Spre deosebire de vocale, consoanele, ocupându-se cu armonizarea fonetică a numelui nostru, poate produce vibrații „simpatice”.
Deși prin comparație cu vocalele – despre care majoritatea înțeleg greșit definiția lor – consoanele par a nu fi creditate cu prea multă simpatie, totuși veți vedea în cele ce urmează că lucrurile nu erau deloc așa cum le credeați voi. Ba s-ar putea să vă treziți cu niște surprize de proporții, asta dacă aveți și ceva răbdare să vă analizați numele întreg.
Dar ca să înțelegem simplu și clar, să dăm aici definiția vocalelor, pentru a înțelege definiția consoanelor. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, vocalele sunt: „referitor la voce, care produce vocea. (…) Sunet al vorbirii produs prin ieșirea liberă a curentului de aer din plămâni.” Ei bine, iată acum și definiția consoanelor: „literă ce nu se poate rosti decât alăturându-i-se o vocală. (…) sunet format în special din zgomote produse fie prin închiderea totală și deschiderea bruscă a canalului vorbitor într-un punct oarecare al parcursului său, fie prin strâmtarea lui.”
Adevărul este că fără consoane, numele oricărui om nu ar avea nici o noimă. Cum am văzut prin unele filme SF, în alte lumi aveau nume simple gen H-7-25 („Un șerif extraterestru”) sau Finn de la FN 1287 („Războiul Stelelor” episodul 7 lansat în decembrie 2015). De la termenul consoane derivă noțiunea de consonant, care tot conform DEX, înseamnă: „Care este format din consonanțe (1); armonios”. Deci consoanele au rolul de a armoniza din punct de vedere fonetic numele persoanei. Nu intrăm aici în chestiuni lingvistice, dar acesta este un punct de plecare.
Acum ne vom referi concret la rolul consoanelor, acestea având funcția de armonizare fonetică a numelor. Un exemplu simplu și la îndemână…
