Mintea sau Sufletul?
© Bigstockphoto

Psihismul poate fi definit ca fiind suma trăirilor pe care le are o fiinţă umană, capacitatea de a simţi şi de a înţelege abstractul, capacitatea creativă şi transmiterea acesteia la modul practic, precum şi vibraţia psihică emisă.


Viaţa noastră este un proces complex prin intermediul căruia învăţăm zi de zi cum să evoluăm. De la toaleta de dimineaţă şi până la cea de seară suntem implicaţi, ca durată a zilei, în tot felul de activităţi, situaţii şi probleme. Din acest motiv intelectul nostru este foarte solicitat, şi suntem responsabili noi faţă de noi înşine, fiecare în plan personal, pentru toate alegerile pe care le facem.

În fiecare zi avem mii de gânduri, mii de vorbe spuse, zeci de fapte – de la cele mai mărunte până la cele importante, deci tot timpul ne manifestăm. Iar acest lucru se întâmplă de o manieră relativ automată, noi ne-am creat un fel de program pe baza căruia acţionăm zilnic prin repetiţie. Un asemenea aspect se numeşte obişnuinţă.

Cum există zicala Vechile obişnuinţe mor greu ne putem da seama de faptul că existenţa noastră poate deveni la un moment dat o povară, dacă ne facem alegerile doar pe baza mentalului nostru. Uneori acest lucru este indicat, cum este de exemplu în cazul situaţiilor care cer logică şi precizie, dar situaţiile cu care ne confruntăm de-a lungul vieţii sunt preponderent abstracte, adică nu sunt legate doar de logică şi deducţie. Ceea ce se desprinde din această idee este faptul că noi avem nevoie de intuiţie pentru a înţelege cum să rezolvăm chestiunile care apar în viaţa noastră, fără a mai apela la logcă şi deducţie, care uneori sau deseori nu ne oferă rezultatul dorit sau aşteptat.

Dintr-o asemenea perspectivă, putem face o comparaţie simplă între creierul uman şi computer. Este evident că un computer calculează de sute de milioane de ori mai repede şi mai mult decât creierul, însă maşinăria nu este dotată cu ceea ce numim psihism.

Ce este psihismul?

Conform cu cercetările din domeniul medicinei, psihismul poate fi definit ca fiind suma trăirilor pe care le are o fiinţă umană – latura emoţională, afectivă, inteligenţa, capacitatea de a simţi şi de a înţelege abstractul, capacitatea creativă şi transmiterea acesteia la modul practic, precum şi vibraţia psihică – a sufletului – emisă. Deci omul este înzestrat cu aceste abilităţi, pe când un computer dispune, prin modul în care este realizat, doar de inteligenţă artificială şi mod de operare.

Chipul (a se citi cipul) integrat care constituie „motorul” inteligent al computerului nu este dotat cu emoţii, sentimente şi cu capacitatea de a trăi asemenea stări, chiar dacă viteza de procesare a datelor este foarte mare. Dacă este necesar a fi rezolvată o problemă de matematică sau care necesită calcule lungi şi chiar complexe, bineînţeles că în acest caz computerul este mult mai performant decât creierul.

Dar într-o situaţie în care trebuie rezolvată o problemă de viaţă a cuiva care a trăit un eveniment neplăcut, computerul este total neputincios, aici creierul uman având la dispoziţie resurse creative şi imaginative pentru a oferi soluţii. Şi din acest punct de vedere, avem în faţă două perspective: intuiţia şi probabilitatea.

Intuiţia are la bază trăirea pe baza experienţei emoţional-afective, în legătură cu un lucru sau o situaţie. De aceea intuiţia funcţionează prin intermediul a ceea ce simte sufletul în privinţa chestiunii care ne interesează.

Mai mult decât atât, intuiţia fiind considerată al 6-lea simţ, este definită ca abilitate spirituală prin intermediul căreia putem afla răspunsuri la cele mai importante probleme, chiar şi la ceea ce nu s-a întâmplat încă, respectiv chestiuni din viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. În acest fel se pot realiza predicţiile şi profeţiile de către cineva care are suficient de dezvoltată latura sufletească. Din acest punct de vedere, şi computerul poate realiza prognoze şi predicţii, folosind algoritmi sub forma probabilităţilor. Ce sunt acestea?

Teoria probabilităţilor afirmă că un eveniment se poate întâmpla dacă anumiţi factori se repetă la intervale de timp, combinaţi cu factori aleatorii care nu se repetă.

Factorii care se repetă la fel sunt incluşi în categoria numită „determinism”, adică prin faptul că se repetă şi sunt aceiaşi, determină un rezultat previzibil. Aşa ceva este valabil într-o anumită măsură de exemplu în privinţa prognozelor meteorologice, în care există factori repetabili şi deci cunoscuţi în acţiunea lor. Dacă plasăm asemenea chestiuni la scara întregii societăţi planetare, am putea să înţelegem dacă viitorul omenirii stă sub acţiunea intuiţiei sau a determinismului.

Stilul nostru de viaţă de exemplu se află sub influenţa determinismului, deoarece facem cam aceleaşi lucruri, prin repetiţie, în fiecare zi. Dar alegerile pe care le facem uneori, în funcţie de trăirile noastre, nu intră în categoria determinismului, ci asemenea alegeri au la bază intuiţia. Pentru că este ceea ce simte şi ce trăieşte sufletul uman. Pe când determinismul se bazează pe logica şi pe deducţiile minţii, lucrând cu parametri ce ţin de observare, nu de trăire cum este în cazul sufletului.

Este foarte interesant să aruncăm astfel o privire în viitor, pentru a vedea dacă omenirea va alege calea minţii în continuare sau pe cea a sufletului, care ne va ajuta să facem saltul mult aşteptat în evoluţie.

Articolul precedentSecretul tinereţii – I
Articolul următorSecretele Carpaţilor
Prin viziune şi profunzime aduce la suprafaţă din miezul ezoteric al misterelor aspectele care pot fi înţelese de către toţi cei pasionaţi de spiritualitate. Este redactor şi colaborator la revista COSMOS încă din 2006 şi preferă anonimatul pentru că nu-i plac autografele.
5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

1 Comentariu
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile
trackback

[…] Mintea sau Sufletul? […]