Mintea şi limbajul articulat – I
© Bigstockphoto

Să vedem care sunt aspectele reale ale apariţiei limbajului articulat?

De multe ori atunci când ne plimbăm prin parc, pe alei, ori vedem pe străzi alţi semeni de-ai noştri care deţin animale de companie, putem observa că în multe cazuri acele animale de companie – de obicei câinii, parcă sunt mai inteligenţi decât stăpânii lor. Dacă oamenii şi îndeosebi cei care au un câine sau o pisică sau orice altă vietate ar ştii că la nivel de comunicare se poate realiza aşa ceva prin formele gând, nu ar mai fi nevoie de lesă, colivie sau alte lucruri prin care ţinem aceste vieţuitoare într-o condiţie inferioară faţă de noi.

Sigur, omul ar putea spune că el este creatura care stăpâneşte planeta, datorită faptului că am construit oraşe cu toate cele existente în interiorul acestora, pe toate continentele mai puţin Antarctica. Şi că datorită acestui fapt prin inteligenţa noastră putem domina întregul regn al vieţuitoarelor de pe Pământ. Chiar dacă este real acest lucru, cel puţin în potenţial, nu putem totuşi să ne considerăm superiori neapărat faţă de vieţuitorele Pământului, deşi singura diferenţă între ele şi noi este limbajul articulat.

Pornind de la această diferenţă, să vedem care sunt aspectele reale ale apariţiei limbajului articulat. Pentru că de exemplu şi primatele, şi alte mamifere au limbă – aceasta fiind la om un muşchi foarte elastic aşa cum a demonstrat medicina modernă.

Faptul că noi oamenii putem articula sunete, este şi datorită acestei flexibilităţi accentuate a limbii. Dar ea dacă este doar un muşchi aflat sub comanda sistemului nervos, care-i imprimă modurile de mişcare în gură astfel încât putem pronunţa cuvintele, ce anume determină acest proces de mişcare a limbii astfel încât omul, spre deosebire de primate, poate aranja secvenţele sonore în aşa fel încât ies cuvinte şi fraze rostite?

De exemplu, noi avem doar 46 de cromozomi spre deosebire de cimpanzei care au 48 de cromozomi. Aparent, mintea noastră ar raţiona astfel: păi dacă au 48 de cromozomi, deci doi în plus, înseamnă că cimpanzeii ar fi trebuit să fie mai inteligenţi ca noi, pe principiul popular „mai mult înseamnă mai evoluat sau mai bine”. Nu este însă neapărat aşa, iar viaţa ne-o demonstrează clar.

Avem 46 de cromozomi, deci teoretic am fi mai puţin capabili decât cimpanzeii, dar cu toate astea noi stăpânim limbajul articulat şi nu primatele. Ceea ce duce la ideea că diferenţa trebuie căutată undeva la nivelul aranjării secvenţelor ADN, care permite o altă aranjare a informaţiei ce pleacă din ADN, trece prin traseele energetice şi ajunge la nivelul sistemului nervos şi al scoarţei cerebrale.

Specialiştii în neuroştiinţă studiază de zor asemenea diferenţe şi ceea ce au descoperit ei până acum e exprimat concludent referitor la animale, şi anume că şi ele dispun de mental, deci de inteligenţă, deoarece sunt capabile să recunoască tiparele comportamentale ale oamenilor. Cu preponderenţă câinii şi pisicile, dar şi primatele, delfinii, caii şi elefanţii. Deci, diferenţa între noi şi ele e o aranjare diferită a unor secvenţe de ADN care produc un influx care, trecând prin sistemul nervos şi scoarţa cerebrală, determină limba să înveţe noi mişcări – aşa a apărut limbajul articulat, care apoi s-a transformat în vorbire curentă cum ştim şi vedem azi.

Uitaţi-vă, de exemplu, la cei care se nasc cu handicap de vorbire, limba lor nu poate articula corect ceea ce înseamnă că în ADN există o eroare de program care nu permite exprimarea clară a cuvintelor prin mişcarea corectă a limbii.

Deci vorbirea este rezultatul unei modificări genetice operate de către fiinţe venite din alte lumi şi care, prin ingineria genetică aferentă, au permis mentalului uman să evolueze mult mai repede transformând o specie de primate în Homo Sapiens.

Astfel, nu mintea ne deosebeşte de primate, ci diferenţa de doi cromozomi în minus. Este această eficienţă un secret al procesului de creaţie stăpânit de fiinţe foarte evoluate?

Aflăm în numărul viitor…

Următorul episodMintea şi limbajul articulat – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?