Conform datelor istorice și ezoterice, Nibiru petrece aproximativ două – trei decenii în sistemul solar
Timp estimat de citire: 7 minute

Să folosim premisele unor cercetători (Zecharia Sitchin) care au studiat scrieri și materiale vechi, aducând argumente ale trecerii lui Nibiru prin sistemul solar.

Înainte de a începe, trebuie să menționez că acest mesaj nu este despre senzațional sau despre a dovedi științific existența sau inexistența planetei Nibiru, ci este despre explorare deschisă, completată de discernământ și gândire critică.

Undeva la începutul anilor 2000, am dat de materialele unui medium al unor facțiuni zetane (micii cenușii) care prevedeau o apariție bruscă a planetei Nibiru în sistemul solar, însoțită de schimbare de poli magnetici și transformări catastrofice.

Mulți oameni au fost entuziasmați că ceva se întâmpla și au intrat în acel joc. Mie, fiind la începutul unei treziri rapide, mi s-a părut o perspectiva îndoielnică, deoarece simțeam o minte de stup și o stranie lipsă a energiei inimii din acele mesaje. Într-o meditație, zetanii au apărut în viziunea interioară, dar, instinctiv, i-am respins ferm.

Totuși, având o minte orientată științific, am cercetat despre ce este vorba. Una dintre întrebări era cum este posibil ca o planetă să apară brusc în sistemul solar fără să fi fost observată între timp.

În materialele lor, au explicat într-un mod versat despre curbura luminii și faptul că soarele va camufla lumina reflectată de planetă până când, la un moment dat, se vor vedea pe cer doi sori. Și atunci va fi prea târziu.

Din acel moment, mulți au început să pună poze cu doi sori (soarele dublu), totul părând să confirme cele spuse de zetani. Nimeni nu s-a gândit că imaginea a doi sori poate să aibă și alte explicații, prin reflexie și alte fenomene aferente razelor de lumină în contact cu un mediu cu umiditate stratificată, vapori, gradienți de temperatură, presiune, impurități și alți factori.

Și iată cum a apărut legendă soarelui dublu, care, periodic, este adusă la lumină și astăzi, după aproape 20 de ani.

Inutil să spun că dată prevăzută de zetani pentru apariția lui Nibiru a trecut fără că să se întâmple ceva neobișnuit. Ei vorbeau despre schimbări de poli magnetici și cataclisme.

Și atunci au introdus (zetanii) conceptul de „minciună albă”. Această este minciună spusă în scopuri nobile. Ei declarau că este „nobil” că speriau oamenii să se pregătească pentru cataclismele presupuse a avea loc cândva. În realitate însă, nici măcar aceasta nu era o afirmație corectă, dar este deja o altă poveste. Minciună avea o altă culoare iar agenda lor (așa cum privesc astăzi) era să colonizeze și ei Pământul într-o formă probabil hibridizată cu oamenii, în care zetanii să aibă un rol de autoritate.

O să spuneți că minciună „albă” este un concept vechi. Așa este, în lumea politică, socială, economică, medicală… umană, dar în lumea spirituală mai evoluată nu ar trebui să fie. Ea totuși a proliferat și a ajuns la cote mult mai mari în ziua de astăzi. Puțini au înțeles că așa ceva nu ajută și nota de plată vine mai devreme sau mai târziu.

Dar, motivul pentru care expun acest mesaj este pentru stimularea gândirii critice a cititorilor. Există un bombardament de informație fără precedent în lume, inclusiv în cercurile spirituale și ezoterice, și, similar cu ceea ce se întâmplă în societatea standard umană, puțini mai verifică informația sau îi aplică și o abordare logică. Logica, atunci când mintea este deschisă pentru noi perspective, rămâne un instrument redutabil, chiar dacă este doar un instrument limitat. Asta ca să nu mai spun că, probabil, 70-80% din informațiile promovate, sunt inutile și irelevante, reprezentând găuri negre pentru absorbirea energiei populației și direcționarea ei către zări mai puțin prietenoase umanității.

Știm cu toții că cele înalte sunt dincolo de logică, dar, dacă ne uităm cu atenție, vedem că logică are multe niveluri și depinde de volumul datelor stocate în memorie precum și de complexitatea analizei lor. „Ceea ce este sus este și ceea ce este jos, Ceea ce este jos este și ceea ce este sus”, conform legităților prezentate de Hermes (Thoth). Putem folosi deci logică păstrând mintea deschisă pentru niveluri mai înalte ale realității, care vor reclamă o logică mai avansată.

Haideți să facem un exercițiu de evaluare logică a unor previziuni despre Nubiru, fără pretenții de expertiză științifică.

