Omul, între stăpân şi slugă – I

Problema nu este că sclavia se agaţă de tine. Realitatea este că tu te agăţi de sclavie.

Se spune că toţi ne naştem egali; Da, dar egali în ce anume? În primul rând în drepturile noastre, apoi în faţa lui Dumnezeu, dar dacă am lua în considerare tot ceea ni se întâmplă nouă tuturor, cu atât de diferite nuanţe şi aspecte personale, ca să menţionăm şi nivelul de trai şi pe cel social, am ajunge la concluzia că nu prea suntem egali.

Cum se poate ca născându-ne egali, pe parcurs devenim atât de inegali între noi?

Este vorba de programul din ADN care conţine sub forma unor şiruri informaţionale toate acele caractere şi secvenţe ce determină specificul comportamentului personal, cât şi al modului de reacţie pe care-l avem faţă de orice chestiune de-a lungul vieţii, chiar de când suntem copii.

Am putea privi aceste şiruri informaţionale ca pe nişte unităţi energetice ce se combină între ele în mod repetat, şi la fiecare combinaţie între ele capătă informaţie în plus, datorită faptului că împrumută reciproc de la celelalte şiruri, şi după fiecare interacţiune de acest gen, pe baza a ceea ce acumulează, următoarele interacţiuni sunt şi mai complexe determinând modificarea noastră începând de la felul de a fi şi până la tipicării, înfăţişare, tabieturi şi aşa mai departe.

Desigur că la cele descrise contribuie şi experienţele înaintaşilor pe linia genealogică, ce au fost, ce au făcut şi în ce fel au trăit, deoarece aşa cum a demonstrat ştiinţa modernă, caracterele ereditare se moştenesc într-o bună măsură, atât cu bune, cât şi cu rele.

Vorbim deja de condiţia umană în această societate planetară atât de diversificată şi atât de scindată în acelaşi timp, datorită atâtor tabu-uri şi legi care în loc să ajute omul, mai mult limitează libertatea reală de exprimare.

Se pare că în lumea noastră cu cât sunt mai multe legi, cu atât devenim mai serviabili, supunându-ne unor reguli pe care cei care ticluiesc aceste legi ei înşişi nu le respectă. Nu mă refer la jurişti, avocaţi sau alte categorii care se ocupă în lume cu formularea legilor, ci la acele persoane care plătesc şi dau dispoziţie ca să apară cutare sau cutare lege, pentru a îngrădi perfid şi pe ascuns reala libertate a oamenilor. Mai exact mă refer la grupurile familiilor care au acumulat 90% din bogăţiile lumii şi care evident sunt deasupra legilor pe care ei le impun societăţii planetare.

Dintr-o asemenea perspectivă putem considera că există diferite grade de înţelegere a realităţii din spatele aparenţelor, într-o societate planetară alcătuită din 7 miliarde şi ceva de suflete umane, 80% din ele muncind zilnic pentru a-şi asigura existenţa, în timp ce acele familii de care aminteam mai înainte huzuresc practic pe spinarea acestor miliarde de oameni, ţinându-i într-o modernă sclavie. Cum s-ar spune, cine face legile acela e stăpân peste alţii.

De ce oare trebuie să existe atâtea legi?

Există cele 7 Legi Universale, noi avem de la strămoşii geto-daci Legile Belagine, de ce civilizaţia actuală are nevoie de zeci de mii de legi? Desigur, este necesară o ordine firească a lucrurilor, trebuie să existe legi care să apere cetăţenii de tot felul de chestii, de la hoţie până la cele mai complicate aspecte, însă dacă stăm să ne uităm la ce se întâmplă în interiorul societăţii umane, peste tot în lume, vedem că există acest grup de privilegiaţi care sfidează legile, sunt deasupra lor, se consideră de neatins aceste grupuri care deţin 90% din bogăţia lumii. Privind lucrurile din acest unghi de vedere, înţelegem că există 7 miliarde şi ceva de fiinţe umane, aflate fiecare pe diferite trepte de conştiinţă, lucrând fiecare în domeniul respectiv şi ducând o viaţă în care trebuie să muncească pentru a câştiga banii cu care plătesc toate facilităţile şi taxele, prin intermediul instituţiilor statului, către cei care deţin 90% din bogăţiile lumii.

