Istoria secretă a omenirii
© Pixabay

Este evident că în câteva pagini nu putem cuprinde nici 1% din această istorie secretă, dar investigaţii există şi treptat ele scot la lumină aceste teribile secrete care puteau schimba soarta lumii în bine, dacă ar fi fost cunoscute oficial.

De mii de ani civilizaţia umană actuală a adunat foarte multe evenimente. Pe bună dreptate ne putem pune întrebarea dacă istoria aşa cum este ea astăzi predată peste tot în lume, cu datele istorice despre fiecare ţară cu evenimentele petrecute în naţiunea respectivă, este chiar istoria reală.

Există dictonul care spune că „învingătorii fac istoria”, prin asta înţelegându-se că cei care câştigă un război îşi arogă dreptul, prin condiţiile impuse inamicului, de a relata faptele şi de a le consemna oficial aşa cum vor ei şi nu aşa cum s-au întâmplat ele în realitate. Şi pe parcursul acestui articol vom puncta câteva exemple, ca să înţelegeţi că istoria aşa cum o ştim, este în realitate o farsă monumentală, deoarece a fost dictată întotdeauna de către cei care au câştigat războaiele sau conflictele ascunse.

Ar trebui ca fiecare om care trăieşte în acest prezent să înţeleagă un lucru fundamental. Şi anume că istoria cea adevărată a omenirii nu este doar cea din manuale, pentru că la drept vorbind ceea ce este scris în manualele de istorie ale fiecărei ţări, cu istoria propria dar şi cea mondială, este doar o mică parte din tot ceea ce s-a întâmplat.

Să luăm un exemplu concret ca să vedeţi în ce fel a fost influenţată istoria Europei vreme de secole, până spre epoca modernă.

Franţa regelui Ludovic al XIII-lea se afla într-o poziţie delicată în raport cu vecinii săi, îndeosebi cu Spania care îşi fortificase economia şi armata. Datorită balurilor şi cheluielilor excesive, curtea regală franceză suferea de instabilitate şi deci trebuia căutată o soluţie. Ludovic al XIII-lea, din câte se ştie unul din cei şapte copii ai lui Henric al IV-lea şi al Mariei de Medici, se pare că nu a fost al lui Henric al IV-lea. Din cei şapte copii, Ludovic al XIII-lea a avut încă doi fraţi, Nicolas Henri (1608-1611) care a trăit foarte puţin şi Gaston (1608 – 1660) care a trăit mai mult decât Ludovix al XIII-lea, acesta sfârşindu-şi viaţa în 1643, deci cu 17 ani înainte ca fratele său Gaston să moară.

Maria de Medici era cunoscută pentru escapadele sale amoroase, şi putem spune de exemplu că Ludovic al XIII-lea, ce avea să devină mai târziu regele Franţei, nu era al lui Henric al IV-lea. Această meteahnă genetică de comportament s-a transmis ca un fel de karmă în viaţa lui Ludovic, acesta căsătorindu-se cu Ana de Austria cu care timp de 22 de ani nu a putut avea copii. Şi asta nu pentru că Ana de Austria nu putea rămâne însărcinată, ci pentru că se ştia, de la doctorul curţii regale, că Ludovic al XIII-lea nu putea face copii. La fel cum a păţit tatăl său Henric al IV-lea, la fel a păţit şi el, Ana de Austria rămânând însărcinată ca prin minune, după o scurtă perioadă de retragere la o mănăstire din apropierea Parisului.

Istoria oficială consemnează naşterea urmaşului lui Ludovic al XIII-lea ca pe un aşa zis miracol, punând asta pe seama faptului că Ana de Austria s-ar fi rugat către Dumnezeu, promiţând că dacă îi va da un copil ea va ridica o biserică. Dar cum avem noi românii vorba că până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii, istoria secretă, neoficială a acestei naşteri este redată foarte frumos şi elegant – bazată evident pe documente secrete ale vremii de atunci – în serialul „The Musketeers” – „Muşchetarii”, unde în seria întâi regina Anna refugiată la mănăstirea respectivă, după o noapte de amor cu Aramis, unul dintre cei patru muşchetari, cu care de altfel se iubea în secret, rămâne însărcinată. Este evident că în istoria scrisă şi oficială a Franţei aşa ceva nu putea fi admis, totul fiind întors din condei astfel încât Ludovic al XIII-lea să fie recunoscut drept tatăl acelui copil. Şi acum facem un viraj rapid către istoria modernă.

