Mentalul Colectiv
© Bigstockphoto

Până la Dumnezeu te mănâncă fratele tău omul, din ordinul cine știe cărui „drac”.

Chiar dacă nu se vede și nu sunteți convinși de asta, mentalul colectiv este dușmanul nostru de temut, ascuns. Nu ne omoară brusc, ci ne otrăvește lent fără grabă.

Trăim într-o infinitate de gânduri, dar și de posibilități. Informația pe care o rulăm, de multe ori o simțim că este în noi, iar ce auzim – chiar știm dinainte! Asta se întâmplă datorită mentalului colectiv prin care orice informație ajunge și în creierul nostru.

Plătim scump comoditățile noastre începând cu telefoanele, computerele și toată aparatura audio-vizuală, și terminând cu toate mijloacele de transport. Tot ce emit aceste „chestii” se propagă pe unde nevăzute cu zgomot simțit sau fără, dar sigur cu un efect dezastruos asupra creierului nostru. De cele mai multe ori vrajba, apatia, stările de iritare, le preluăm de nu se știe de unde.

Te scoli într-o stare bună și te pomenești plin de paraziți mentali care îți strică ziua, preluați de la oameni și de la aparatură. Personal realizez ce se întâmplă cu mentalul meu după ce mă întorc din orașe mari cu lume multă. Este groaznic și jalnic să ieși „din pustietate” în lume și să simți „avantajele” acestor ieșiri pe creierul tău.

Oboseala orașului este infiorătoare, iar gândurile oamenilor monstruoase și pline de ură. Bine că nu ne-a lăsat Dumnezeu cu capacitatea de a citi gândurile, că sigur am înnebuni…

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?