Vi se pare corect?

O civilizaţie de sclavi moderni care lucrează pentru a întreţine huzurul unui grup de vreo 10.000 de indivizi, ei şi familiile lor, cu acoliţii lor, căci cam atât este numărul acestor oameni care dirijează aproape totul în lume.

Întrebarea este: cum de este posibil ca 7 miliarde de fiinţe umane, sclavi moderni, să nu se răzvrătească împotriva acestor 10.000? Ce-i ţine în loc? În primul rând, schepsisul întregii chestiuni stă în a da oamenilor ceva de făcut zilnic pentru a-i abate de la adevărul adevărat. Oamenii muncesc 8 ore pe zi, uneori şi câte 12 până la 14 ore, televiziunile sunt pline de reclame la tot felul de bunuri de consum care prin repetiţie intră în subconştientul omului pentru a-l determina să vrea să le cumpere-chiar dacă de unele nu are nevoie deloc, taxele şi impozitele sunt cu sutele peste tot în lume, ca să nu mai vorbim de libertatea de exprimare atunci când cetăţenii planetei, oriunde în lume, ar vrea să-şi exprime liber opinia despre unele realităţi. Nu-i ascultă nimeni, iar când se protesteatză asemenea manifestaţii sunt îngrădite şi uneori reprimate. În schimb televiziunile transmit din oră în oră doar ceea ce spun politicienii, oriunde în lume, iar politicienii sunt păpuşile acestui grup de 10.000 de indivizi care dirijează societatea planetară.

Dacă vrei să-ţi ceri un drept al tău, încălcat de legile pe care tot ei le dau, fără să te întrebe pe tine cetăţeanul de rând, nici nu eşti ascultat, nici luat în seamă. Ba uneori cetăţenii care procedează astfel şi protestează sunt băgaţi în duba poliţiei.

În schimb, aşa cum vedem deseori la noi în ţară, dar şi în alte locuri din lume, politicienii chiar dacă sunt anchetaţi sau arestaţi, au dreptul să-şi exprime opinia chiar dacă este găsit vinovat de ceva. Ba mai au tupeul să apară şi la televizor pozând în victime. Şi atunci imensul tablou al omenirii este alcătuit din 7 miliarde şi ceva de oameni care se află în postura de slugi ale acestor 10.000 şi a acoliţilor lor care conduc lumea, peste tot pe Pământ.

Doar că cetăţenii planetari, cărora li se bagă pe gât la televizor şi în reclame tot felul de chestii – fotbal, mondenităţi, scandaluri publice etc. – care să le ţină timpul ocupat, nu realizează că ei sunt slugile care întreţin prin truda lor zilnică huzurul acestor 10.000 de indivizi. Dacă au avut loc revoluţii în diferite ţări, acestea au fost apoi confiscate de oamenii acestor 10.000, aşa cum s-a întâmplat cu Revoluţia Română în decembrie 1989. Dacă într-o ţară cetăţenii îşi apără valorile, mai ales dacă acestea sunt milenare, acoliţii acestor 10.000 sunt trimişi acolo să distrugă tot ce se poate distruge. Parcă nu ar fi tot oameni cu aceeaşi structură biologică şi spirituală! Şi culmea este că în ciuda tuturor acestor fărădelegi făcute de cei 10.000 peste tot în lume, ei încă sunt bine mersi şi continuă să facă ce au plănuit. Doar că scadenţa este aproape pentru faptele lor.

Se apropie din viitor ziua când aceşti 10.000 vor da socoteală pentru toate chestiile făcute împotriva omenirii, şi de abia atunci va începe cu adevărat libertatea pentru oameni pe Pământ.