Limfa

Pentru corp, limfa este ca un fel de rețea hidrografică, firișoarele care curg în interiorul nostru fiind asemănătoare cu apele care traversează pământul pe care trăim.

În latină, limfa înseamnă apă, ceea ce arată că este vital ca ea să curgă neîngrădită în organism pentru hrănire și curățare de reziduuri. Există și un fel de stații de de epurare și de filtrare în acest minuțios sistem, cunoscute în lumea medicală sub denumirea de ganglioni limfatici. Aceste glande minuscule joacă un rol foarte important în imunitatea corpului și reprezintă în același timp un fel de supape de primire și colectare a energiei, care vine din partea subtilă a corpurilor noastre.

Există în jurul a 600 de astfel de ganglioni limfatici, cu mărimi și caracteristici diferite, în zona capului, gâtului, abdomenului, pieptului, brațelor, picioarelor, în partea inghinală, pelviană, toracală etc. Acești ganglioni funcționează asemenea celulelor și organelor, într-un sistem de sinergie, încercând să se sprijine reciproc ori de câte ori o parte a corpului este afectată.

Lichidul limfatic este asemenea unei pânze de păianjen răspândită în întreg organismul, cu rol în hrănirea nutritivă a organismului, în apărarea lui de dăunători și în purificare și detoxifiere. Pentru corp, limfa este ca un fel de rețea hidrografică, firișoarele care curg în interiorul nostru fiind asemănătoare cu apele care traversează pământul pe care trăim. Pentru a menține sănătos acest sistem complex și profund este necesar să știm să consumăm lichide, să cunoaștem o cantitate a lor care ne este benefică, să ne hrănim corespunzător cu alimente care hrănesc, dar care și curăță de impurități corpul. Fibrele reprezintă un astfel de purificator natural, care curăță împreună cu limfa organele de excreție, în special ficatul și colonul. Înainte ca hrana să devină prea procesată, tărâțele de grâu, mălaiul și alte cereale, legumele și semințele din partea locului, erau suficiente pentru a asigura atât hrănirea corpului, cât și curățarea lui.

În ziua de astăzi, când viața unui om a devenit extrem de statică, iar alimentația lui este mult procesată și preparată termic, sistemul limfatic are mult de suferit. Toate bolile sunt legate de circulația sângelui și a limfei și prevenția și tratarea lor ar trebui să fie legată de respectarea legilor subtile ale naturii, universului și cosmosului, sistem trinitar care alcătuiește și omul, prin corp, suflet și spirit.

Asta înseamnă că un om ar trebui să cunoască și să se hrănească cu ceea ce îi oferă natura, pământul și roadele lui, preponderent din zona în care trăiește, să își cultive sentimente pozitive față de viața interioară și tot ce este viu și să respecte legile divine, la nivelul percepției și capacității personale.

Fără aceste trei aspecte conectate între ele, o ființă nu poate opri ceea ce vine din exterior pentru restabilirea armoniei și echilibrului. Există un singur spirit primordial, un suflet comun și un singur corp, iar legile care le guvernează sunt aceleași pentru toți. Nașterea, viața și moartea reprezintă sufletul, spiritul și corpul pământean. Ceea ce moare și se limitează continuu este corpul, materia din care este alcătuit el, cu elemente ale pământului. Sufletul este ceea ce se naște dintr-un aluat diferit față de corp și se va manifesta potrivit structurii sale astrale, eterice, în vreme ce spiritul reprezintă viața eternă, nemuritoare, însăși suflarea Creatorului din noi.

Ca o reprezentare în miniatură în corp, limfa reprezintă cel mai fidel structurile materiale, pământene. Sângele organic este componentă subtilă a sufletului, a sentimentelor, iar ceea ce le animă, le mișcă și le dă un sens din profunzime, din nevăzut, este partea spirituală, cerească.

Există oameni care încearcă să se hrănească cât mai sănătos și fac parte din diferite curente alimentare, dar se îmbolnăvesc pentru că sufletul lor este împovărat de neiertări, frici și tot felul de resentimente. Sunt ființe care încep să cunoască și să aplice legile subtile spirituale și reușesc să-și armonizeze structurile sufletești și pe cele ale corpului fiziologic, fără nicio explicație din partea medicinei actuale și a științei. Există multe dovezi ale unor vindecări spontane, dar sunt multe alte exemple de vindecări durabile, profunde și atunci când o ființă a făcut pace cu ea însăși și cu viața trăită pe Pământ.

