Am ajuns să avem o gândire dihotomică, divizată, emisfera dreaptă versus emisfera stângă. Aceasta este de fapt Marea Schismă!
Se închid bisericile, dar ce e mai grav este că ni se închid sufletele și mințile. Deodată, am aflat de cuvinte ca Dumnezeu și credință, despre care începusem să ne ferim. Nu cumva să zică lumea că suntem demodați sau spălați pe creier. Oare câți dintre noi suntem în stare să ne testăm cu adevărat credința?
Am împărțim Universul în două. Încă de pe vremea lui Descartes, am separat în mod arbitrar tot ce nu putea fi văzut sau măsurat direct, ca fiind “lumea spiritului”. Biserica încă mai suferea de pe urma lui Galileo și a lui Copernic. Știau că ceea ce au făcut acești “eretici” era atât de clar și evident, încât nu-i puteau contrazice, așa că și-au alocat propriul lor domeniu pentru stăpânire. Domeniul sufletului.
Descartes și prietenii săi bogați de viță nobilă au căzut la pace. În primul rând erau singurii care își permiteau să facă știință materialistă, iar în al doilea rând, nu îi interesau chestiile “nevăzute”. În 1500 trebuia să muncești ca să trăiești, nu aveai timp de experimente științifice. Acest acord a rămas în picioare până astăzi. Este o moștenire atât de puternic înrădăcinată în cultura noastră, încât orice om de știință cu diplome și acreditări valabile, care se dedică studiului fenomenelor “invizibile” – chestii care țin de minte, de conștiință, interacțiuni scalare, efectele câmpurilor non-locale, cuplare holografică – în afara mainstream-ului, riscă să fie ostracizat și dat afară din mediile academice. Așa am ajuns să avem o gândire dihotomică, divizată, emisfera dreaptă versus emisfera stângă. Aceasta este de fapt Marea Schismă!
Dacă vrem să renască Biserica, atât ca instituție cât și ca simbol, trebuie să reacceptăm înapoi știința spirituală milenară a acestui Pământ. Acestă știință spirituală este în noi, în geneticul nostru, prin moștenirea strămoșilor noștri geto-daci care credeau în nemurirea sufletului. Este credința adevărată care ne-a ținut uniți în fața atâtor agresiuni imperiale.
Religia la ora actuală abordează realitatea ca pe ceva complet mistificat, iar pentru o minte critică, cu sete de adevăr, nu este suficient. Ceva care nu manifestă nimic concret, în afară de consum de energie, va fi etichetată ca o simplă superstiție pentru îngrădirea minții. Sufletul omului nu are nevoie de cocoloșeală și răsfăț, are nevoie de adevăr.
Mă îndemni să mă închin la un om cu barbă care stă în cer, dar în schimbi îmi spui că Astrologia este un păcat, când însăși acest cuvânt conține în el un principiu al Creației: Astro, stele, cer și -logie, Logos, cuvânt. Păi nu a fost la început Cuvântul? Nu scrie așa în Sfânta Scriptură? De ce vă este teamă? Nu spun să deveniți astrologi, e doar un exemplu, dar să condamni un om pentru cunoaștere, asta da blasfemie!
Dacă nu vă veți întoarce la originea adevărată a Spiritului, și anume că nimic nu este separat în ochii lui Dumnezeu, veți ajunge la fel de prăfuiți ca și catedralele occidentale, golite de veselie, unde lumea admiră divinitatea doar prin lentila unui dispozitiv electronic care face poze.