Dacă tradiţia caselor regale impunea ca tronul ţării respective să fie preluat de către moştenitorul de drept, şi dacă Ludovix al XIV-lea nu a fost copilul lui Ludovic al XIII-lea, ce legitimitate avea urmaşul acestuia să conducă Franţa? Deci vorbim despre o conspiraţie – ne place cuvântul acesta, aşa e? – care a încălcat forţat tradiţia regală. Şi prin urmare, orice urmaş la tronul Franţei, cel puţin până în 1789 la căderea Bastilei şi până în vremea Europei moderne, era total ilegitim. Desigur că aşa ceva nu s-ar recunoaşte de către nicio oficialitate franceză în ruptul capului, căci altfel întreaga istorie a Franţei, considerată a doua putere economică în Europa după Germania, s-ar duce pe apa sâmbetei.

Tot din istorie sunt binecunoscute toate acele intrigi de pe la curţile regale europene, din Spania, Franţa, Anglia, Olanda şi aşa mai departe, jumătate din familiile regale actuale fiind ilegitime complet din punctul acesta de vedere. De ce nu se recunoaşte o asemenea realitate? Ce-ar fi dacă s-ar ştii că în realitate până şi casa regală britanică a fost fondată tot pe aventuri amoroase, adultere şi copii din flori? Aşa ceva a existat şi în privinţa casei regale de Hohenzollern, din care provine şi defunctul rege Mihai I, care şi el la rândul său a avut copii din flori, în afară de cei recunoscuţi oficial. Asta apropo de dezmoştenirea principelui Nicolae, moştenitorul de drept. Acestea sunt doar unele din laturile secrete ale istoriei care prin timp au făcut ca istoria Europei să fie cunoscută aşa cum o ştim azi.

În realitate istoria secretă a familiilor regale europene este plină de comploturi, crime şi adultere, deci aceste dinastii regale sunt din perspectiva adevărului petrecut complet ilegitime. Cum ar fi fost de exemplu dacă s-ar fi întrerupt linia regală franceză? Ar mai fi existat azi Franţa, care să se fi opus germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial? Probabil că nu! Iar harta Europei ar fi arătat azi altfel.

Să trecem la un alt personaj istoric, Alexandru cel Mare, care a visat să cucerească întregul Pământ şi aproape că a făcut-o. Ca să vedeţi cum istoria secretă, cu faptele ei neconsemnate, a influenţat mersul lucrurilor, iar în manuale scrie cu totul altceva. Deşi se spune că Alexandru cel Mare ar fi fost rodul iubirii dintre mama acestuia şi Zeus, realitate care poate fi probată chiar de regele persan. În cartea „Strange than science” – Mai straniu decât ştiinţa” apărută în 1959, scriitorul şi cercetătorul ufolog Frank Edwards relatează despre mărturia lui Alexandru cel Mare, din timpul bătăliei din Asia, în anul 329 înaintea erei noastre.

Practic regele persan se afla în campania sa de extindere a graniţelor imperiului său, al doilea cel mai mare din istorie după cel pelasg, când în toiul luptei el şi soldaţii săi au văzut pe cer nişte obiecte descrise ca „scuturi argintii incandescente” care aruncau raze de energie asupra câmpului de luptă. Ambele armate erau îngrozite dar în cele din urmă, conform cronicilor, Alexandru cel Mare a câştigat bătălia. Iată pasajul din cartea lui Frank Edwards care redă scena petrecută:

Când lupta era în toi, două scuturi argintii s-au năpustit din cer, s-au oprit deasupra locului în care era desfăşurată armata şi au scuipat foc. Apoi s-au întors la fel de repede în cer. Caii şi elefanţii au rupt-o la fugă speriaţi, însă soldaţii şi-au continuat lupta. În cele din urmă bătălia a fost câştigată de către Alexandru Macedon, dar după cele întâmplate campania de invadare a Indiei a luat brusc sfârşit.

De la apariţia cărţii lui Edwards acest pasaj a atras atenţia în repetate rânduri cercetătorilor. De ce nu s-a admis că în timpul campaniei militare din Asia, Alexandru cel Mare a fost ajutat de către zei, altfel spus de către fiinţele extraterestre? Era marele rege persan un spirit extraterestru venit în trup de om? Evident că da şi dacă acest adevăr nu a fost admis, cărţile de istorie au pus victoria campaniei din Asia din anul 329 înaintea erei noastre pe seama bunei pregătiri a armatei sale. În realitate, adevăratul curs al istoriei la acel moment a fost decis de intervenţia acelor OZN-uri!

