o semnificație interesantă de observat. Astăzi, diferența dintre cele două cuvinte ajunge să fie cunoscută de oameni din ce în ce mai mult, în diferite moduri. Deci, faptul că se poate face diferența dintre libertate și libertinaj, asta ne oferă speranță. Dar, într-adevăr, ce putem observa în cazul evoluției conceptului de libertate este această legătură necesară cu trecutul nostru și, totodată, înțelegerea mai profundă a faptului că trebuie să existe un echilibru între a face loc noului și, în același timp, a respecta principiile mai vechi care au trecut de testul timpului. Și, cumva, așteptarea multora este ca acest concept să poată încorpora toate fațete distincte pe care și le imaginează. Dar vorbind despre libertatea înțeleasă în stil clasic, o întrebare pe care aș vrea să ți-o adresez vine dintr-un punct de vedere specific, deoarece, în cazul României, istoria a consemnat numeroase invazii, cuceriri, diviziuni politice și provocări intense, comunismul fiind doar una dintre multele pagini de istorie pe care le-a suferit poporul român.

Ideea de la care pornesc este că libertatea adevărată ar putea fi percepută ca ceva prea îndepărtat de către oamenii de rând. Ei s-ar putea simți epuizați [de astfel de întâmplări istorice], să se gândească în sinea lor că acest joc nu pare a se termina niciodată. Cumva, firul logicii lor ar putea fi exprimat astfel: „Suntem aici pe acest pământ de atât de mult timp și încă nu am făurit acea libertate pe care o tot menționăm în continuu; chiar vorbim despre ea de mai multe ori în imnul nostru național.” Acesta este stratul spiritual principal de pornire pentru români: „Nu fiți sclavi, nu fiți victime, fiți liberi.” Din experiența ta și din ceea ce simți în acest moment, cum ar putea românii să se apropie de ideea de libertate, de adevărata libertate și să treacă peste sentimente mai grele de tipul celor amintite?

Richard: Este amuzant să observ că, în lumea noastră modernă, avem tendința de a echivala libertatea cu un fel de eficiență și, astfel, dorim să facem lucrurile din ce în ce mai pe-repede-înainte. Știi, oamenii au impresia că dacă ești mai liber, lucrurile se vor întâmpla într-un pas mult mai alert și, așa, vei deveni și mai liber, iar roata se învârte pe același fir narativ în continuu… Dar ei nu vor ajunge niciodată în punctul unde ar vrea să fie. Existența noastră nu funcționează niciodată în felul acesta. [Modul de viață descris anterior] este doar o dependență. De fapt, adevărata libertate necesită o încetinire a ritmului nostru. Ea are nevoie de o abordare mai străveche. Noi ar trebui să intrăm împreună în spații contemplative, să creăm momente speciale în care să stăm tăcuți, în care să simțim emoții profunde și să ne putem desprinde de viteza culturii moderne, astfel încât să ne rearmonizăm cu pământul nostru sacru, cu Gaia. Din acel punct, putem începe să acordăm mai multă atenție față de noi și de cei din jur, să ne ascultăm cu o claritate mai mare din nou. De acolo, putem începe să ne vindecăm rănile. Dar aș spune, pentru că românii se mișcă foarte, foarte repede, că singurul lucru de care poate au cel mai mare nevoie este să învețe să-și ofere spațiu în care nu se mișcă deloc. Să creeze acele momente când ei pot să încetinească ritmul complet, deoarece viteza aceea poate deveni o capcană ademenitoare din partea vieții. „Voi ajunge acolo. Voi obține libertatea. Voi ajunge acolo! Voi ajunge acolo! Dacă merg mai repede, probabil voi ajunge unde vreau mai repede.” Dar, de fapt, opusul acestei situații este cel adevărat, cel spre care se îndreaptă o astfel de persoană. Iar, avem de a face cu un fel de paradox. Să nu îți imaginezi că numai românii se află în această situație. Doar că fenomenul descris este puternic și des întâlnit în cultura voastră. Dar îl vei găsi peste tot în lume. Dacă ne-am întoarcem privirea spre societățile tribale și ne-am duce să trăim printre acei oameni, am observa cum ei se mișcă mai încet și cum, în general, ei nu se grăbesc. Trăiesc mai simplu. Intenția mea nu este să aduc o idee romanțată despre modul de viață al acelor grupuri deoarece, deseori, ei trăiesc în niște comunități destul de sărace. Dar putem învăța multe lucruri de la ei despre acest ritm încetinit, despre cum putem să trăim în acel ritm.

