Să aibă asta vreo legătură cu dispariția a sute de mii de hectare de pădure? Cum e omul, e și toporul…
Aparent cam toată lumea ar înțelege tâlcul acestui proverb, dar totuși ar fi ceva cam de neînțeles de ce totuși n-ai putea să folosești la un alt topor o altă coadă de topor care a fost de folos la un alt topor. Dacă a fost bună și durabilă, și toporul s-a tocit, atunci coada e bună, că vorba aia doar e din lemn bun. Dar se pare că tâlcul acestui proverb e legat de expresia „cozi de topor”.
De ce nu mai e bună coada care a slujit la alt topor? Proverbul se referă fără îndoială la cutumele morale ale oamenilor, căci așa cum ne și spune expresia „coadă de topor” există foarte mulți oameni care, dacă-și pierd rangul, poziția, funcția, banii sau influența, se transformă și se pun în serviciul altora, astfel încât să beneficieze pe mai departe de bani, privilegii sau de alte chestiuni influente. Desigur că vedem în prezent mai peste tot la noi în România asemenea oameni, pentru că după 30 de ani o asemenea meteahnă se pare că nu a dispărut. Existau „cozi de topor” și pe vremea comuniștilor, dar obișnuințele de a se strecura în structurile puterii nu au dispărut.
Dacă în privința lemnului unei cozi de topor mai veche se poate spune că mai poate fi folosită la un alt topor, dacă i se strică acestuia coada originală, nu același lucru se poate spune integral despre o „coadă de topor” care e câte un individ din acesta oportunist. Dar de ce un om „coadă de topor” nu mai poate folosi altui „topor”? În cazul acesta „toporul” fiind o altă persoană care poate deține o funcție sau un post important în societate, și care-i poate facilita „cozii de topor” anumite beneficii sau favoruri.
De ce nu e bună „coada care a slujit altui topor”?
Prin asta înțelegem o persoană care a servit pe altcineva prin lingușeală sau servilism. Nu e bună pentru că dacă nu mai are toporul propriu-zis, respectiv persoana pe care o servea, acest lucru de cele mai multe ori are o cauză clară. „Coada” cea veche poate are „crăpături” adică aspecte morale îndoielnice, poate avea „părți rupte” sau „lipsă”, ori poate fi învechită și nu mai corespunde, adică se poate deteriora moral repede. Și atunci nu se mai poate pune bază pe o asemenea persoană, deoarece poate fi compromisă moral sau social. Poate fi pătată, coruptă sau cu fapte îndoielnice, ceea ce duce la posibilitatea ca persoana față de care servea să o fi eliminat voit din anturajul său. Și ca urmare „coada” își caută un nou „topor” pe care să-l servească, respectiv un nou stăpân.
Din acest punct de vedere, este acum ușor de înțeles de ce avem situația pe care o avem la noi în România. Acum sunt prea puține topoare sau capete de topoare, și mult prea multe cozi de topor. Și pentru că sunt prea multe cozi de topor, acestea se duc după cum bate vântul când către un topor, când către altul, nu le interesează pe aceste „cozi de topor” la cine se opresc! Topor adică stăpân să fie! Stăpân care-i dă privilegii, influență, bani, afaceri sau mai știu eu ce!
Dar marea problemă și cea mai gravă știți care e? Nu că există atâtea cozi de topor, poate prea multe, ci că acestea au ajuns în prezent să dicteze capetelor de topor ce și cum! Și iată cum un proverb tâlcuit bine ne arată și reversul medaliei. Nu numai că nu sunt refuzate aceste „cozi de topor”, care mai și migrează dintr-o parte în alta, ci sunt și acceptate de către capetele de topor și astfel au ajuns să facă legea în țara asta. Pe alese și pe culese! Și pentru că sunt atât de multe „cozi de topor”, acestea crezându-se deja indispensabile, dictează în privința multor chestiuni de care depinde viața noastră ca cetățeni și națiune.
Să aibă asta vreo legătură cu dispariția a sute de mii de hectare de pădure? Cum e omul, e și toporul…
