Timp estimat de citire: 4 minute

Liniile temporale sunt asemenea unor râuri mici care curg la vale. Uneori ele se adună și formează un curs mai mare, așa e și viitorul.

Omenirea este o țesătură continuă de oameni și evenimente, majoritatea acestor evenimente fiind determinate chiar de către ființele umane.

În numărul anterior ne-am referit la felul în care, din perspectiva ciclului evolutiv, civilizația umană evoluează și se manifestă pe diferite nivele de conștiință.

Astfel, putem vedea o imensă modelare a tuturor evenimentelor – oameni, locuri, situații – aflate într-o continuă curgere pe linia temporală a prezentului. Dar așa cum am explicat în episodul anterior, în țesătura de evenimente a omenirii se mai produc uneori și „noduri”, care pe moment, ca să spunem așa, exact ca la războiul de țesut, provoacă o stagnare sau întrerupere temporară, după care acțiunea se reia. Însă este necesară pentru asta intervenția din afară a unei mâini nevăzute, întocmai cum femeile pricepute de la țară opresc pe moment lucrul la țesătura respectivă, și se apucă să deznoade încurcătura de pe firul cu pricina. Apoi munca este reluată.

Ce este un „nod” care apare în evoluția omenirii?

Evenimentele care au loc în omenire, indiferent la care nivel al structurii civilizației se petrece, sunt consecința unor alegeri și decizii. Nu pot fi privite separat, de exemplu, evenimentele din politică față de cele din economie, ori față de cele din arheologie sau din oricare alt domeniu. Și este astfel, deoarece fiecare domeniu este interconectat – cel puțin prin intermediul computerelor și a bazelor de date – cu celelalte, astfel încât se configurează de la un an la altul, tot mai mult, o structură informațională care are o tendință de creștere continuă. Unde se va ajunge cu așa ceva? Deocamdată nimeni nu poate face niște predicții în acest sens, nici măcar relative. Pentru că linia temporală a omenirii, indiferent cât este de influențată de membrii ocultei mondiale, și indiferent cât este influențată de acțiunile Lucrătorilor în Lumină, nu are încă o curgere fluentă spre viitor. Există mereu sincope, întreruperi, răsturnări de situație ca la alegerile din Statele Unite din toamna anului 2020, ori ca cea din Ucraina, și altele mai mult sau mai puțin similare, care și în sens pozitiv, și în sens negativ, determină apariția și manifestarea nodurilor în ceea ce privește aceste tendințe de pe linia temporală.

Exact ca într-o țesătură realizată într-o gospodărie la sat la țară cum e la noi în România, dacă te uiți cu atenție în structura țesăturii, apar niște mici „gâlme” colorate, în funcție de firul care era folosit în acel moment la războiul de țesut. Acele „gâlme” sunt nodurile din fir, care au apărut datorită faptului că la nivel micro, firele mai subțiri care alcătuiesc firul propriu zis, s-au încâlcit, formând un fel de „cocoloș” microscopic care apare ca un nod. Asta nu împiedică firul să intre mai departe în țesătură, pentru a forma modelul dat de bătrâna care țese acea scoarță, care ulterior va fi pusă pe perete sau pe masă. La fel stau lucrurile și în omenire, uneori niște „fire” simbolizate de alegerile și deciziile unor lideri politici se încurcă între ele, determinând astfel un nod care blochează temporar curgerea normală a evoluției unei întregi civilizații umane.

