© Pixabay

În lumea noastră există oameni care aparţin universului fizic, dar și fiinţe care se întrupează pe Pământ din universurile spirituale dimensionale.

“Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” – Geneza.

“Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” – Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetul 5.

Ce taină poartă în ea oare lumina în univers? Să fie adevărat că înainte de apariţia luminii exista doar întunericul? Şi dacă lumina a fost creată de Dumnezeu, atunci întunericul care a fost creat tot de Dumnezeu ce este? Cum vine asta că lumina nu a putut fi cuprinsă de întuneric? Înţelegem din asta că lumina s-a răspândit prin univers, dar nu a luat locul întunericului, căci nu se menţionează nicăieri asta, ci doar că nu a putut fi cuprinsă de către întuneric, adică absorbită sau înlăturată.

Dacă ne raportăm la legile fizicii, vedem că în realitate universul fizic este de culoare întunecată, iar lumina e prezentă doar în cuprinsul galaxiilor. Deci întunericul ar fi mult mai întins decât lumina. Dar noi cunoaştem deocamdată doar universul fizic. Dacă există cumva mai multe zone de univers? Se poate spune că poate doar universul fizic este un loc unde predomină întunecimea, căci dincolo de cele trei dimensiuni pot exista universuri şi dimensiuni pline de lumină.

Iată cum descoperim o nouă perspectivă a Genezei!

Şi anume că într-adevăr lumina nu a putut fi cuprinsă de întunecimea universului fizic, deoarece ea s-a răspândit în celelalte dimensiuni ale Cosmosului în care există celelalte universuri dimensionale.  

Şi dacă lucrurile stau aşa, rezultă că întregul Cosmos este structurat astfel încât el se reflectă în Ayurveda. În această ştiinţă străveche se lucreză cu trei aspecte: cel inferior – tamasic, cel mediu rajasic, şi cel superior – sattvic. Şi din punctul acesta de vedere înaintez aici un model care n-a mai fost abordat nicăieri până acum.

Universul nostru tridimensional, fiind unul fizic, corespunde stării tamasice. Universurile rajasice adică lumile în care putem întâlni civilizaţii de tot felul, şi bune şi mai puţin bune, sunt cele imediat deasupra sau dincolo de acesta fizic în care trăim adică eterice-astrale, iar universurile sattvice sau cele spirituale sunt lumile dimensionale începând cu cea de-a 5-a dimensiune în sus.

O nouă perspectivă a genezei.

Dacă abordăm existenţa noastră în acest univers fizic prin prisma noţiunilor ayurvedice, avem posibilitatea să înţelegem că răul ca mentalitate şi atitudine este prezent în universul fizic, dar parţial şi în universurile rajasice – unde există lumi evoluate/avansate, dar nu există în cele sattvice adică spirituale, deoarece în acestea din urmă trăiesc doar civilizaţii benefice.

Răul poate fi interpretat ca fiind ceva tamasic, inferior, degradant şi care este lăsat de către Creator doar la nivelul universului fizic. Răul evoluează şi el la rândul său prin diferite forme. Dacă ne gândim la destinul nostru individual, ca spirite întrupate pe Pământ, atunci este necesar şi important mai ales să luăm în considerare propriul nivel de evoluţie.

De exemplu Avatarii care au venit pe Pământ în diferite vremuri, nu au venit din universul fizic din vreo altă lume tridimensională. Ei au venit din lumi dimensionale înalte, deci universuri spirituale. Astfel corelând asemenea noţiuni, putem spune că în lumea noastră există oameni care aparţin universului fizic, există de asemenea oameni care vin pe Pământ din universul fizic din civilizaţii negative cum sunt trantaloizii, dar şi din cele evoluate cum sunt liranii, pleiadeenii şi arcturienii şi sunt fiinţe care se întrupează pe Pământ din universurile spirituale dimensionale.

Ideea aceasta începe să devină fascinantă şi o vom continua în numărul următor.

  • Între lumină şi întuneric – I

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?