Meloterapia - II
© CC0 / Pixabay

Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.

Aşa cum am promis continuăm articolul trimis de doamna Violeta, din Braşov.

Ca să evităm sau să tratăm bolile psihosomatice trebuie să ne schimbăm măcar modul de abordare a problemelor şi modul de viaţă, dacă nu – să ne schimbăm caracterul însuşi. Şi muzica în aceste cazuri este instrumentul cheie.

Se consideră că muzica lui Borodin, Chopin, Beethoven ne ajută să ne dăm seama de propriile sentimente, să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine. Simfoniile lui Ceaikovski ne eliberează sufletul de suferinţe şi amintiri neplăcute.

Brahms, lucrările lente ale lui Bach şi preludiile lui Liszt ne ajută să depăşim timiditatea excesivă, muzica lui Shostakovich – să ţinem sub control emoţiile negative (răutatea, iritabilitatea).

Capodoperele lui Mozart şi Bizet, muzica de dans a lui Strauss, Kalman ne formează o abordare mai optimistă a lumii înconjurătoare. Dar concertele pentru pian ale lui Chopin ne fac mai pozitivi şi mai veseli.

Conform unei alte teorii, un factor important în vindecarea prin meloterapie ar fi ritmul. Acesta se consideră «inima muzicii» şi după părerea unor specialişti în materie, el e factorul cheie în vindecare.

În natură totul se supune unei legi a ritmului, iar corpul omenesc nu este o excepţie.

Fiecare organ vibrează în felul său şi vibraţia lui coincide cu energia şi ritmul unor instrumente şi sunete anumite. De exemplu fiecare chakră (centru energetic) coincide unei note muzicale din gama Do-major.

Când funcţia unui organ se dereglează, el începe să bată în alt ritm, se schimbă frecvenţa şi forţa vibraţiei sale.

Un exemplu viu este inima bolnavă. Şi aici poate veni în ajutor muzica.

Dacă o să ştim în unison cu ce instrument sună organul dereglat ritmic şi ascultăm frecvent «ritmurile vindecătoare» organismul nostru poate iarăşi să-şi recapete «sonoritatea» de dinainte.

Eu însămi sunt violonistă şi am cântat în diverse filarmonici din ţară şi din străinătate. Dar în momentul de faţă experimentez şi această postură de «artist-stradal» sau «artă stradală», adică pe româneşte, cânt pe strada centrală a unui mare oraş din ţară. Şi pot să zic, că având contact direct «face to face» cu publicul trecător, am experimentat şi am observat diverse aspecte ale artei-stradale sau ale «terapiei stradale», (cum o mai numesc eu).

Deja am început să am anumiţi «pacienţi» care vin în mod frecvent şi cu anumite preferinţe (de exemplu, Balada – de Ciprian Porumbescu, şi altele).

Am ascultători care îşi iau câte un pahar de ceva sau servesc masa pe terasa restaurantului şi mă ascultă, zicând că «demult n-au mai ascultat un mini concert de genul ăsta» şi că «le-a uns sufletul». Şi adevărul e că eu cânt muzică de diferite genuri şi stiluri, de la preclasică la rock, şi pot să zic că în momentul de faţă am succes cu Anotimpurile de Vivaldi.

Studiind un pic mai din curiozitate acest mare succes, am constatat că Vivaldi deschide chakra inimii, dezvoltă creierul, alungă somnolenţa matinală şi altele.

La început a fost sunetul apoi cuvântul, care s-a format din vibraţia sunetului.

Un efect benefic îl exercită nu doar instrumentele, dar şi anumite lucrări muzicale.

De exemplu, pentru insomnii e bine să alegem lucrarea, ritmul căreia să fie mai lent decât ritmul cardiac.

Pentru insomnii specialiştii vă recomandă să ascultaţi suita Peer Gynt de Grieg sau piesele lui Ceaikovski.

Pentru hipertensiune se recomandă Fugile lui Bach.

Simfonia Numărul 5 de Beethoven e benefică pentru cardiaci.

Pentru migrene e bine să ascultăm Cântec de primăvară – compusă de Mendelsson, sau Un american la Paris – de Gershwin.

Un efect universal îl are muzica lui Mozart – toţi specialiştii sunt de părere unanimă. Ea are proprietăţi magice: e bună pentru răceli, dureri de cap, depresii şi tensiune psihică, etc. Dar efectele benefice ale muzicii lui Mozart se pot observa nu doar la oameni, ci şi la animale şi chiar la obiecte neînsufleţite.

De exemplu, în Europa s-a observat că pe muzica lui Mozart, vacile dau mai mult lapte, iar japonezii cred că Mozart face pâinea mai «puravă» şi soda de orez «sake» mai aromată.

Dacă iubiţi muzica puteţi să vă faceţi un plan zilnic cu ce muzică aţi putea să vă reglaţi buna dispoziţie şi echilibrul.

Boi încheia cu un motto de-al lui Nichita Stănescu, marele poet român:

Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.

Mulţumim autoarei materialului pentru sfaturile foarte adevărate pe care le-am primit şi sperăm ca de ele să beneficieze cât de mulţi pot şi vor s-o facă, cel puţin în beneficiul lor.

Notă: articolul – partea I şi partea a II-a a fost realizat de doamna Ilaşciuc Violeta.

  • Meloterapia – II

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?