În opinia mea, noi am avea nevoie de ieșirea din dependența de viteză. Am observat o anumită greșeală pe care mintea noastră o face, o psihoză a minții, care provoacă sentimentul separării între starea pe care o căutăm și ideea acesteia. De aceea, felul în care eu simt că pot contribui ca individ este prin a îi ajuta pe cât mai mulți oameni să descopere Arta Contemplării ca proces, pentru că acela este momentul în care ei sunt încurajați să încetinească pasul în mod conștient. Practicând acest lucru, nu înseamnă că viețile lor sunt mai puțin eficiente sau interesante. Dimpotrivă, eficiența lor ca oameni este mult mai ridicată deoarece atunci când mergi foarte repede, scapi tot felul de lucruri din vedere. De fapt, în viteză, ajungi să adaugi multă complexitate existenței tale. Nici măcar nu te oprești să te gândești dacă ceea ce faci este lucrul corect pentru tine. În goană, te interesează doar creșterea continuă, acel „mai mult, vreau mai mult”. Totul să vină mai repede, mai mult, să ai mai mulți bani, pentru că așa ți-ai tradus conceptul de libertate pentru tine. Dar nu. Modul acesta de a trăi face ca totul să fie mai complex. Iar, de fapt, ceea ce noi căutăm cu adevărat este să încetinim, să sorbim clipa, să respirăm cum trebuie din nou, să gustăm mâncare bună și să petrecem timp de calitate unul cu celălalt, legând prietenii, râzând, fiind alături de animale. Acest drag de a împărtăși, tot ceea ce am înșiruit reprezintă principiile umane esențiale care, astăzi, sunt trecute cu vederea din cauza psihozei pe care o trăim la nivel colectiv. Deci, da, dacă tu ai putea ajuta românii să își încetinească ritmul, cred că ei vor avea parte de o recoltă de rezultate grozave. Așa cum am spus, domolirea pasului în viață este, de fapt, ceea ce ne aduce mai multă claritate. Iar din această stare de limpezire a confuziei, putem lua decizii foarte bune. Prin acele decizii bune, vine eficiența în viața noastră. În acest mod, complexitatea scade. Mai ales în mediul de afaceri, am avea nevoie de o astfel de perspectivă.  

Daniela: Cu siguranță. Vezi? Ți-ai adus contribuția frumos prin înclinațiile tale ca și comerciant de vin, mai ales în învățăturile tale. Lecția de reținut din ce ne-ai povestit constă în faptul că lucrurile care au nevoie de timp pentru a se desăvârși au un gust mai bun la final și sunt inclusiv mai sănătoase pentru corpul nostru.

Richard: Da (râzând).

Daniela: Și trebuie amintită o anumită răbdare pe care ai pomenit-o destul de des în scrierile și aparițiile tale publice. Vorbim despre o virtute de care oamenii ar trebui să țină cont mai mult, pentru că prin aceasta, ei vor ajunge acolo unde își doresc cu adevărat, și nu prin scurtături, cum ar crede ei. Pentru că acțiunile celorlalți… Simt că la un nivel general în lume, viteza aceasta nebună este cauzată de nevoia de a fi văzut și iubit. Sunt destule persoane care consideră că dacă vor primi următoarea promovare la locul de muncă pentru că s-au suprasolicitat până aproape de moarte, dacă fac acest tip de sacrificii, atunci vor fi văzuți și iubiți. Dar o astfel de cale plină de sacrificii nu este menită pentru toată lumea și nu este întotdeauna cea mai bună opțiune. Fiecare dintre noi trăiește o altă poveste, până la urmă. Mai ales în cazul românilor, cred că ceea ce ai împărtășit este o lecție foarte importantă și necesară de viață. În această direcție, vreau să îți adresez o întrebare specială. Ne întoarcem cu gândul în Sinaia. Din ce am înțeles de la ceilalți ambasadori, când te-ai conectat cu energia locului, le-ai transmis participanților taberei respective un mesaj despre Cheia 13. Mai precis, din toate cele 64 de Chei ale Genelor pe care le-ai descoperit și despre care ai scris, ai spus că a 13-a ar fi cea la care România ar trebui să fie atentă la nivel de țară, deoarece românii ar culege cele mai multe beneficii din contemplarea și aplicarea principiilor descrise de aceasta. Cum te-ai conectat la energia locului și de ce ai fost inspirat să alegi Cheia 13 pentru România?