Să folosim premisele unor cercetători (Zecharia Sitchin) care au studiat scrieri și materiale vechi, aducând argumente ale trecerii lui Nibiru prin sistemul solar și a interacțiunii locuitorilor lui (anunnaki) cu pământenii (civilizația sumeriană). Orbita lui Nibiru a fost estimată la aproximativ 3600 ani, cu alte cuvinte, este o orbită eliptică și foarte prelungită.

Să presupunem (așa cum este explicat și în unele transmisiuni telepatice primite de Sal Rachele, ca să folosim și o sursă ezoterică de calitate) că Nibiru are această orbită eliptică între sistemul solar și sistemul stelar Sirius (mai exact, Sirius C, despre care există foarte puține informații, mai degrabă conectate cu legendele tribului misterios al dogonilor și surprinzătoarea lor cunoaștere a sistemului stelar siriusian).

Cu alte cuvinte, Soarele și Sirius C acționează ca un captator al planetei rătăcitoare (scăpată în spațiu prin colapsul gravitațional al stelei ei, conform surselor ezoterice) și, cu un efect de praștie, o încetinesc, apoi o întorc din drum și o proiectează una către cealaltă. Dincolo de atracția gravitațională, există corzi subtile între stele și planetele lor, precum și între constelații, galaxii și roiuri de galaxii. Dar, în plan fizic, avem proiecția acestor conexiuni subtile prin atracția gravitațională și este suficient momentan să o considerăm pe aceasta.

Având imaginea de mai sus (eu am propria viziune din călăuzirea spirituală interioară și simt că cele de mai sus constituie o bază solidă de lucru și evaluare), realizăm că Nibiru nu poate pur și simplu să apară ca o ghiulea cosmică de după soare, să schimbe polii și să genereze cataclisme, apoi să dispară subit a doua zi…

Presupunând prin absurd o astfel de situație, Nibiru ar fi avut o orbită mult mai mare, neinfluențată atât de mult de soare, ca să poată să facă o incursiune atât de rapidă și să dispară la fel de rapid. Dar nici aceasta nu era realist de conceput, deoarece o planetă nu poate trece prin sistemul solar, iar orbita ei să nu fie influențată semnificativ de acesta.

Așadar, se conturează mult mai realistă viziunea că Nibiru orbitează sistemul solar și o altă stea (altfel nu ar avea o orbită eliptică atât de mare și stabilă), caz în care, este mult mai plauzibil să presupunem că ar fi observată cu luni și chiar ani înainte să intre în sistemul solar, pământul deplasându-se suficient față de soare în acest timp pentru a avea unghi de vizibilitate și interpolare pentru telescoape și astronomi.

Să mergem atunci pe ideea că Nubiru orbitează eliptic, cu o durată de aproximativ 3600 ani pământești, sistemul solar și sistemul stelar siriusian (considerat binar de către astronomi, dar există date din sfera istorică și ezoterică ce indică o a treia stea, Sirius C, colapsată cumva prin inerentă concluzie în timp a reacțiilor nucleare stelare, nefiind încă vizibilă instrumentelor).

Haideți să facem niște calcule. Promit să le mențin la o aproximație rezonabilă a rotunjirilor și simplității, pentru a nu plictisi cititorii care nu sunt pasionați de matematici.

Distanță între Soare și Sirius: 8,6 ani lumină

1 an lumină = (aproximativ) 9.500 miliarde km

Distanță între Soare și Sirius: (aproximativ) 80.000 miliarde km

Orbită Nibiru aproximată: 3.600 ani.

rezultă:

Viteză orbitală estimată Nibiru = 700 km/sec

Conform datelor astronomice, viteza orbitală a Pământului este aproximativ 30 km /sec.

Calculele sunt aproximative (raportat la distanță dintre Soare și Sirius A, am aproximat neglijabilă distanță dintre Sirius C și Sirius A), dar putem concluziona că pe zona alungită a elipsei, unde planetă Nibiru se deplasează repede, viteza ei este de aproximativ 23 de ori mai mare decât a Pământului în jurul Soarelui.

Cu alte cuvinte (o analogie orientativă), dacă această viteză s-ar transpune într-o planetă care orbitează soarele, aflată la distanță față de soare pe care o are Pământul, anul ar dura 15 zile. Mercur, de exemplu, orbitează soarele în 88 de zile.

Nu avem date să știm exact, iar analogiile pe care le-am făcut sunt doar pentru explorare, dar, interpolând cele de mai sus, ipoteza inițială (orbita eliptică alungită a lui Nibiru, de 3600 ani, între Sirius C și Soare) pare plauzibilă din punct de vedere tehnic.

