Cel mai vizibil domeniu unde nevoia născoceşte fel de fel este cel al politicii şi al mediului de afaceri. Să vedem la ce se referă acest proverb.
Aşa cum putem înţelege foarte uşor proverbele, de oriunde ar fi ele în lumea asta, sunt rodul multimilenar al experienţelor trăite în mod repetat de oameni, şi astfel prin repetiţie s-au constatat rezultate similare. Desigur poate fiecare naţiune în raport de regiunea unde locuieşte poate avea proverbe diferite despre aceleaşi situaţii, adică exprimate prin fraze diferite, dar în esenţă experienţele sociale şi evolutive umane sunt la fel peste tot pe Pământ.
Aşa că dacă luăm noţiunea de nevoie şi o raportăm oriunde pe Pământ, la orice naţiune şi la orice epocă, ea are acelaşi înţeles, deoarece provine dintr-o trăire empirică iniţial. Nevoia implică o cerinţă care apare atunci când ceva ne lipseşte. Căci dacă am avea, nu am simţi nevoia de a cere ceva, indiferent despre ce este vorba.
Dacă privim nevoia ca pe o chestiune necesară în viaţa omului, atunci vom înţelege că ea este în realitate un mecanism. Şi dacă ea provoacă născociri, înseamnă că reprezintă mult mai mult decât un cuvânt sau o referire.
Dar născocirea, ce este ea?
Haideţi să vedem cum o defineşte Dicţionarul Explicativ al Limbii Române:
”NĂSCOCÍRE, născociri, s.f. 1. Imaginare, concepere a ceva nou, care nu exista pînă atunci; (concretizat) lucru inventat, descoperit; 2. Scornire de lucruri închipuite, inexistente, neadevărate; minciună.” Deci născocirea fiind rezultatul unei cerinţe, ne putem pune problema dacă nu cumva o găsim chiar şi în viaţa social şi politică, dincolo de domeniul literaturii şi al inventicii.
Printre altele unul dintre înţelesurile născocirii se referă şi la lucruri inventate despre ceva sau cineva care nu există, adică falsuri şi de asemenea se referă şi la minciună. Deseori putem observa prin diferite anturaje de-ale noastre sau prin altele, tot felul de personaje care, crezând că nimeni nu se prinde de intenţiile lor sau că nu le cere nimeni socoteală pentru ceea ce fac, chiar dacă au poziţii bune şi uneori chiar importante, născocesc aşa câte ceva, din nevoia de a părea importanţi. Şi cum se zice, că acolo unde omul are funcţie importantă, asta i se urcă la cap, de cele mai multe ori aşa se şi întâmplă.
Cel mai vizibil domeniu unde nevoia născoceşte fel de fel, este cel al politicii. Cu toate că cei care au activitate în domeniul politicii pot fi consideraţi cei mai influenţi oameni într-o societate, din toate punctele de vedere, ei bine însăşi funcţia lor, care este într-adevăr importantă pentru că deciziile politice determină viaţa social-economică a societăţii, îi face să depăşească un prag al corectitudinii.
Nevoia omului politic, uneori şi a celui de afaceri, de a ieşi în evidenţă cât se poate de mult, determină tot felul de născociri, care mai de care mai exagerate şi cel puţin la noi am văzut destule exemple în acest sens, dintre care cel mai elocvent este minciuna pentru a se îmbogăţi indiferent de consecinţe sau de a impune anumite lucruri de pe o poziţie foarte importantă. Şi atunci când mass-media de investigaţie le arată ce au descoperit despre ei, aceşti oameni care se cred mici dumnezei printre semenii lor, încep să mintă de-o manieră patologică. Nevoia de a-şi păstra scaunul sau influenţa cu orice preţ îi impinge la un un şir aproape nesfârșit de minciuni născocite pentru a-şi menţine imaginea de nepătaţi. Şi atunci, după un cumul exagerat de asemenea născociri, ceva li se întâmplă şi în urma întâmplării rămân lipsiţi de importanţă şi influenţă.
Astfel la răstimpuri Karma rearanjează lucrurile, face cărţile cum se zice şi din nevăzut aruncă iar o chemare provocatoare, ca un doctor: ”Următorul!” Şi atunci este mai bine să nu ai nevoi, ca să nu ajungi la un moment dat să născoceşti cine ştie ce. E mai bine să fii modest şi să ceri Creatorului doar ce ai nevoie şi doar când ai nevoie. Şi atunci viaţa ta va fi lungă, liniştită şi frumoasă.