Tratamentul în plan subtil al limfei este legat, în primul rând, de cunoașterea ierarhiei corecte de funcționare a organismului. Nevăzutul, partea spirituală, conduce văzutul, materia și organicul, nu invers. În acest sens, vom încerca să ne hrănim, să ne desfășurăm activitățile, să relaționăm cu alte ființe prin prisma propriei relații cu spiritul primordial.

Când iubim Divinitatea din noi și din alții, cu adevărat, partea noastră spirituală va fi din ce în ce mai puternică și va aduce armonie atât în suflet, cât și în corpul fizic. Limfa reprezintă primul strat de hrănire și de purificare interioară, în legătură directă cu sistemul fiziologic, grosier, în vreme ce sângele influențează și este influențat de sentimente, emoții, viziuni. Între sânge și limfă există o strânsă legătură, dar asemenea apei și uleiului ele păstrează o fină separare în cadrul acestui sistem complex. Atunci când spiritul este la conducerea unei ființe, limfa are un traseu lin și armonios și întreg organismul simte binefacerea acestei curgeri. Mersul pe jos este poate cel mai bun medicament pentru stimularea limfei și vitalitatea organismului și este bine să pornim cu pas mai sprinten dimineața, la primele ore, și să ne plimbăm cu un ritm mai domol seara, înainte de culcare.

Spiritul ordonează din partea nevăzută mișcarea fină a limfei, iar sentimentele generate de suflet îi dau prospețime și vioiciune. Limfa nu este un simplu lichid amorf, fără viață, ci o apă înzestrată cu memorie și cunoaștere. Ea răspunde pozitiv la sunetele unei muzici liniștitoare, a unei rugăciuni, a unei relații de iubire dintre doi parteneri și se frământă și învolburează atunci când apar în interior furia, învinovățirea, ura, neliniștea, tristețea profundă.

Atunci când neliniștea este mai pronunțată, putem merge pe albia unui râu, sau la marginea unui lac, pentru a ne calma și liniști mișcarea interioară a limfei. Mulți cred că starea psihică negativă a unui om pornește de la cap, de la sistemul nervos, dar există o strânsă legătură între aceste stări și armonia, sau dizarmonia curgerii acestei ape a vieții în interiorul nostru. Alături de piele, limfa este primul strat de protecție interioară în fața a ceea ce vine negativ din exteriorul nostru. Atunci când mângâiem sau periem ușor pielea, sau când facem un masaj ușor, la suprafața ei, mișcarea palmelor și degetelor noastre va avea un efect profund și asupra limfei. Sângele și organele sunt următoarele straturi de protecție, dar o boală, odată ajunsă la nivelul lor, cu greu poate fi stopată în înaintarea ei spre profunzimea unei ființe.

Articolul precedentMona Lisa de la Luna
Articolul următorIdentitatea, sursa dezechilibrelor (I)
Terapeut specializat în presopunctură, reflexoterapie, masaj somatic și radiestezie, Gabriel Socaciu a publicat două cărţi, Lucrarea şi Tămăduirea Interioară, care pot fi folosite ca instrumente de lucru pentru redobândirea sănătăţii.
4.4 5 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

1 Comentariu
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile
Nely
Nely
1 luna în urmă

Excelenta disertație Gabriel! Felicitări ție, felicitări revistei Cosmos care face posibila ,,cunoașterea”….In terapiile mele eu am ,,botezat” limfa ,,sângele alb” 🙂 – fiecare organism viu este un ,,tărâm” irigat de râuri mai mici și mai mari de sângele alb – limfa care, ce sa vezi??? Aduna toate rezidurile și toxinele rezultate din procesele complexe care au loc în organism și le duce spre cele doua ,,porti” importante de eliminare: inghinal și axial…
Cand se formeaza ,,baraje de toxine” în calea limfei, atunci mâinile miraculoase ale terapeutului prin reflexoterapie, drenaj limfatic punct cu punct, tunel cu infrarosii etc reușesc sa elibereze calea ,,râului alb” și viața îmbrățișează starea de ,,bine” care i se cuvine prin drept DIVIN: )