Putem transpune această zicătoare în domeniul politic, unde vedem câte fapte urâte și ilegale se fac.
Cred că mulți dintre voi ați auzit de această zicătoare din bătrâni. Deși toată lumea știe că personajul ăsta – dracul – e cel mai șmecher, perfid și mincinos dintre toate creaturile cunoscute, cu o înfățișare întunecoasă așa, negricioasă inclusiv la nivel moral și al intențiilor sale. Cu toate acestea, zicătoarea spune că până și dracu a fost albit. De cine? Și în ce fel? Haideți să vedem ce vrea să spună această zicătoare.
Așa după cum se știe, cu acest nefast personaj – dracul – nu te pui. Cel puțin așa se știe din mituri și legende, dat fiind faptul că e dușmanul lui Dumnezeu. Și e pus pe tot felul de nemernicii ca să inducă omul în eroare și să-l împingă în păcat, precum menționează folclorul de pretutindeni. De unde vine imaginea neagră a diavolului? Se spune că în vremuri de demult oamenii albi ai Europei au migrat și înspre nordul Africii prin Asia Mică, și în drumul lor au întâlnit triburi africane de oameni negri. În cultura africană multe triburi aveau tradiții și obiceiuri în cursul cărora purtau pene și țestele diferitelor animale vânate, ca o reprezentare antropomorfă a conexiunilor cu lumea de dincolo. Vă dați seama că oamenii albi când i-au văzut pe cei negri mascați și cu coarne pe cap și-au făcut o impresie anume, mai ales că din vremuri străvechi în Africa se practică magia voo-doo. Aceasta presupune luarea de contact cu entitățile lumii de dincolo, cu spiritele morților și se știe că este una dintre cele mai periculoase magii străvechi, deoarece folosește sacrificiile de sânge pentru contactul cu astralul inferior. De acolo provine ideea că dracul e negru și are coarne. La fel și africanii au spus, când i-au întâlnit pe oamenii albi, că diavolul e alb. Dogme și cutume.
Dar în contextul zicătorii din titlu, ce putem înțelege că „l-a albit și pe dracu’”? Nu este vorba de a-l face din negru alb, ca înfățișare, ci se referă la culoarea părului. Dacă acest personaj, dracul are părul ca noi, adică blond, brunet sau șaten, și dacă devine albit, înseamnă că cineva sau ceva i-a scos peri albi lui Michiduță. Expresia desigur că nu se referă la un dialog sau la un contact între un om oarecare și acest personaj urât de toată lumea, cât mai degrabă indică o consecință a faptelor unui om. Să zicem că cineva, un om oarecare, poate fi atât de răutăcios, atât de viclean, și atât de ticălos în privința unor fapte de-ale sale, încât dacă ar fi fost dracul victima sa, sau acesta ar fi avut de-a face cu omul în cauză, ar fi fost atât de stresat că i s-ar fi albit părul de atâta străduință ca să-i facă pe plac sau să nu mai aibă de-a face cu răutatea omului respectiv.
În folclorul mitologic se vehiculează ideea că dracul îl face pe om să fie rău, dar în realitate omul este cel care alege sau nu, să fie rău. Pentru că are liber arbitru și dacă vrea îi întoarce spatele dracului, iar acesta n-are cum să-l influențeze. Așadar putem transpune această zicătoare în domeniul politic, unde vedem câte fapte urâte și ilegale fac cei din categoria menționată. Atât de mult mint, atât de mult fură, atât de mult înșală și trădează, atât de mult nu le pasă de semenii lor, încât dacă îi luăm prin comparație cu Scaraoțchi, acesta e mic copil pe lângă politicienii de azi. Ba chiar ar trebui să ia lecții sau meditații de la ei, ca să învețe ceva în acest sens. Deci actualii „ai noștri ca brazii cu mucii pe piept” sunt atât de nemernici și de malițioși încât cu adevărat l-au albit și pe dracu’! Și ne mai mirăm de ce toate merg de-a-ndoaselea în țara asta!? Cred că și cumătru’ Michiduță stă și se uită la ei și mai că-i vine să-și facă și el sfânta cruce, cum se zice, de la atâtea fărădelegi ale politicienilor români. Așa că dragii mei, da, unii oameni pot fi mai ai dreaqu decât dracu’, și dacă l-au albit și pe el, înseamnă că totul e posibil și Dumnezeu joacă zaruri!