Conform datelor istorice și ezoterice, Nibiru petrece aproximativ două – trei decenii în sistemul solar (curbă mai strânsă a elipsei) apoi se îndreaptă către sistemul stelar siriusian. Această perioadă se poate explica prin reducerea substanțială a vitezei planetei (raportată la soare), ea fiind captată de undele subtile și gravitaționale ale soarelui, apoi schimbarea direcției și, accelerarea pe noua direcție (efectul de praștie folosit și pentru lansarea unor sonde către diverse planete). Ca referință, Saturn are nevoie de aproape 30 de ani, Uranus de 84 de ani, Neptun de 165 de ani, iar Pluto de 248 de ani, pentru a parcurge o orbită completă în jurul soarelui.

Vedeți așadar, din punct de vedere tehnic și logic (e adevărat cu aproximații și date parțiale, plus interpolări), putem concluziona că viziunea unei planete Nibiru care trece prin sistemul solar odată la 3600 de ani (probabil pe o orbită mai periferică), orbitând eliptic cele două stele (sistemul solar și sistemul Sirius) este mult mai plauzibilă decât ceea ce transmiteau zetanii (care făceau și fac experimente psihologice asupra oamenilor, așa cum fac și alte facțiuni umane și non umane astăzi).

Tot din cele de mai sus, este de bun simț să considerăm Nibiru ca fiind o planetă de dimensiuni mai mici (dacă ar fi fost „monstrul” care scoate flăcări pe nări, de dimensiuni mari, cu greu ar fi putut fi captată de soare și orbită ar fi fost probabil instabilă, ea evadând în spațiu). Este foarte probabil că nu poate fi observată viața cu ochii fizici (decât în capsule cu medii controlate și izolate de temperaturile infime ale spațiului) și că există probabil viață mai multă în benzile de frecvență mai înalte ale planetei (planul eteric, cauzal și mai sus).

Acum, la final, vă împărtășesc și ceea ce îmi spune propria călăuzire spirituală. Ea confirmă că ne putem aștepta ca un corp ceresc semnificativ să fie observat public în anii următori, îndreptându-se către sistemul solar, orbitându-l și provocând transformări profunde pe Pământ. Mai trebuie adăugată și o altă influență, importantă: există ființe înalte, dar și civilizații (tehnologic) avansate, care pot regla fin orbitele planetelor și planetoizilor precum și a sateliților acestora. Avem așadar mai mulți parametri de luat în seamă.

Dacă așa se va întâmplă, probabil că vă gândiți ce vor vedea nibiruanii pe Pământ ? „Illuminati” pământeni se vor pregăti să profite de o interacțiune cu nibiruanii sau se vor proteja de aceasta? Vor dori nibiruanii (oricum, mult mai avansați la nivel colectiv decât umanitatea) să interacționeze cu acest cuib de viespi, stârnit, de pe Pământ ? Vor dori cercuri de pe Pământ să călătorească pe Nibiru pentru a stabili contacte și a primi tehnologie? Este acesta motivul pentru care au accelerat turismul spațial și pun la cale o criză economică înaintea timpului ei?

Sau poate, contactul va fi mai mult telepatic și, oricum, camuflat față de opinia publică, cu membrii mai avansați ai civilizației umane.

Mai există și alte versiuni despre Nibiru, venind din zona ezoterică, dar le lăsăm pentru o altă dată.

Ei bine, nu are rost să speculăm, dar, simțul meu este că în anii imediat următori, multe dintre acestea se vor clarifica dacă privim cu atenție în interior și în exterior.

Oricum, nu credeți nimic ad literam, verificați propria călăuzire, consultați și comparați și cu alte surse, folosiți propria logică.

Timp va fi din punctul de vedere al observării. Mai puțin timp este din perspectiva expectativei evoluției spirituale în condiții de energii cosmice cu dominantă cumulativă, dar, despre această, în următorul mesaj pe care îl voi transmite.

Sper că cele de mai sus să stimuleze gândirea critică dar și constructivă, precum și selecția riguroasă a informațiilor cu adevărat necesare și relevante. Putem studia ipoteze, dar, spun eu, nu ne permitem să pierdem energie pe căi obscure. Rămâne în mesajul următor să detaliez de ce văd așa.

Să fie de folos.

Articolul precedentDezvăluiri inedite despre Super Soldați
Articolul următorConștientizarea gândurilor și emoțiilor din spatele bolilor – Răceala (XIII)
Călător cosmic, s-a oferit voluntar să vină pe Pământ pentru a ajuta la renașterea omenirii într-o nouă eră. Explorarea misterelor Creației, din perspectiva sufletească și științifică, asistență pentru evoluție și ascensiune, sunt oferite cu drag tuturor celor interesați.
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile