Pâinea noastră cea de toate zilele – II
© 123rf

„Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă azi şi întotdeauna”. Ce putem înţelege aici?

Atunci când ne rugăm deseori o facem fără consistenţă sufletească, fără să ţinem seama că adevărata rugăciune trebuie spusă în suflet  şi nu în minte.

Este adevărat că aparent noi cu mintea am spune-o, dar în realitate noi formulăm rugăciunea la nivel mental, căci acolo se formează cuvintele orânduite logic şi coerent.

Asta nu înseamnă că spunem cu adevărat rugăciunea, în realitate fiind vorba de faptul că noi, la nivelul minţii, doar formulăm rugăciunea spunând-o în gând ca şi când o rostim prin cuvinte.

Uneori chiar o rostim în cuvinte, dar şi atunci în marea majoritate a cazurilor, preluăm formarea cuvintelor din gând către vorbe.

Astfel rugăciunea nu trece prin suflet.

Aşa cum aţi citit în episodul trecut, rugăciunea „Tatăl Nostru” a fost greșit înţeleasă şi folosită.

Dumnezeu nu dă pâine aşa din neant, cum s-ar spune şi cum se spune într-una din frazele rugăciunii „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”. Este de-a dreptul ridicol să considerăm şi să credem că Dumnezeu ne-ar da pâine zilnic. Pâinea o facem noi, oamenii, în fiecare zi, din grâu şi nici nu se pune problema să considerăm că Dumnezeu e atât de bun încât lasă grâul pe câmp ca să-l putem folosi pentru pâine. Înţelesul acestei fraze l-am explicat în numărul trecut al revistei, fiind vorba de Prana noastră cea de toate zilele, respectiv energia vitală care intră în organismul nostru odată cu respiraţia.

Dar să vedem ce se întâmplă în cazul în care omul preia cuvintele rugăciunii din perspectiva informaţională şi le foloseşte chibzuit şi cunoscător.

Este foarte important să înţelegem sensul fiecărei fraze pentru că veţi vedea căror aspecte se adresează fiecare din ele.

„Tatăl Nostru care eşti în ceruri” face referire la Sinele nostru spiritual, care este o scânteie din Dumnezeu Creatorul.

Tocmai de aceea este bine să ne considerăm noi pe noi înşine Fiii Tatălui, datorită acestei realităţi – spiritul nostru este o „picătură de lumină vie” din Creator, la fel cum o picătură de apă este una din nenumăratele picături ale oceanului.

Tatăl este în ceruri, adică în interiorul aurei noastre, pe nivelul unei vibraţii foarte subtile şi înalte în acelaşi timp. Dar şi peste tot în univers. Această realitate este argumentată chiar de către Iisus când a spus că „Împărţia cerurilor se află în voi”.

Dar cine este oare Tatăl?

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.
Următorul episod<< Pâinea noastră cea de toate zilele – I

5 COMENTARII

  1. :)) Eh, daca tot s-a deschis subiectul ( nu intreb nimic de unde e textul original), mai sunt vreo doua: 1, „Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om.” -versiunea oficiala. Daca se scrie OM in felul asta, se schimba datele problemei. 2, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”-versiunea oficiala. La fe,l daca schimbi si scrii „EU SUNT, Calea Adevarul si Viata, este iarasi cu totul altceva

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?