La fel cum s-a întâmplat, tot cu Alexandru cel Mare, în timpul bătăliei de la Tyre şapte ani mai târziu. În primele şase luni ale războiului persanii din Tyre nu au putut fi cuceriţi şi asta pentru că zidurile cetăţii lor erau foarte solid construite şi asamblate, fiind şi foarte înalte. Drumurile din jurul cetăţii erau prea înguste pentru ca armata lui Alexandru cel Mare să se poată desfăşura. A urmat cel de-al doilea atac, în timpul căruia şi-a făcut apariţia un „scut argintiu” adică un OZN, care a lansat către zidul cetăţii un fascicul gros de lumină, producând o crăpătură imensă prin care soldaţii lui Alexandru cel Mare au pătruns. Aşa a putut cuceri oraşul Tyre. Deci istoria secretă consemnează această realitate, care în manualele de istorie oficiale lipseşte cu desăvârşire.

Hitler la rândul său a fost influenţat şi ajutat de către Micii Cenuşii, aceştia având o contribuţie tenebroasă şi în organizarea societăţii naziste oculte Thule. Faptul că în secret naziştii fabricaseră câteva prototipuri de farfurii zburătoare nu este scris în manualele de istorie. Dar staţi! E mai mult de atât! Hitler nu a murit în buncărul său din Berlin, în locul său fiind plasată o sosie. Atâta laşitate din partea unui scelerat nazist! Că aşa au stat lucrurile, o dovedesc cercetările întreprinse de către Bob Baer, fost ofiţer al CIA, şi John Cencich specialist în criminalistică şi om de ştiinţă, şi redate în serialul „Hunting Hitler” – „Pe urmele lui Hitler” difuzat pe canalul History în urmă cu un an de zile. Dovezile găsite de către cei doi, porniţi pe firul exilului lui Hitler, au dus prima dată în Argentina. Acolo au găsit martori în viaţă care l-au întâlnit pe dictatorul nazist. De altfel a treia serie a acestui fascinant serial a început să fie difuzată începând cu ianuarie acest an 2018, semn că are succes şi că lucrurile în acest sens sunt adevărate.

Despre acest subiect legat de fuga lui Hitler ne vom ocupa cu ocazia unui alt articol, dar pentru acum să spunem că deşi au fost găsite dovezi concrete, unele dintre ele chiar solide şi cu martori, istoria oficială nu acceptă această realitate. Şi atunci punem două întrebări, legate de istoria secretă cunoscută doar de către oamenii Illuminaţilor în mare parte şi doar în mică parte de către investigatori îndrăzneţi.

Prima: Hitler supravieţuind, şi politica sa nazistă vizând dominaţia lumii, nu cumva doctrina sa a fost preluată de oficiali americani în mare secret, şi pusă în aplicare în urma unei presupuse întâlniri între Hitler şi vreunul dintre politicienii americani? Pentru că politica americană între anii 1950 – 1980 a fost una preponderent de spălare pe creier, deşi în acele decenii societatea civilă americană a depus eforturi foarte mari pentru drepturile şi libertăţile civile oriunde în Statele Unite. Că influenţa doctrinei naziste a lui Hitler a fost preluată de către americani o dovedeşte formarea grupului Bilderberg în 1954, deci la 9 ani după încheierea războiului. Prinţul Bernard al Olandei este unul dintre principalii fondatori ai acestui grup, fiind încă din 1934 membru important al Partidului Nazist. În acelaşi an 1954 fostul secretar de stat american John Dulles, pe timpul preşedinţiei lui Einsenhower, a fost cooptat pentru formarea şi dezvoltarea grupului Bilderberg. „Naşul” acestei organizaţii naziste a fost nimeni altul decât un alt secretar de stat american – Henry Kissinger. Deci putem observa deja încrengătura de tip nazist care a pornit de la Hitler dezvoltându-se în ceea ce vedem azi că e grupul Bilderberg. De fapt lumea nu cunoaşte semnificaţia numelui acestui grup, căci tradus pe româneşte, Bilderberg înseamnă „Construirea muntelui”. Un nume cu trimitere către „Construirea Piramidei” de pe bancnota de 1 dolar care să determine o viitoare Nouă Ordine Mondială. Acum înţelegeţi de ce în manualele de istorie nu sunt trecute adevăratele adevăruri?

Mergem mai departe şi putem înainte o ipoteză din 1990 încoace. Adică de la căderea zidului Berlinului până în prezent, când peste întreaga Europă a suflat un vânt al schimbării. Doctrina nazistă perpetuată de către Hitler a fost preluată de grupul Bilderberg, şi chiar dacă dictatorul nazist a murit în cele din urmă, undeva pe o proprietate privată din Statele Unite, planul unei asemenea Noi Ordini Mondiale a fost pus în aplicare prin programe secrete de finanţare a războaielor şi loviturilor de stat.

Un exemplu în acest sens este cel al României, când în 1989 Ceauşescu a fost executat într-o zi de mare sărbătoare. Puţină lume ştie că în anii 80 fostul preşedinte al României trimisese un colonel de la spionaj în Franţa, pentru a aduna timp de 2 ani şi jumătate tot ceea ce se putea aduna despre Illuminati şi Bilderberg. Ceauşescu refuzase ajutorul finaciar al acestui grup care controlează încă o parte a omenirii. Nicio ţară din lume în afară de Elveţia – care este fieful financiar al Illuminati, de aceea este neutră şi nimeni nu se atinge de această ţară mică care de abia echivalează cu 7 din cele 41 de judeţe ale României! – nu este complet independentă. După ce şi-a îndeplinit sarcina colonelul respectiv s-a întors în ţară, a întocmit un dosar de 3000 de pagini pe care i l-a prezentat personal lui Ceauşescu. Acesta ştia cu cine are de-a face, dar istoria secretă a României din perioada fostului preşedinte cuprinde şi alte date.

Elena Ceauşescu avea o verişoară care era căsătorită cu un agent al Mossadului şi după ce a înfiinţat Cabinetul numărul 2, Ceauşeasca raporta în secret verişoarei sale care la rândul ei transmitea acele informaţii Mossadului. Cu alte cuvinte Elena Ceauşescu a fost o trădătoare abjectă, pentru că dorea deja puterea doar pentru ea, intenţionând să-l înlăture pe Ceauşescu de la conducerea ţării. Doar că şi el avea „antenele” lui şi ştia ce se petrece. Practic la un moment dat între anii 87-89 erau adevărate răfuieli între echipele de ofiţeri de securitate ai Cabinetului 1 şi ai Cabinetului 2.

Dacă Ceauşescu ar fi avut mai mult curaj să spună naţiunii adevărul despre Bilderberg la plenarele partidului televizate, revoluţia din decembrie 1989 nu ar mai avut loc, iar tranziţia puterii de la Ceauşescu către fiul său Nicu avea să fie făcută paşnic. Urma ca România să fie resistematizată până în anul 2000, fiind introduse gaze, electricitate şi apă curentă în toate localităţile ţării, până în cel mai mic sătuc al României. Se putea realiza aşa ceva deoarece Ceauşescu adunase cam 4,5 miliarde de dolari din creanţele externe. Numai că n-a mai apucat. Cine credeţi că l-a trădat? Securitatea care era formată din oameni patrioţi? Nu, deşi securitatea a fost blamată tot timpul după revoluţie. Trădarea a venit din partea Elenei, care îl avusese ca amant prin anii 70 pe Eftimie Iliescu, nimeni altul decât unchiul lui Ion Iliescu, cel care a dirijat lovitura de stat din timpul Revoluţiei Române din decembrie 1989. Asta da istorie secretă! Întrebarea care se pune este de ce Ceauşescu, dacă ştia, nu a făcut nimic? Cert este că trădarea s-a produs şi din 1990 încoace vedeţi bine cum a trăit naţiunea română, din datorii în datorii, în sărăcie şi păcălită la fiecare 4 ani de foştii tovarăşi ai eşaloanelor 2 şi 3 când sunt alegerile parlamentare şi prezidenţiale.

Cine a orchestrat din exterior lovitura de stat împotriva lui Ceauşescu?

Nimeni altul decât George Soroş, care în primele luni ale anului 1990 a venit în România pentru a aranja reţeaua de subjugare financiară şi politică a României! În spatele aparenţelor prezentate de posturile de televiziune, există aceşti sforari care de-a lungul secolelor, prin familiile din care provin, au controlat, trădat, falsificat, înşelat şi dictat ce să fie scris şi ce nu în cărţile de istorie peste tot în lume.

Dinastia Ludovicilor a fost una complet ilegitimă, Napoleon Bonaparte a fost trădat şi asasinat lent pe insula Elba de proprii săi fii, Rasputin în Rusia a vrut să împiedice venirea comunismului, Hitler a fugit în Argentina, John Kennedy a fost asasinat pentru că a declarat că vrea să demaşte gruparea Illuminati, grupul Majestic 12 – un instrument al Illuminati a muşamalizat totul în privinţa extratereştrilor şi a fenomenului OZN, acestea fiind doar câteva exemple dintr-o sumedenie ale istoriei secrete, în timp ce istoria oficială vorbeşte cu totul altfel despre aceste personaje ale istoriei şi despre realitatea că nu există OZN-uri.

Este evident că în câteva pagini nu putem cuprinde nici 1% din această istorie secretă, dar investigaţii există şi treptat ele scot la lumină aceste teribile secrete care puteau schimba soarta lumii în bine, dacă ar fi fost cunoscute oficial. Şi poate că omenirea nu mai trecea prin două războaie mondiale, prin atâtea crize şi nenorociri dirijate pe ascuns şi care au afectat grav civilizaţia şi evoluţia ei sub toate aspectele.

Este timpul să vedem dincolo de minciunile Illuminaţilor!

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?