Ascensiune Siliciu Carbon Cristal
Foto: Javier Truebamsf

Treptat, în procesul de elevare spirituală-energetică-informațională a corpului fizic, al celor care vor să intre pe nivelul 5D, se va produce o translatare a structurii carbonului către una de siliciu.

Lumea Pământului s-ar părea că este una dintre cele mai fascinante dintre toate planetele din Calea Lactee care găzduiesc viața. Legile Vieții sunt foarte bizare chiar și pe o planetă ca a noastră, și spun asta deoarece forma noastră fizică, la fel ca a tuturor celorlalte viețuitoare, are la bază carbonul. Cu toate acestea, carbonul este unul dintre cele mai puțin răspândite elemente de pe Pământ în comparație cu altele, chiar dacă la scara universului este pe locul al patrulea. Este de abia pe locul 15 în răspândirea sa ca element pe planetă, prin comparație cu alte elemente cum ar fi siliciul, care deja ocupă al II-lea loc pe planetă în ordinea elementelor la nivel procentual. Oxigenul fiind primul element. Este foarte interesant că, deși siliciul este mult mai abundent decât carbonul pe Pământ, toate formele de viață au la bază structura de carbon. Ciudățenia devine și mai mare dacă spunem că atât carbonul, cât și siliciul, sunt elemente tetravalente, adică asta înseamnă că ambele pot forma cu hidrogenul câte patru legături. Și atunci, de ce toate viețuitoarele, inclusiv omul, sunt construite pe carbon, în loc de siliciu?

Acest aspect devine foarte intrigant dacă ne referim la asemenea parametri, pentru că dacă stăm să ne gândim bine, în măruntaiele planetei există cristalele, unele imense și vechi de milioane de ani. Ce sunt acestea în realitate și de ce oamenii le îndrăgesc atât de mult atunci când le privesc și le țin în mână? De ce oare atlanții și poate și alte civilizații dinaintea lor comunicau foarte ușor cu cristalele? Care este secretul care zace în structura cristalelor? Haideți să facem o scurtă incursiune în misterele acestor alte „ființe” din istoria și structura Pământului, care fără să ne dăm noi seama ne ajută în fiecare clipă a vieții noastre, și mă refer la întreaga civilizație umană.

Așa cum spuneam, în scoarța planetei există tot felul de cristale, și dacă foarte mulți dintre voi ați văzut uneori cristale pe care le-ați considerat a fi mari, acestea având mărimea unui bolovan, ei bine, în adâncuri acolo există coloane imense de cristale, cu lungimi și mărimi de zeci de metri. Personal am avut ocazia în urmă cu ceva ani, să stau pe un cristal de cuarț de o mărime considerabilă, în acel parc tematic din Tecuci despre am scris în revistă cu ani în urmă. Era destul de mare încât puteai să stai pe el. Au început să curgă o sumedenie de imagini sub forme holografice, din diferite epoci, cu ființe umanoide de diferite mărimi și înfățișări, evenimente și bune și rele întâmplate pe Pământ, și se poate spune că toate cristalele sunt „dispozitive cristaline” de stocare a imaginilor și energiilor de orice fel! Ele funcționează prin etericul lumină și prin cel solid – chimic, fiind în funcție de categoria lor codificatori energo-informaționali de rezonanță.  

Totuși, ar trebui să ne întrebăm de ce au crescut aceste cristale atât de mari, de ordinul zecilor de metri în lungime, în milioane de ani? Aceste dimensiuni uriașe ne spun nouă că ele se află acolo dinainte de apariția oricărei rase umane, care a existat vreodată pe Pământ. Și ați observat că marea majoritate a cristalelor există în interiorul munților, deși ele pot fi găsite și în scoarța terestră la diferite adâncimi. Și să ne referim acum la una dintre particularitățile care face diferența majoră și în același timp foarte ciudată, dintre carbon și siliciu. Iar această diferență, după cum veți vedea, duce la o ciudățenie și mai mare, dacă vom lua în considerare structura corpului nostru, așa cum este ea.

Deși carbonul nu este un metal, în anumite forme ale sale, cum este diamantul, se prezintă sub o duritate foarte mare. Densitatea carbonului este de 3,515 grame/cm3, în timp ce cea a siliciului este de 2,332 grame/cm3. Chiar dacă aparent nu e mare diferență între ele, când e vorba de cantități mari și aranjarea după o anumită formulă, carbonul pare mai dur ca densitate, de aici și duritatea diamantului. Dar aici vorbim despre un aspect al structurii celor două, căci suntem o omenire aflată în tranziție de la stadiul de carbon la cel de siliciu, nu doar tehnologic, ci și ca structură energo-informațională. De ce oare corpul uman, genetic vorbind, a fost creat pe bază de carbon și nu pe bază de siliciu? Carbonul nu conduce energia așa de bine ca siliciul, dacă ne referim la unul dintre misterele spirituale. Conductivitatea electrică – asta însemnând cât de bine circulă curentul electric printr-un element – a carbonului este mult sub cea a siliciului, de aceea avem și senzația aceea atât de neplăcută când ne curentăm. Asta se datorează și unui alt aspect ce face ca diferența dintre cele două să fie atât de mare. În timp ce carbonul are numărul atomic 6, având 6 protoni, 6 neutroni și 6 electroni, siliciul are 14 protoni, 14 electroni și 14 neutroni.

