Cei mai mulți dintre noi caută acum frânturi de spiritualitate, dar nu mai sunt capabili să urmeze căi mai lungi și mai serioase…
Există o legătură profundă între sufletul unui om și sufletul pământului. Vedem această comuniune cel mai bine când stăm pentru un timp în natură, în contact direct cu solul, apele, plantele și copacii acelui loc. În funcție de cât suntem de conectați la sufletul pământului simțim mai mult sau mai puțin acest sentiment de familiar, de prietenie, de adăpostire, de îngrijire reciprocă. Ne simțim mai stabili, fermi și puternici în acțiunile și faptele noastre. Pământul nu ne mai apare ca un spațiu în care doar ne încărcăm bateriile, ci îl privim și simțim ca pe un organism care freamătă, respiră, simte la rândul lui sentimente și emoții pe care le trăim și noi. Astfel, îi putem oferi la rândul nostru compasiunea și iubirea de care suntem capabili. Nu îl mai putem răni, așa cum o făceam înainte.
Vedem cu câtă ușurință, cei mai mulți oameni din ziua de astăzi îl astupă cu betoane pentru propriul confort și interese de moment, dar acesta este un prejudiciu și un cost în energie și viață pe care cu toții îl resimțim.
Simțim profund, în special în marile orașe, lipsa celui mai puternic antioxidant pentru corpul nostru și a energiei cu cea mai puternică capacitate de refacere și de echilibrare electrică și magnetică. Îngrășarea și slăbirea excesivă a organismului multor oameni sunt legate direct de dezechilibrele energetice firești, armonizante, dintre polaritatea de energie electrică și cea magnetică, care asigură VIAȚA.
Bolile endocrine în creștere alarmantă și imunitatea din ce în ce mai scăzută au legătură profundă cu îngreunarea transmiterii de energie dintre om și pământ.
În tendința noastră de a ne moderniza și spori confortul uităm de ENERGIA VIULUI, care ne este cea mai la îndemână și care ne asigură transmiterea cea mai rapidă și eficientă de informație din planul subtil. Cu alte cuvinte, devenim mai spirituali și mai puternici în credințele noastre direct proporțional cu gradul de împământare și de transmitere a informațiilor energetice de la nivelul pământului.
Rădăcinile oamenilor care trăiesc în orașe au devenit din ce în ce mai firave și mai lipsite de vitalitatea și puterea de a extrage din pământ mineralele și cunoașterile sale. Există puncte la suprafața tălpilor prin care ne alimentăm direct cu antioxidanții pământului și astfel ne și hrănim organismul cu ceea ce primim de acolo. Acești centri de energie au legătură cu capacitatea de funcționare a organelor, celulelor, țesuturilor, cu vitalitatea sângelui.
Este un adevăr acela că oamenii care trăiesc și calcă pe un pământ bun, roditor, au mai multă dispoziție să fie buni și generoși la rândul lor. Dăruirea, sacrificiul, altruismul sunt energii pe care nu le primim numai din lumile înalte, așa cum le numim noi gândindu-ne la Ceruri, ci și de la nivelul Pământului. Gradul de înstrăinare afectivă dintre oamenii care trăiesc în marile orașe este direct proporțional cu înstrăinarea față de ceea ce vine din pământ: alimente naturale, apă, minerale, antioxidanți, săruri. Poluarea și îmbolnăvirea lor reprezintă poluarea și îmbolnăvirea ființelor vii.
Oamenii spirituali știu că sentimentele nobile au legătură nu numai cu trăirea interioară a propriului suflet, ci și cu calitatea apei, aerului, mineralelor pământului, care creează o simbioză cu acesta. Omul sfințește locul în care trăiește, dar și locul contribuie la creșterea sa spirituală, potrivit bogățiilor sale interioare.
Ceea ce numim suflet este un amestec între sentimente și virtuți ale unui anumit om și vibrații care vin din lumea în care trăiește, din întreaga natură. Legătura lor este vitală pentru păstrarea și creșterea vitalității organice, sufletești și spirituale.
Un pământ bun, roditor, poate transmite prin mineralele sale sentimente de siguranță, liniște și relaxare, asemenea unui om cu virtuți nobile. Înainte, era suficient să mergi pentru un timp într-un loc mai retras, din natură, să bei apa acelui pământ și să respiri aerul curat pentru ca structurile energetice să se refacă.
Oamenii se întorceau apoi în zone mai poluate și sărăcite de ei înșiși de minerale și zăcăminte nobile și pentru un timp corpul putea trăi dintr-un surplus acumulat în acele locuri curate.
În ziua de astăzi, ar trebui să ne gândim mult mai serios la a găsi, locui și proteja acele locuri care conțin apă și zăcăminte nobile. Acest lucru nu mai poate funcționa doar pe anumite perioade de timp. Corpul eteric al celor mai multe ființe care trăiesc acum pe Pământ este într-o stare de degradare morală și de neputință și acest lucru nu este deloc străin de modificarea genetică a hranei, de devitalizarea apei și poluarea aerului și de sărăcirea de nutrienți a sării naturale.
Din acest motiv a scăzut și voința spirituală și puterea de discernământ. Cei mai mulți dintre noi caută acum frânturi de spiritualitate, dar nu mai sunt capabili să urmeze căi mai lungi și mai serioase prin care să se îmbogățească prin sentimente nobile.
