Pâinea noastră cea de toate zilele
© 123rf

Desigur că „pâinea noastră cea de toate zilele” nu este neapărat grâul din care facem făina pentru pâine.

Sunt convins că fiecare dintre voi a auzit şi a şi folosit această expresie de foarte multe ori în viaţă, nu doar în discuţiile cu cunoscuţii pe subiecte spirituale sau religioase, ci îndeosebi atunci când vă rugaţi.

Această rugăciune este binecunoscută în toată creştinătatea, însă este greşit înţeleasă şi aplicată, şi din acest motiv foarte multă lume nu-şi vede dorinţele îndeplinite prin rugăciune.

Să vedem însă care este adevărata semnficaţie şi care sunt frazele reale ale rugăciunii, aşa după cum a fost făcută investigaţia în Akasha unde există forma originală a rugăciunii. Şi o vom reda în cuvinte româneşti.

„Tatăl nostru care eşti în Toate, Sfânt este numele tău, Vie este împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ, Prana cea din totdeauna, dă-ne-o nouă spre fiinţă, şi ne iartă nouă greşelile, ca să putem ierta şi noi celor ce ne greşesc, şi ajută-ne să nu cădem în ispită, şi ne fereşte de ce este rău. Că a ta este Împărăţia, Slava şi Puterea, în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh. Amin”.

Mulţi dintre voi probabil veţi fi foarte surpinşi de această variantă originală a rugăciunii „Tatăl Nostru”, dar dacă o veţi compara cu cea clasică impusă de biserică, veţi constata că varianta originală conţine termeni care se referă tot timpul la momentul ACUM.

Cuvântul Prana apare în varianta originală fiind schimbat cu cuvântul „pâinea” şi de aici rugăciunea deja şi-a pierdut din forţă şi înţeles.

Prana este Energia Universală care se află în toate vieţuitoarele şi fiinţele vii, animate de suflul respiraţiei.

Prana este chiar forţa de viaţă care circulă în fiinţele vii datorită respiraţiei.

În varianta clasică „Sfinţească-se numele tău” a fost introdusă de preoţii din primele secole ale creştinismului din ignoranţă, pentru că Dumnezeu Tatăl nu are nevoie să i se sfinţească numele, căci dacă ar fi aşa, El ar fi mai mic decât omul ca însemnătate, şi apoi cine să-i sfinţească Lui numele?

Când peste Dumnezeu şi în afara Lui nu există altceva mai mare sau mai important decât El. Deci expresia e total greşită.

Dar când spui „Sfânt e numele tău” deja îi acordăm lui Dumnezeu rolul suprem în Creaţie. Sfânt mai poate fi înţeles şi ca sacru şi atunci este perfect logic faptul că numele lui Dumnezeu e sacru, aşa cum spuneau alchimiştii şi ezoteriştii Evului Mediu în lucrările lor.

O altă frază este „Vie este Împărăţia Ta” spre deosebire de varianta bisericească „Vie împărăţia Ta” cu sensul să vină de undeva pe Pământ.

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.
Următorul episodPâinea noastră cea de toate zilele – II >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?