Istoria psihică a Pământului – I
© Bigstock

De ce istoria trebuie să fie doar aşa cum ne-a fost prezentată?

Omenirea actuală a atins un stadiu foarte performant din perspectiva instrumentelor ce pot fi folosite în sensul transformării planetei dar și a societății în ansamblul ei. Din nefericire pentru populația lumii, aproximativ 90% din aceste instrumente sunt deținute de cei care au dominat omenirea vreme de secole, precum și de grupuri subversive care au diferite interese comune sau divergente.

Dacă istoria oficială a civilizaţiei umane este cea pe care am învăţat-o la şcoală, ar trebui să ne punem un mare semn de întrebare. În primul rând această istorie redă doar faptele petrecute în lume, dar sub forma efectelor lor şi mai puţin a cauzelor, şi în al doilea rând, să ne punem întrebarea „de ce istoria trebuie să fie doar aşa cum ne-a fost prezentată?

Mă refer la faptul că tot ce ştim noi din istorie, aşa cum au fost consemnate aspectele de la începutul omenirii şi până în prezent, sunt doar acele aspecte care au fost introduse în mod preferenţial de către toţi cei care au influenţat evenimentele întâmplate peste tot în lume.

Dar atenţie!

Aici nu mă refer la zicala învingătorii scriu istoria ci la un alt aspect şi mai subversiv. Şi anume acela că toate evenimentele care au avut loc în istoria omenirii nu numai că au fost coordonate ca relatare în cronicile oficiale, de către învingători, ci mai mult de atât multe alte aspecte la fel de importante au fost special omise, tocmai pentru ca pe parcursul timpului oamenii de oriunde din lume să nu ştie ce s-a petrecut cu adevărat la un anumit moment important. Şi din punctul acesta de vedere putem spune că o întreagă istorie nescrisă şi nespusă – întocmai ca informaţiile din câmpul akashic – se află în zona Pământului aşteptând să fie accesată de către noi, prin intermediul capacităţilor latente. Căci din toată această istorie facem parte cu toţii, şi ar fi de exemplu foarte interesant de ştiut dacă în vreuna din vieţile noastre anterioare ne-am aflat poate printre trupele lui Napoleon, pe lângă curtea vreunui palat regal sau dacă am făcut parte din vreo structură importantă.

Dar istoria nu înseamnă doar ceea ce a fost consemnat în cronicile fiecărui neam, mai ales atunci când au avut loc evenimente important, atât pozitive, cât şi negative – războaie, revolte, lovituri de stat, declaraţii de independenţă şi aşa mai departe. Istoria e mai mult de atât, adevărata istorie e starea omului în simbioză cu planeta şi ecosistemul, căci tot ceea ce se întâmplă se află în directă relaţie cu mediul planetar.

V-aţi pus vreodată întrebarea că şi Pământul ca planetă are o structură sufletească? Şi că noi ca fiinţe trăitoare pe suprafaţa sa suntem în directă relaţie energetică şi psihică cu acest suflet al Mamei Geea?

Oare de câte ori – atunci când au fost războaie sângeroase peste tot în lume – sufletele oamenilor au suferit de pe urma unor asemenea nefaste evenimente, iar toată starea aceea de negativitate a avut impact cu sufletul planetei? Toate stările psihice ale omenirii, ca un suflet colectiv al civilizaţiei noastre, chiar dacă fiecare suntem de sine stătători, s-au descărcat în sufletul Pământului, în câmpul său psiho-energetic, determinând o poluare accentuată îndeosebi în timpul şi după marile războaie.

De exemplu cele două războaie mondiale au lăsat în urma lor aproximativ 100 de milioane de morţi, cam 10% din cât este la ora actuală populaţia Europei. Vă daţi seama că asta înseamnă totuşi destul de mult. Ori toată suferinţa, toate distorsiunile în destinele familiilor din Europa, America, Asia, Japonia, Australia – implicată în al Doilea Război Mondial, toate distorsiunile produse în mentalul şi sufletul individual şi în cel colectiv, au pus în mişcare câmpuri imense de energii psihice şi mentale încărcate până la saturaţie cu toate stările negative pe care fiinţele umane le pot emite în perioadele unor asemenea evenimente.

Şi cu toate acestea, după cel de-al Doilea Război Mondial, omenirea s-a ridicat din cenuşa nenorocirilor abătute asupra ei de către nebunii planetei, care se cred stăpânii absoluţi ai tuturor naţiunilor, deşi nu se arată nicăieri să-i vadă lumea, şi ridicându-se a cunoscut acest „Boom!” economic şi industrial fără precedent.

S-a estimat că în 70 de ani, de la al Doilea Război Mondial încoace, omenirea a progresat cât nu a progresat în mii de ani. Dacă distorsiunile mentale şi psihice au fost atât de mari, generând câmpuri încărcate negativ de către multe naţiuni ale lumii în urma distrugerilor postbelice, cum a fost posibil şi ce s-a întâmplat oare de omenirea a reuşit să se ridice atât de repede şi să facă paşii aceştia uluitori în dezvoltarea sa? Pentru că nu putem vorbi că oamenii acestei planete ar fi învăţat lecţia războiului şi a consecinţelor acestuia, după un astfel de eveniment, căci din câte vedem şi azi se duc războaie regionale cu diferite interese. Deci trebuie să fie altceva care a determinat dezvoltarea civilizaţiei umane.

Am putea spune că mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, omenirea a fost destul de afectată în fondul ei psihic, iar astfel de traume colective şi planetare nu se vindecă uşor. Ele se descarcă în timp şi se manifestă prin tot felul de tulburări ale sufletului Pământului, dintre care multe sunt fenomenele geoclimatice cu caracter ciudat care au început să se manifeste din anii 1990 încoace.

Maeştrii tibetani şi budişti ai Asiei au semnalat în anii din urmă în privinţa acestor tulburări, mai ales că de exemplu datorită lui Gregg Braden care a făcut câteva incursiuni în Asia, cu prilejul uneia dintre ele a avut unica ocazie de a fi dus împreună cu alţi turişti cu rol de ghizi pentru oameni într-o peşteră adâncă unde se află în meditaţie zeci de fiinţe de diferite mărimi şi înfăţişări, care în starea de meditaţie emit energii benefice pentru omenire, ajutând astfel şi sufletul planetei, şi omenirea.

Dar energiile atât de încărcate negativ rezultate în urma războaielor nu se sting aşa de uşor. Unele cercetări susţin că pentru un minut de furie, care dereglează energiile propriei aure, este necesar să meditezi 30 minute pentru a reface echilibrul. Şi dacă am lua aşa prin regula de trei simplă, doar durata celui de-al Doilea Război Mondial, ca un exerciţiu meditativ de curăţare, durată care s-a întins pe 6 ani, am putea considera aceşti 6 ani ca 6 minute de furie. Şi calculând dacă pentru 1 minut de furie ne trebuie 30 de minute pentru reechilibrare, pentru 6 ani ca 6 minute (1 minut egal 1 an) ar însemna 180 de ani. 70 de ani au trecut de atunci şi încă omenirea e scuturată de conflicte, mai rămân aproximativ 100 de ani şi calculul e destul de corect, având în vedere ce se întâmplă în prezent şi efectele pe termen lung.

Doar atunci se pare că va fi pace în lume cu adevărat…

Va urma…

Către alte episoadeIstoria psihică a Pământului – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?