Richard: Ei bine, din câte îmi aduc aminte, am citit profilul hologenetic al României împreună cu ceilalți participanți într-una din sesiunile din cadrul taberei și, cumva, a apărut această Cheie în peisaj… Am început să ne gândim la esența ei, să o contemplăm în grup. Așa am ajuns la concluzia că, dintre toate cele 64 de Chei, aceasta se potrivea cel mai bine energiei țării. În textul original al „I-Chingului”, Cheia 13 se numea „Frăția Oamenilor” sau „Frăția”. Acesta este un număr mistic. În Cheile Genelor, a 13-a Cheie ne vorbește despre empatie. Esența ei este despre ascultare, despre a ne aduna împreună într-un cerc, ceea ce reprezintă acel 13, de fapt, prin cei doisprezece apostoli care au venit în jurul lui Hristos sau, exprimat altfel, cei doisprezece din jurul Acelui Unu, acelui Punct Unic. Aici, totodată, ne referim la o formă de geometrie veche, sacră. Astfel, 13 este centrul. Iar centrul reprezintă viziunea visului oamenilor sau a Omului. Știi, visul Omului este cuprins de focul în jurul căruia se adună sfătuitorii bătrâni, care se reunesc pentru a își asculta poveștile aduse de fiecare în parte, pentru a vindeca rănile trecutului și a decide direcția pe care și-o doresc să o urmeze împreună în viitor. Aceasta este o metaforă frumoasă, într-un fel, pentru națiunea și cultura ta. După acest joc de imaginație, am ajuns la concluzia că poate fiecare națiune are propria ei Cheie. Și nu ar fi interesant ca ele să afle care sunt acele Chei specifice lor, ca apoi să le contemple ca pe o parte dintr-un întreg mai mare? Oare ce dar ar aduce fiecare, cu ce energie ar completa fiecare națiune imaginea mare de ansamblu?

De exemplu, România m-a adus pe mine, împreună cu sute de alți prieteni din întreaga lume, să stăm într-un cerc și să ne ascultăm reciproc, să contemplăm traumele din relațiile noastre, atât la nivel de individ, cât și ca grup, ca națiuni. Deci, într-un fel, România s-ar putea vedea pe sine ca un fel de Organizație a Națiunilor Unite, unde toate culturile de diferite culori s-ar putea întruni, ar putea fi ascultate de către bătrânii înțelepți, de către Pământul însuși. Aceste povești ar putea fi apoi împărtășite mai departe în lume. În opinia mea, acest proces de ascultare se poate resimți ca o potolire a ritmului bine venită. Gestul de ascultare are nevoie de o domolire, prin faptul că ne oprim din gânditul doar la propria persoană și începem să ascultăm ce au și alții de spus. Descoperim care sunt rănile lor. Când îl ascultăm pe cel de lângă noi, are loc atât de multă vindecare. Asta simt că s-a întâmplat în mica mea călătorie cu Cheile Genelor prin România, iar ce s-a petrecut acolo ar putea fi replicat la un nivel mai mare. Când mă gândesc cum a pornit aventura Cheile Genelor în țara ta, așa rapid, cu mulți oameni care mergeau fiecare în direcția proprie. Iar apoi, cum o mână de lideri a întrupat învățăturile acestea, cum au colaborat într-un final. Totul s-a conturat cu mai multă coerență. Deci, cel mai probabil aveți nevoie de conducători puternici, exemple demne de urmat, care se pot strânge laolaltă pentru a lucra împreună, oameni pe care tinerii îi ascultă, lideri care își ascultă bătrânii.

