Trauma dispariţiei marţienilor, a rămas stocată în ADN şi descendenţii lor pământeni poartă în zestrea lor genetică amintirea vagă a tragicului eveniment.
Civilizaţia noastră a atins un prin nivel tehnologic de 0,74 aşa cum au estimat oamenii de ştiinţă, înainte de a ajunge la nivelul de civilizaţie de gradul 1, conform Scalei Kardashev de clasificare a civilizaţiilor. Deci într-un fel mai avem de parcurs un 0,25 care poate lua ceva timp.
Dacă admitem că s-ar aplica regula de trei simplă şi dacă de asemenea considerăm perioada de 100 de ani adică secolul 20 ca perioadă de progres a omenirii, atunci nivelul de civilizaţie de gradul 1 îl vom atinge în 33 de ani de acum încolo. Eventual poate în 28-30 dacă vom depăşi actualele probleme majore cu care ne confruntăm în domeniul carburanţilor şi al resurselor planetare folosite.
Bogăţia de detalii existentă în interiorul societăţii umane este în realitate o reflecţie a ceea ce vine din interiorul nostru, al fiecăruia, pentru că indiferent dacă suntem conştienţi de asta sau nu, cu toţii contribuim la ceea ce se naşte şi se dezvoltă în interiorul societăţii.
Dacă noi suntem descendenţi, într-un anumit procent, ai civilizaţiei marţiene, rezultă că în conformitate cu aspectul social al lumii noastre, cândva pe Marte trebuie să fi existat ceva destul de asemănător.
Aici pe Pământ rezervorul genetic al speciei noastre este destul de amestecat, aşa cum au descoperit geneticienii în urma explorării hărţii genomului uman, şi la fel au transmis şi mediumii mesaje în acest sens primite de la entităţi celeste.
Şi atunci, câţi dintre noi suntem acei urmaşi ai marţienilor?
