Omul, între stăpân şi slugă - I
© Sergey Nivens / Bigstockphoto

Problema nu este că sclavia se agaţă de tine. Realitatea este că tu te agăţi de sclavie.

Se spune că toţi ne naştem egali; Da, dar egali în ce anume? În primul rând în drepturile noastre, apoi în faţa lui Dumnezeu, dar dacă am lua în considerare tot ceea ni se întâmplă nouă tuturor, cu atât de diferite nuanţe şi aspecte personale, ca să menţionăm şi nivelul de trai şi pe cel social, am ajunge la concluzia că nu prea suntem egali.

Cum se poate ca născându-ne egali, pe parcurs devenim atât de inegali între noi?

Este vorba de programul din ADN care conţine sub forma unor şiruri informaţionale toate acele caractere şi secvenţe ce determină specificul comportamentului personal, cât şi al modului de reacţie pe care-l avem faţă de orice chestiune de-a lungul vieţii, chiar de când suntem copii.

Am putea privi aceste şiruri informaţionale ca pe nişte unităţi energetice ce se combină între ele în mod repetat, şi la fiecare combinaţie între ele capătă informaţie în plus, datorită faptului că împrumută reciproc de la celelalte şiruri, şi după fiecare interacţiune de acest gen, pe baza a ceea ce acumulează, următoarele interacţiuni sunt şi mai complexe determinând modificarea noastră începând de la felul de a fi şi până la tipicării, înfăţişare, tabieturi şi aşa mai departe.

Desigur că la cele descrise contribuie şi experienţele înaintaşilor pe linia genealogică, ce au fost, ce au făcut şi în ce fel au trăit, deoarece aşa cum a demonstrat ştiinţa modernă, caracterele ereditare se moştenesc într-o bună măsură, atât cu bune, cât şi cu rele.

Vorbim deja de condiţia umană în această societate planetară atât de diversificată şi atât de scindată în acelaşi timp, datorită atâtor tabu-uri şi legi care în loc să ajute omul, mai mult limitează libertatea reală de exprimare.

Se pare că în lumea noastră cu cât sunt mai multe legi, cu atât devenim mai serviabili, supunându-ne unor reguli pe care cei care ticluiesc aceste legi ei înşişi nu le respectă. Nu mă refer la jurişti, avocaţi sau alte categorii care se ocupă în lume cu formularea legilor, ci la acele persoane care plătesc şi dau dispoziţie ca să apară cutare sau cutare lege, pentru a îngrădi perfid şi pe ascuns reala libertate a oamenilor. Mai exact mă refer la grupurile familiilor care au acumulat 90% din bogăţiile lumii şi care evident sunt deasupra legilor pe care ei le impun societăţii planetare.

Dintr-o asemenea perspectivă putem considera că există diferite grade de înţelegere a realităţii din spatele aparenţelor, într-o societate planetară alcătuită din 7 miliarde şi ceva de suflete umane, 80% din ele muncind zilnic pentru a-şi asigura existenţa, în timp ce acele familii de care aminteam mai înainte huzuresc practic pe spinarea acestor miliarde de oameni, ţinându-i într-o modernă sclavie. Cum s-ar spune, cine face legile acela e stăpân peste alţii.

De ce oare trebuie să existe atâtea legi?

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.
Următorul episodOmul – între stăpân şi slugă – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?