Golurile interioare ale planetei există și sunt formate conform unor configurații structurate pe baza teoriei Sferelor Concentrice.

Unul dintre marile mistere care a înflăcărat imaginația a sute de autori de cărți și a zeci de regizori de film este cel al teoriei Pământului gol. Dintre toți cei care și-au dedicat o mare parte a vieții lor acestui mister este amiralul Byrd, bine-cunoscut în literatura de specialitate OZN, dar și în multe cercuri științifice. Byrd chiar a enunțat la un moment dat următoarea opinie, bazată evident pe explorările sale îndelungate: „A rămas în lume astăzi, o zonă la fel de mare ca Statele Unite, care nu a fost văzută niciodată de o ființă umană. Și aceasta este dincolo de pol, de cealaltă parte a Polului Sud de la Little America.” Little America este denumirea unei baze de explorare din Antarctica, unde amiralul Byrd a participat și el cu anumite ocazii. Se pare că ulterior a fost militarizată, în scopul instalării unei supremații americane acolo. Deci este vorba despre Polul Sud, dar se știe și despre descoperirea lui Byrd de la Polul Nord, când a luat contact cu o rasă de oameni mult mai evoluată decât civilizația noastră de pe cele cinci continente.

Surprinzător însă, nu Byrd a fost primul care a descoperit așa ceva! Cu mult înaintea expedițiilor sale de la începutul secolului 20 – anii 1920-1930 – a existat un alt personaj, un ofițer american care începând cu 1818, deci cu 100 de ani înaintea lui Byrd, a popularizat cât a putut ideea Pământului Gol! Și nu doar asta, ci și ideea că la poli planeta are deschideri de mii de kilometri în diametru! De unde știa acest ofițer al armatei americane, pe numele său John Cleves Symmes, despre faptul că Pământul are imense cavități subterane și deschideri la ambii poli? Symmes a susținut această teorie în câteva dintre lucrările sale, pe care le-a publicat în S.U.A. precum și în câteva conferințe pe care le-a avut. În 1820 el a făcut o campanie intensă în Congresul S.U.A. împreună cu câțiva asociați, pentru a obține o finanțare pentru o misiune prin care urma să aducă și dovezile concrete. El miza pe sprijinul președintelui de atunci, John Quincy Adams, care era deschis către această idee magnifică: descoperirea altor teritorii și lumi! Însă, deși Congresul i-a respins cererea, iar președintele de atunci a aprobat-o, până să se pună lucrurile în mișcare un alt președinte american – Andrew Jackson – ajuns în funcție, oprește proiectul.

De unde știa însă Symmes despre existența spațiilor goale din interiorul planetei și despre găurile de la poli? Asta sună a contact cu Shamballa! Și într-adevăr, Pământul prezintă multe asemenea spații, deși această chestiune nu este chiar așa cum și-o imaginează lumea. Există la ora actuală pe YouTube videoclipuri filmate de pe Stația Spațială Internațională, unde se poate vedea la un moment dat că astronauții închid trapa în momentul în care camera care transmite live ajunge în dreptul deschizăturii Polului Nord. Sunt însă și alte videoclipuri ale altor astronauți de pe SSI care au avut curajul să filmeze deschizătura imensă de la Polul Nord! Nimeni nu și-a pus vreodată întrebarea de ce la știri, printre atâtea altele, nu s-a arătat vreodată așa ceva? Golurile interioare ale planetei există, și ele sunt formate pe baza unor configurații aparte ale Pământului, care sunt cumva structurate pe baza teoriei Sferelor Concentrice, și se pare că toate planetele și stelele sunt alcătuite astfel! Aceste goluri interioare adăpostesc diferite alte civilizații, care au fiecare diferite linii temporale de evoluție, stadii diferite de dezvoltare și structuri sociale care diferă mult în comparație cu societatea noastră modernă. Dovezi în acest sens există și ele sunt cu sutele! Și dacă lucrurile stau așa, înseamnă că cei care trag sforile în lumea noastră cunosc acest adevăr și vor pe mai departe să țină omenirea departe de el, pentru a-și menține controlul așa cum știm că au făcut-o până acum! Însă încet-încet, adevărul iese la suprafață precum uleiul în apă.

Următorul episod<< Misterele Pământului – Scutul Termic (I)
Acest articol face parte 2 din 2 seria Misterele Pământului
Articolul precedentCâteva din secretele alchimiei – (I)
Articolul următorÎncăpățânarea parazitului care trăiește în interiorul tău
Magic şi mistic, două căi complementare prin care adună informaţia şi o transpune ştiinţific şi ezoteric într-o largă paletă informaţională pe înţelesul tuturor. Meer Lyn are o personalitate asemănătoare unui jongleur ancestral.
5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

2 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile
Aurel BRINDOI
Aurel BRINDOI
14 zile în urmă

Se pare că intradevar, s-ar putea sa fie ceva care este…. sub noi. Cei care sunt la butoanele acestei lumi, nu doresc sa aflam, altfel nu ar putea sa ne mai controleze, si mai sunt multe enigme de elucidat…

cristian cris
14 zile în urmă

…”Și aceasta este dincolo de pol, de cealaltă parte a Polului Sud de la Little America.”… – Byrd
măi, cosmos-nauților, ce mama naibii e de *DINCOLO de* | *de CEALALTĂ PARTE a* polului sud, ai?!
tot cu Globul în cap sunteți? aveți o jenă în a cerceta, sau sunteți incapabili ca observând realitatea înconjurătoare, și nu foarte departe de punctul de observare (individ), să conștientizați că nu trăim pe un Glob?!
nu intru în amănunte căci asta ar însemna să scriu un cearceaf, însă vă dau un indiciu: cum se calculează rezistența unui baraj, dacă după PRIMUL kilometru liniar diferența de nivel a lacului de acumulare este cu 8 cm sub luciul apei de la baza barajului? dacă luăm în considerare Vidraru, acolo unde lacul de acumulare are 14 km lungime, chiar dacă nu liniari, la capătul lacului diferența de nivel față de baza barajului este de 15,38 metri. prin urmare, cum se proiectează, calculează și construiește un baraj, atâta timp cât mai mult de 95% din volumul total de apă se situează SUB baza luciului apei de lângă baraj? hai, poate găsiți un răspuns!
io, personal, am văzut / filmat, NOAPTEA, pe o suprafață de teren FOARTE PLANĂ (vă pot da și indicii privind această zonă), și în condiții de cer senin, lumini ale stâlpilor de iluminat și ferestre iluminate ale unor clădiri situate la 10-12 km distanță. am subliniat *noaptea*, ptr că, nu-i așa, reflexia și refracția luminii diurne în atmosferă NU EXISTĂ (ca să nu ne legăm de fenomene fizice ce țin de proprietățile și caracteristicile legate de Optica atmosferei, da?!). voi, cosmos-nauților, aveți habar la câți metri SUB nivelul orizontului se află corpurile / obiectele situate la 10-12 km de punctul de observație?! firește că HABAR N-AVEȚI! altfel, v-ați fi pus deja întrebări vizavi de forma Pământului.
succesuri pe mai departe, cosmos-nauților!