Dacă lumea ar înțelege tâlcul acestui proverb și tălmăcirea zicătorilor românești, românii ar fi mai deștepți și ar înțelege mai multe din ce li se întâmplă.
Un alt proverb de tâlcuit, o altă înțelegere a realității în care trăim, alături de multe alte gânduri și interpretări. Și tâlcuirea acestui proverb nu are neapărat de-a face cu fenomenul gravitației care atrage orice obiect spre sol, ci cu alte aspecte care fac referire la niște chestiuni care ating inclusiv comportamentele umane în societate.
Și aici putem să ne referim chiar și la cele mai înalte structuri ca funcții existente în societatea umană: președinții, guvernanții, marii magnați ai corporațiilor transnaționale etc.
Este evident că în privința copacilor orice frunză la un moment dat se desprinde de pe ram și cade pe sol, și asta pentru că îi vine vremea, ca oricărui lucru de pe Pământ. Faptul că gravitația o atrage, asta e partea a doua a chestiunii. Dar cum poate fi tălmăcit acest proverb când e vorba de oameni?