De exemplu, Primul Război Mondial a fost un nod mare în țesătura evenimentelor omenirii, Al Doilea Război Mondial a fost un nod mai mare, și tot așa, fiecare conflict care s-a desfășurat de-a lungul istoriei noastre moderne. Și actualmente ceea ce se petrece în Ucraina, între Rusia și coaliția statelor occidentale, este tot un nod care alterează modul în care omenirea își face imaginea sa de viitor. Un asemenea nod, și astfel de chestiuni sunt valabile și la nivel de familie între membrii ei când apar dezacorduri, se produce deoarece „firele” respective – în cazul de față deciziile și alegerile – nu sunt aliniate unele cu altele, ci se încalecă unele cu celelalte, întrerupând temporar curgerea aliniată și continuă a lor. „Firul” care are un nod atunci când acesta apare, nu se rupe, dar chiar dacă va continua să țeasă alături de alte „fire” el va rămâne cu acel nod înregistrat în curgerea sa. Așa se întâmplă și cu istoria omenirii, are multe asemenea „noduri” înregistrate de-a lungul epocilor, și dacă am putea face de exemplu o comparație imaginară, dacă și tabloul Mona Lisei ar fi fost realizat din fire, raportat la câte noduri există în istoria omenirii, probabil Mona Lisa ar fi avut în tablou multe riduri. Este o glumă bineînțeles, dar poate asta vă ajută să vă imaginați la nivelul minții și al conștiinței, adevărata imagine a civilizației noastre umane. Suntem o omenire plină de „noduri”, deci „fața” noastră, dacă ar fi să o prezentăm altor civilizații extraterestre, ar fi una fie plină de riduri – adică „nodurile” – fie una plină de mici „umflături”, și prin urmare nu am părea în ochii altor frați de-ai noștri din alte lumi drept așa de frumoși și de deștepți precum noi ca specie umană ne credem.

Așadar, trebuie să privim tot ceea ce se întâmplă în omenirea noastră, de la nivel individual spre cel colectiv, ca pe un mecanism care folosește o mulțime practic infinită de „fire” – fiecare fir fiind individul uman, pentru că mereu mor și se nasc oameni – care în funcție de alegerile și deciziile de la nivel personal, precum și alegerile și deciziile la nivel colectiv, formează modelul și consistența unei tapiserii umane vii, aflată în permanență mișcare și evoluție. O întreagă civilizație care se află într-o continuă transformare, pe diferite nivele de înțelegere, conștiință și evoluție. Dar dacă se întâmplă ca „firul” să se mai și rupă, că uneori în războiul de țesut se mai întâmplă asta, chiar dacă este reînnodat așa cum fac bătrânele noastre de pe la țară, și considerând „firul” omenirii ca linie temporală de existență, energia acelui fir se termină. Chiar dacă este reînnodat firul, energia sa se oprește acolo unde el s-a rupt. Dacă se reînnoadă, evoluția continuă, dar cu o altă energie și cu alte aspecte, cum s-ar zice „de la început”, precum este firul cu care cel rupt este reînnodat. Așa s-a întâmplat în cazul Atlantidei de exemplu, și se poate întâmpla și în cazul nostru ca civilizație modernă. Specia umană ar continua, luând-o cumva de la zero, dar va fi o altă omenire, cu alte caracteristici, cu o altă față, cu alte coordonate și alte valori.

Sperăm pentru binele nostru al tuturor ca „firul” actualei omeniri să nu se rupă, după atâtea „noduri” care au alterat curgerea firească a evoluției noastre ca specie inteligentă și rațională.   

Articolul precedentRevista COSMOS Nr. 177 – Mai 2022
Articolul următorDosarele Cosmos – Dacii și pleiadeenii
Contele Incappucciato este un fel de jucător multidimensional, specialitatea sa fiind metafizica de gospodină, adică spiritualitatea practică utilă omului în orice ocazie, chiar și când speli vasele!
3.3 4 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

1 Comentariu
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile
Nicolae
Nicolae
26 zile în urmă

Referitor la ce se discută,e de a continua conștiență sinelui fara a sari de la episodul anterior că ne aflăm în imposibilitate “filmului”,asemeni reptilienilor continuam alte bisericuțe,deci atenție,poate că greșesc însă îmi asum riscul, analiză a fiecăruia că roboti bionici sunt … mulți.