Orlando Daniel Stoicescu

Când societatea neagă realitatea interioară a individului în detrimentul unei realități iluzorii, fiecare om este destinat eșecului.

Ce este realitatea? Există realitate obiectivă? Dacă da, atunci ar însemna că într-adevăr există oameni pe care îi putem considera deștepți, iar alții mai puțin deștepți. Problema este că realitatea este 100% subiectivă, fiecare dintre noi are o percepție diferită de a altuia.

Dacă trăiam într-o societate care încuraja colaborarea, lucrurile deveneau foarte simple pentru că omul este construit să fie complementar semenilor săi. Trăim, însă, într-o societate în care am fost puși de mici să fim în competiție cu cei din jur, să punem mâna pe resurse și după ce am pus mâna pe ele…………. exact … ce avem de făcut? Care este destinația?

Împlinirea ne este promisă dacă urmăm niște rețete prestabilite. Întrebarea potrivită aici este: dacă fiecare om este unic în autenticitatea sa, cât de mult pot ajuta aceste rețete?

Omul care a fost obișnuit cu astfel de rețete, le va căuta peste tot iar efectul secundar este, aproape de fiecare dată, negarea propriei realități în detrimentul acestora.

Cât de importantă este realitatea ta?

Unicitatea este cheia către împlinire, astrologia, mai exact planetele exterioare, ne arată cum în funcție de anul nașterii omul are o misiune socială diferită de a părinților sau bunicilor. Nu de puține ori, misiunea copilului îl duce către a trăi total diferit față de părinții săi (ori cei care l-au îngrijit). Oricum copilul nu își putea copia părintele, chiar dacă acesta poate dorea… Nimeni nu a reușit vreodată să îl copieze pe Mozart sau pe Bach, dacă stăm să analizăm puțin, nimeni nu a reușit să copieze vreodată pe cineva. De ce ne tot chinuim să imităm, să copiem dacă aceasta este o MISIUNE IMPOSIBILĂ?

Suntem atât de diferiți și asta este atât de grozav că suntem diferiți, asta ne arată că NU trebuie să ne chinuim. Omul care își neagă construcția unică și totodată perspectiva unică asupra vieții o să considere că trebuie să le facă pe toate, să centreze și în același timp să dea și cu capul. Când considerăm că cei din jur sunt ca noi și observăm că totuși nu se comportă ca noi, ori ajungem la credința că ei sunt defecți, ori ajungem la credința că noi suntem defecți. În această situație, nimeni nu ne poate ajuta cu adevărat și ori luăm în cârcă lumea, mai ceva ca Atlas, ori cedăm și ne „băgăm picioarele”. Chinul este garantat!

Ușurința este calea de urmat în această situație, ușurința care ne arată că există suficient pentru fiecare dintre noi în exterior, pentru că există suficient pentru fiecare dintre noi în interior. Omul este valoros prin natura sa, prin Geniul său! Când nu ne mai negăm realitatea interioară și observăm abundența care se află în interiorul nostru, începem să o percepem și în exterior.

Da, avem și resurse limitate însă o perspectivă proaspătă poate să găsească alte resurse, poate chiar mai potente, resurse care poate se regenerează singure. Că astfel de perspective au dus, în trecut, la invenții, asta deja știm, cititorul acestei reviste este un om informat din acest punct de vedere. Ce încerc să transmit cu acest articol este că prosperitatea exterioară este posibilă atunci când omul nu își mai neagă prosperitatea din interior, când se bazează pe Geniul său și colaborează cu alte Genii.

Credem că suntem săraci dar de fapt suntem sărăciți, mai întâi ne fac să credem că suntem săraci în interior și apoi ne sărăcesc în exterior, „ajutându-ne” să negăm percepția noastră unică asupra realității impunând-o pe a lor. Societatea în care trăim este bazată pe o fundație crăpată care nu susține cu adevărat nevoile celor din ea, este o iluzie dictatorială impusă tuturor. Când societatea neagă realitatea interioară a individului în detrimentul unei realități iluzorii, fiecare om este destinat eșecului în interior, oricât de multe ar realiza în exterior.

Că această destinație poate fi schimbată prin redescoperirea Geniului intern, asta da, însă cei mai mulți oameni, din păcate, consideră că este mult mai profitabil să-și nege unicitatea de teamă că, altfel, construcțiile sociale artificiale se vor prăbuși. Da, construcțiile sociale artificiale s-ar prăbuși însă în locul lor am putea construi altele bazate pe autenticitate. Am putea construi familii, comunități, o societate bazată pe autenticitate.

Vom reuși asta când Geniul uman va fi onorat, nu considerat a fi inamicul numărul 1 al status quo-ului. Geniul este prin natura sa rebel, însă această rebeliune este a spiritului care ne animă pe fiecare, nu a armelor. Geniul adoră să-și unească puterea cu alte Genii și de aici lucrarea fiecăruia este îndeplinită și împlinirea este atinsă, împlinirea nefiind o stare permanentă, ci o frecvență înaltă pe care omul o poate susține pentru că și-a creat condițiile interioare necesare.

CURAJ!

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile