Ceea ce ne-a apărat de draconieni şi de Micii Cenuşii a fost introducerea în aura umană a Corpului Duh, odată cu Venirea lui Iisus.
Istoria omenirii este în mare parte plină de “pete albe”, chiar dacă manualele de istorie din lume prezintă date şi informaţii despre diferite evenimente majore care au influenţat cursul evolutiv al civilizaţiei noastre.
Ca să punctăm chiar de la începutul acestui articol, degeaba prezinţi în manualele de istorie Al Doilea Război Mondial, de exemplu sau vreun alt eveniment major mondial, atât timp cât ştiinţa nu admite în mod oficial ca fiind veridice acele petroglife şi picturi vechi de zeci de mii de ani, care înfăţişează peste tot în lume fiinţe mici de înălţime, cu capul rotund, alungit şi mare, cu mâini lungi şi picioare scurte.
Asemenea reprezentări se găsesc din America de Sud până în Japonia, din Australia până în America de Nord, din Africa de Sud până în nordul Europei. Deci este clar că undeva, în străvechimea acestei planete, rasa Micilor Cenuşii a ajuns pe Pământ trimisă de stăpânii lor reptilienii, aceştia colaborând cu rasa Draconiană.
Dacă ar fi să ne uităm mai peste tot în lume, la sumerieni, la tribul Dogon din Africa, la papuaşii din Noua Zeelandă, în Insula Paştelui izolată în mijlocul Pacificului, la hinduşi, la incaşi, mayaşi, la indienii nord americani, la vechile popoare europene, la chinezi, găsim peste tot, dar absolut peste tot, pe aceşti Mici Cenuşii. Ce sunt aceştia în realitate? Pot fi consideraţi o rasă galactică, o specie vie şi însufleţită? După toate informaţiile, semnalmentele şi informaţiile adunate din zeci de mii de rapoarte, mai ales în urma celebrelor răpiri la bordul OZN-urilor din deceniile 60-90, putem spune fără nici un dubiu că această rasă este una de bioroboţi, deoarece chiar dacă arată ca nişte Omuleţi Grii şi nu ca nişte Omuleţi verzi, nu au suflet, aşa au afirmat toţi martorii răpirilor.
După incidentul de la Roswell din 1947, Micul Cenuşii care a rămas în viaţă după ce a fost capturat a dat semne că s-ar comporta ca şi cum ar fi o fiinţă cu suflet. În realitate rasa aceasta care a fost prelucrată de către Draconieni în scopuri exploratorii, are un imitator de suflet compus din materii cuantice modulate, deci un fel de suflet dar care nu este suflet aşa cum îl avem noi dat de Creator. Tocmai de aceea Micii Cenuşii au îndeplinit de sute de mii de ani aici pe Pământ diverse misiuni, care au avut la bază experimentele genetice. Dintr-o asemenea perspectivă trebuie să înţelegem că Pământul a fost ales ca planetă de colonizare de către mai multe civilizaţii, deoarece condiţiile existente aici permit experimentarea oricărui tip de combinaţie extraterestru-om. Doar că fiind manevrată pentru a se comporta ca o specie parazit camuflată, Micii Cenuşii s-au băgat peste pleiadeni, arcturieni, andromedani, şi alte câteva specii extraterestre care lucrau împreună cu primele menţionate la prototipul Homo Sapiens. S-au dat războaie pentru a fi luată cu japca colonia Terra de către stăpânii Cenuşiiilor, draconienii şi reptilienii. Epopeea hindusă Mahabharata descrie asemenea războaie cu multe amănunte.
Draconienii intenţionează să combine ADN-ul lor cu cel uman, iar perseverenţa lor este realmente diabolică. Până acum experienţele lor în acest sens au eşuat, dar stăpânii lor încă persistă în atingerea unui astfel de scop. Şi asta pentru că au impresia că Pământul este o colonie pe care o revendică în urma felului în care a evoluat rasa umană conform modificărilor genetice introduse de ei – zecile de războaie de pe Pământ şi introducerea Noii Ordini Mondiale sunt dovada influenţei Micilor Cenuşii şi a reptilienilor asupra civilizaţiei umane.
De ce vor să hibridizeze geneticul lor cu al nostru?