Cu toate că nu intrăm aici în noțiuni ample de chimie, putem spune că pe ultimul strat carbonul are 2 nivele de energie, în timp ce siliciul are 3 nivele, deci din acest punct de vedere siliciul permite mai multă energie vehiculată (apropo de tehnicile respiratorii). Cu toate acestea, corpul nostru e pe bază de carbon. Și dacă e să comparăm structura celor două, este clar că siliciul este mult mai performant decât carbonul. În schimb, toate formele de viață de pe Pământ sunt create pe carbon. Desigur aici putem lua în calcul mai mulți factori, cum ar fi de exemplu interacțiunea energo-informațională dintre structura organică a viețuitoarelor, respirația ca flux de oxigen/energie, funcțiile energo-informaționale ale celulei și așa mai departe. Încă sunt enigme de descoperit în ceea ce privește aceste mecanisme, în sensul „cine a decis să facă așa și de ce?”, dar în acest articol vom ridica puțin voalul acestor mistere ancestrale…

Este de presupus că în urmă cu milioane de ani, pe vremea când existau lemurienii, aceștia să fi avut corpuri fizice care aveau la bază siliciul și nu carbonul. Pentru a înțelege asta recitiți fraza despre densitatea celor două elemente de mai înainte. Și există și consemnări despre corpurile lemurienilor, că erau mai ușoare, mai accesibile pentru energiile subtile și mai înalte, și că mai ales puteau dirija și lucra cu energiile spirituale mult mai ușor și mai mult decât atlanții și respectiv decât noi. O serie de documente spun că au fost contemporani cu primii atlanți, care aveau corpurile mai mici decât ale lemurienilor. Este posibil ca după catastrofa lemuriană a Țării Mu, creatorii speciei umane să fi decis schimbarea structurii corpurilor umane, de la cea de siliciu la cea de carbon. Dar care să fi fost motivul unei asemenea schimbări? Este posibil ca acei creatori ai speciei umane să fi constatat că omul – siliciu nu era pregătit pentru gestionarea și folosirea spiritualității și atunci au decis modificarea tiparului genetic. De aici rezultă ideea că în urmă cu milioane de ani, geneticul uman trebuie să fi avut în structura sa atomul de siliciu, iar acum este cel de carbon. Și ca urmare, de aici se mai desprinde o altă idee, de fapt un adevăr expus de Biblie la începutul său. Și anume că primii oameni trăiau cu sutele de ani. Așa ceva este posibil dacă celula e pe bază de siliciu, care conduce mai bine energia și oferă corpului un flux sporit de energie și deci de vitalitate. Apoi corpurile umane au fost făcute pe carbon. Iar asta a avut ca efect scurtarea duratei de viață!

Revenind la cristale și la structura umană, faptul că ne sunt atât de dragi și nu ne dezlipim ochii de la ele când le avem în mână, se datorează memoriei speciei umane. Adică păstrăm în memoria speciei noastre amintirea foarte vagă a faptului că în urmă cu milioane de ani, noi ca specie eram făcuți din siliciu, precum cristalele, nu din carbon. Atlanții la rândul lor au cochetat foarte mult cu cristalele, probabil luând exemplu de la lemurieni, pe care-i invidiau datorită faptului că aceia aveau capacități spirituale mult mai mari decât ei. Și știm că de fiecare dată, cele trei scufundări ale continentului atlant, s-au datorat folosirii excesive și abuzive a cristalelor. Câmpul akashic al Pământului a fost afectat atunci, de fiecare dată, de faptul că energia cristalelor din scoarța terestră a fost perturbată atât de tare încât a dus la înlăturarea rasei atlante. Cristalele acelea imense și-au îndeplinit atunci rolul de rezonatori care au restabilit echilibrul planetar, prin dispariția atlanților. Coloanele acelea imense, aflate sub orice munte din lumea aceasta, prin rolul lor de rezonatori, transformă formațiunile muntoase în adevărate centrale dimensionale de emisie-recepție între energiile telurice ale Pământului și cele venite din cosmos.

Actualmente, ca să facem paralele așa între trecut și prezent, cristalele acestea imense îndeplinesc în epoca actuală același rol de reechilibrare a mediului planetar. Dacă omul a perturbat atât de mult mediul ambiental, Mama Geea își folosește acești „neuroni de siliciu” care sunt cristalele din propria scoarță, pentru a regla inclusiv karmic energiile perturbate de civilizația umană. De aceea fenomenele meteo extreme cresc în intensitate și arie de manifestare de la an la an, iar temperaturile ciudate din unele zone ale lumii nu fac decât să regleze energiile planetare.

Vedem foarte clar că există în prezent un soi de compensare, ca o reminiscență a acelor epoci străvechi când omul era alcătuit din siliciu, și mă refer aici la faptul că siliciul este folosit acum pe scară largă în știință și tehnologie aproape în toate domeniile. Dacă nu suntem făcuți din siliciu, atunci construim și folosim lucruri ce funcționează cu siliciu. Paradoxal, așa e?

Și atunci de ce ne aflăm într-o asemenea relație cu siliciul aflat în exteriorul corpului nostru? Avem doar 7 grame de siliciu în organismul nostru, spre deosebire de 20 de kilograme de carbon cât există în țesuturile noastre. Și cu toate acestea, cristalele ne atrag mai mult decât cărbunii, de exemplu, ori decât lemnul sau pietrele obișnuite. Energia cristalelor, indiferent de culoarea, mărimea și felul lor, ne fascinează și ne îndeamnă în același timp să lucrăm cu ele. Aici atingem un punct în care putem spune că siliciul poate crește până când atinge forma diamantină și aici este nivelul la care seamănă foarte mult cu forma superioară a carbonului – diamantul. Dar funcțiile lor sunt diferite. Dar iată că facem chiar în acest moment, când citiți, un salt informațional și vom spune că știința a găsit o cale de a combina siliciul cu carbonul, pentru accelerarea performanțelor în domeniul comunicațiilor. Să fie asta un pas înainte în descifrarea mecanismelor noastre ca ființe spirituale? 100% DA! De ce? Pentru că ceea ce se petrece în interiorul speciei noastre la nivel genetic se reflectă în exterior, în diferite domenii de activitate.

Combinația dintre carbon și siliciu se numește carbură de siliciu și deja este folosită în industria comunicațiilor. Această carbură de siliciu este un semiconductor utilizat la scară largă în dispozitivele electronice de mare putere, îmbunătățind sistemele de comunicații. Iar una dintre întrebuințările sale este fix pentru rețelele de 5G care încep să funcționeze începând cu acest an 2021! Ciudat? Chiar că! Asta apropo de pandemie, de antenele 5G despre care se spune că vor afecta geneticul uman și de frecvențele noastre spirituale de la 3D la 5D. Din ce am auzit în ultimele luni China deja a pus la punct – cel puțin ca prototip tehnologic – sistemul 6G, iar armata americană dispune la ora actuală de un sistem de tip 8G, unicul existent în lume, care poate „îngheța” orice alt sistem tehnologizat inamic, dacă este necesară o asemenea operațiune!

Deci vedem că cercetările referitoare la proprietățile cristalelor aduc la lumină noi laturi de utilizare a acestora. Deși nu neapărat în sensul cel bun. Dar noi ar trebui să privim această chestiune din următoarea perspectivă. Dacă noi suntem alcătuiți preponderent din carbon, și avem doar 7 grame de siliciu în corp, din perspectiva evoluției noastre spirituale ne îndreptăm din nou către o fuziune cu energiile cristalelor Mamei Geea. Faptul că nu toată lumea rezonează cu cristalele, indiferent că e cuarț, ametist, jad, obsidian, turmalină, topaz etc. indică destul de clar că doar o parte din omenire e pregătită pentru revenirea la formula organică a corpului fizic bazată pe siliciu. Iar fenomenul spiritual al Ascensiunii, și deci al evoluției spirituale în ansamblul ei, presupune cel puțin la nivel de câmp energetic conectarea din nou cu energia cristalelor.

Treptat, în procesul de elevare spirituală-energetică-informațională  a corpului fizic, al celor care vor să intre pe nivelul 5D, se va produce o translatare a structurii carbonului către una de siliciu. Trecerea se va face prin combinare, adică Sinele spiritual va determina desfacerea și rărirea atomilor de carbon pentru a permite celor de siliciu din corp să se înmulțească. Va fi un fel de trecere etapizată, probabil ușor neobservabilă, de la corpul carbonic al omului la cel de siliciu. Acesta este efectul acumulării și practicării învățăturii spirituale care duce, întocmai ca și carbura de siliciu, la o nouă structură a corpului uman în viitor, în urma iluminării spirituale atinse, corp care va fi în prima fază un prototip al celei de-a 6-a Rase – Rasa de Cristal. În acest stadiu se va intra definitiv pe nivelul 5D și se va produce de la sine fenomenul Ascensiunii despre care astăzi de discută atât de mult în cercurile spirituale.

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile