Queen - Who Wants To Live Forever

Poate celula şi respectiv ADN-ul să urmeze o altă derulare informaţională decât cea prevăzută pentru dezvoltarea formelor de viaţă într-un mediu precum cel terestru?

Era modernă a adus cu ea foarte multe avantaje pentru stadiul actual de evoluţie al civilizaţiei umane. Ne aflăm la un nivel la care căutăm resurse, după ce vreme de aproximativ 200 de ani am folosit din plin carburanţii convenţionali: cărbune, petrol şi gaze. Aceste resurse clasice au permis dezvoltarea civilizaţiei umane aşa cum o ştim de două secole încoace, însă s-a dovedit că o bună parte din produsele fabricate din petrol dăunează mediului ambiant. Poluarea prin deversare în mări şi oceane a mii de tone de plastic – pungi, cutii, recipiente de tot felul – au cauzat pagube faunei, multe păsări şi mamifere acvatice fiind găsite sufocate cu pungi de plastic. Ca să nu mai spunem de alte păsări care au nimerit în petele de petrol ajunse în apropierea ţărmurilor şi au murit năclăite încercând să scape de acolo.

Dar nu despre poluare vorbim aici, acest aspect l-am atins tangenţial pentru a înţelege că încă avem multe de învăţat despre cum să evoluăm. Vom aborda în acest număr al Dosarelor Cosmos un subiect foarte interesant, şi anume care este secretul din celulele noastre! Explicaţiile pe care le veţi citi în cele ce urmează se bazează pe cercetările ştiinţei moderne, dar şi pe cunoaşterea milenară a Ştiinţei Spirituale. Pentru că rezultatul vizează următorul pas evolutiv al speciei umane. Vom putea să ne prelungim viaţa în corp fizic? Putem depăşi bariera degenerării celulare care duce la îmbătrânire? Avem posibilitatea astfel să atingem stadiul Ascensiunii spirituale şi să păşim într-un nou nivel al existenţei? La aceste întrebări, şi poate la multe altele din mintea voastră, vom căuta răspunsuri în acest articol.

Ce este viaţa? Este un proces continuu, prin care orice formă şi energie se preschimbă permanent. Einstein cercetase acest aspect al vieţii, şi probabil inspirat fiind şi de Tesla, a emis acea frază rămasă celebră: ”Nimic nu se pierde, totul se transformă”. Desigur, este o altă faţetă a realităţii acestui univers. Deşi a fost considerat cel mai deştept om din lume, la vremea lui, atunci când a fost întrebat despre asta Einstein a răspuns: ”N-aş şti să vă spun. Întrebaţi-l pe Tesla”. Dincolo de oamenii de ştiinţă, maeştrii spirituali cunosc procesul constant creator al vieţii şi de aceea ei stăpânesc acele taine care uneori, când sunt aplicate, determină ceea ce lumea denumeşte ”miracole”. În realitate, nu există nimic miraculos, ci doar Cunoaştere evident aprofundată mult dincolo de limitele din laboratoarele de cercetare moderne.

Din perspectiva celor comentate aici, este posibilă nemurirea? Dacă da, atunci ce rol are perpetuarea speciei? Şi o întrebare încă şi mai incitantă: este perpetuarea speciei umane cauza mortalităţii? Să o luăm logic şi sistematic, având în vedere că cercetările ştiinţei din ultimii ani au pus în evidenţă clar, la şoareci de exemplu, faptul că gena tinereţii acţionează astfel încât pur şi simplu blochează procesul de îmbătrânire. Desigur că aici pot intra mai mulţi factori: enzime, hormoni, diferiţi aminoacizi, neurotransmiţători şi alte componente. Ideea este că procesul de îmbătrânire porneşte de la nivel cerebral. De exemplu gena MC1R nu este activă la foarte mulţi oameni. Cercetătorii de la compania Unilever au realizat în colaborare cu compania Erasmus MC din cadrul Universităţii Centrului Medical Rotterdam un amplu studiu, în cursul căruia peste 4000 de persoane au fost evaluate la nivelul fizionomiei, pentru a se vedea ce diferenţe există la nivel facial din perspectiva vârstei. În cadrul acestui studiu au fost analizate 100.000 de evaluări, precum şi peste 8 milioane de variante ale ADN-ului participanţilor. Scopul studiului a fost acela de a evidenţia dacă persoanele dintr-o categorie arătau mai tinere la nivelul feţei decât cele din categoria cealaltă. Rezultatul a fost surprinzător. Astfel cercetătorii au descoperit că posesorii unei forme a genei numită MC1R arată cu doi ani mai în vârstă decât cei care au această genă în forma ei normală. Deci undeva la nivel de proteine, aminoacizi sau enzime există în celulele majorităţii oamenilor acest factor care determină o îmbătrânire accentuată.

Dar să nu ne depărtăm prea mult de la subiect.

Telomeraza este substanţa care în mod natural poate inversa fără probleme procesul de îmbătrânire. Dar asta se petrece în corpul nostru doar dacă îl hrănim natural şi nu-l supunem unui stres prea mare. Telomeraza este generată de telomeri, aceştia fiind capetele cromozomilor. La majoritatea oamenilor odată cu vârsta şi datorită stilului de viaţă, capetele telomerilor se scurtează şi celulele nu mai pot funcţiona normal. Astfel corpul nu mai primeşte suficientă energie şi începe să dea semne de dezechilibru. Într-o ediţie online, prestigioasa publicaţie americană ”Nature” a publicat rezultatele unui experiment realizat pe şoareci. Timp de două luni micilor vieţuitoare li s-a administrat un medicament pe baza modificării unei gene. Rezultatul a fost inversarea procesului degenerativ care ar fi putut afecta creierul şoarecilor iremediabil. Ceea ce este foarte interesant este că înainte de experiment, pielea, creierul şi alte organe prezentau nivelul de vârstă ca la o persoană de 80 de ani. După tratament şi experiment, în corpul şoarecilor au crescut foarte multe celule noi care au inversat procesul degenerativ, şoarecii practic întinerind. Co-autorul studiului şi cercetător la un institut de cercetare al cancerului din Boston, Ronald DePinho, a afirmat că la începutul experimentului şoarecii erau la un stadiu echivalent cu al unor oameni de 80 de ani.

Un alt studiu realizat de data aceasta de către cercetătorii de la Universitatea Washington din Statele Unite a pus în evidenţă fără nici un dubiu că la mamifere, deci şi la om, există în ADN un grup de 25 de gene responsabile de mecanismul îmbătrânirii. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestui studiu demonstrează că unele dintre cele 25 de gene sunt conectate cu procesul alimentar şi digestiv. Unul dintre coordonatorii studiului, Bryan Kennedy, afirmă că studiul se va extinde şi asupra vieţuitoarelor nevertebrate, pentru a vedea dacă şi în cazul lor aceste 25 de gene există şi provoacă fenomenul îmbătrânirii.

Ei şi pentru că am ajuns la nevertebrate, să vă spun că din perspectiva acestei idei – nemurire sau perpetuare – a fost descoperită în urmă cu câţiva ani singura – deocamdată! – vieţuitoare cu adevărat nemuritoare. Este vorba despre o specie rară de meduză, numită Turritopsis Nutricula, ce trăieşte în apele Mediteranei şi ale Japoniei. Deşi era cunoscută încă din secolul XIX, de abia în ultimii ani cercetătorii i-au descoperit această uluitoare capacitate. Ce face această meduză? Practic după ce celulele lor ajung la maturitate, ele se împerechează, iar în urma acestui proces de perpetuare care dau naştere la alte meduze, mecanismul din celule se inversează astfel încât Turritopsis Nutricula se întoarce la stadiul tinereţii sale. Dintre toate speciile de meduze, aceasta este singura la care s-a constatat un asemenea proces de inversare a vârstei celulelor. Desigur că ştiinţific vorbind putem înţelege că în cursul acestui mecanism de inversare acţionează anumite gene, proteine şi enzime. Cu alte cuvinte această specie trăieşte la nesfârşit, probabil de aceea ea există undeva la adâncimi mari, pentru a se proteja de eventualii inamici care i-ar întrerupe mecanismul acesta fascinant. Iată că la această meduză, care nu are creier, nu are minte, nu are suflet, şi nici sentimente ca noi oamenii, se manifestă cele două aspecte enunţate în titlul articolului. Şi nemurirea, şi perpetuarea!

Este oare posibil să descoperim şi în ADN-ul nostru uman un asemenea mecanism?

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

1 COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?