Îmi imaginez lideri printre femei, pentru negri, lideri pentru minoritățile etnice, toate aceste figuri care s-ar reuni într-un cerc și s-ar asculta reciproc, ajungând la discuții de tipul: „Bun, cum putem implica toate culturile noastre pentru a contribui la dezvoltarea întregului din poziția noastră de lideri?” Prin urmare, aș sugera să începeți să creați Consilii la Gura Focului peste tot, dacă știți la ce mă refer. Mergeți să creați contextul acelei energii de ascultare, astfel încât toate locurile de pe Pământ în care încă dăinuiește trauma să poată fi auzite și, mai apoi, vindecate. În acel moment, vom găsi cu adevărat libertatea. Doar atunci, vom putea simți ce înseamnă unitatea, care apare din vindecarea rănilor noastre. Iar asta presupune faptul de a le da atenție și a le asculta, în primul rând. Acesta este cel mai mare pas de făcut: adunarea oamenilor și crearea unui loc unde să poată fi auziți. Deci, aș spune că aceasta ar fi o viziune foarte bună, de fapt pentru orice țară, dar în mod deosebit pentru România.

Daniela: Ceea ce ne povestești, Richard, este fascinant pentru că, în fapt, prima instituție de tip european din lume a fost înființată la Galați, un oraș portuar din România. Deci intuiția ta despre rolul României nu bate departe de adevărul istoric.

Richard: Mă bucur să aud asta. Dacă lideri din diferite părți ale lumii ar putea să se strângă în jurul acestui tip de viziune, faptul în sine ar avea un impact atât de puternic asupra tuturor și ar rezona în mod profund cu ADN-ul oamenilor.

Daniela: Ultima întrebare a acestui interviu: ce ai dori să le urezi României și poporului român?

Richard: Ei bine, dorința mea se rezumă la exact ce am spus adineaori. Aș vrea să văd toată acea pasiune cu care oamenii sunt înzestrați focalizată pe vindecarea trecutului și pe aducerea unei noi viziuni de viitor la întrupare. Până la urmă, nu vorbim de fizică nucleară când ne referim la punerea în practică a acestui proces transformativ, dar este nevoie, la început, după cum am mai spus, de niște conducători puternici, capabili de a se uni și de a reuni mai multe domenii de specialitate. Acești oameni nu pot veni doar din arena politică și activa doar în aceasta. Ei trebuie reprezinte diferite domenii, astfel încât să nu se creeze un monopol de conducere unilateral, lipsit de conexiune față de întreg. Dimpotrivă, oamenii din diverse colțuri au nevoie să le fie auzite trebuințele, astfel încât acele răni din trecut să poată fi vindecate. Apoi, mi-ar plăcea dacă România ar putea deveni un exemplu pentru alte națiuni. Eu văd acest lucru ca o posibilitate reală. Mereu am simțit asta despre România. De la prima mea întâlnire cu acest loc, m-am gândit: „Uau, țara asta, deși este mică și aparent nesemnificativă pe scena mondială și aici mă refer în comparație cu China, America, India sau cu alte națiuni de dimensiuni mari, ea, totuși, ar putea avea un impact uriaș.” Dacă oamenii și-ar dori să își folosească acea pasiune de care vorbeam și să lucreze împreună, atunci o națiune mică precum aceasta ar putea avea un impact uriaș asupra întregului. De multe ori, aceasta este calea de urmat. Acestea sunt națiunile sau grupurile sau oamenii care au, într-adevăr, capacitatea de a lăsa o nouă amprentă asupra lumii. Stau să mă gândesc că, poate, nu există nicio greșeală, de fapt, în felul în care curge viața. Nu există greșeli, în cele din urmă. De exemplu, nu cred că a fost „o greșeală” faptul că România este unul dintre primele locuri unde Cheile Genelor au ajuns ca idei, deoarece ele înglobează o învățătură profundă, interioară, atât de transformatoare, care ar putea ajuta lumea să se vindece. Să se vindece acea rană sacră. Deci, acestea sunt dorințele și speranțele mele pentru țara ta. De fapt, pentru toate țările din lume.

Daniela: Frumos spus. Îți mulțumesc, Richard.

Richard: A fost plăcerea mea, Daniela.

Articolul precedentSistemul Paralel de Susținere Necesar Pentru a Avea o Șansă la Împlinire
Articolul următorRevista COSMOS Nr. 174 – Februarie 2022
5 2 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile