Paracas, extratereştrii de la Nazca
© Muzeul Național de Arheologie, Antropologie și Istorie din Lima / Flickr
Timp estimat de citire: 9 minute

Aceste fiinţe denumite impropriu Paracas, de numele regiunii din Peru, este că venind din Europa de Est au fost acei zei civilizatori menţionaţi în toate miturile lumii, din India şi Indonezia până în cele două Americi.

Deşi societatea noastră modernă ne oferă tot felul de posibilităţi graţie dezvoltării tehnologiei, la ora actuală încă persistă enigme pe suprafaţa Pământului care sfidează pur şi simplu omenirea prin însăşi existenţa şi consistenţa lor.

De exemplu marile piramide din Egipt, cele din America Centrală şi de Sud, blocurile imense de piatră de la Tiahuanaco, Puma Punku, din India, Malta, Insula Paştelui şi din alte locaţii, toate acestea au fost construite în străvechime când nu existau decât frânghii, buşteni şi eventual ceva scripeţi.

Cum au fost ridicate şi asamblate asemenea construcţii gigantice, când cea mai performantă macara auto mobilă poate ridica deocamdată maxim 18-20 de tone? Unele blocuri folosite la astfel de vestigii străvechi au 5-6 tone, dar sunt altele care cântăresc chiar şi 25 de tone.

În ce fel au fost construite piramidele, de către cine şi mai ales cu ce scop?

Vechea ipoteză a oamenilor de ştiinţă, care acorda unor edificii de acest fel rolul de monumente funerare regale sacre, nu mai stă în picioare pentru unul dintre cele mai simple motive: în niciuna din aceste construcţii nu au fost găsite trupuri umane, pentru a avea un indiciu că ar fi fost folosite pe post de camere funerare regale. Rezultă pe baza unei deducţii logice că piramidele şi celelalte edificii megalitice aveau un cu totul alt rol, iar realizarea lor s-a făcut cu alte mijloace decât cele rudimentare.

Ar fi absurd să credem că imensele construcţii ar fi fost ridicate doar cu ajutorul frânghiilor, pârghiilor de lemn şi a scripeţilor. Pentru că aici pun o întrebare simplă, la care nu s-au gândit „capetele de ou” din domeniul arheologiei.

Dacă să zicem că un bloc de 10 tone a fost pus peste un altul, oare câtă frânghie ar fi fost necesară ca grosime pentru a putea suporta ridicarea unui monolit de mărimea aia, ca să nu mai spunem de rezistenţa fibrei respective faţă de o asemenea greutate?

Deci ipoteza asta cade complet şi nu poate fi acceptată sub nici o formă!

Rămâne o alta de luat în considerare şi anume că în trecutul îndepărtat au existat printre locuitorii Pământului fiinţe mult mai evoluate, dotate cu capacităţi spirituale mari şi care au fost adevăraţii arhitecţi şi „ingineri şefi”, ca să folosim un termen lumesc, ai unor asemenea megalitice construcţii.

Unul dintre misterele legate de manifestarea OZN-urilor şi de persistenţa enigmei prezenţei extratereştrilor pe Pământ în urmă cu multe mii de ani, este cel al rasei Paracas, o presupusă specie umanoidă extraterestră ale cărei urme se pare că au rămas la Nazca dar şi în alte părţi ale platoului peruan.

Numele de Paracas vine de la peninsula cu acelaşi nume din provincia Pisco situată în zona coastei sudice din Peru, unde s-au găsit în 1928 aproximativ 300 de cranii cu o foarte ciudată caracteristică – erau alungite foarte mult, ceea ce excludea ipoteza că ar fi aparţinut vreunei subspecii hominide precursoare sau care să se fi dezvoltat în paralel cu Homo Sapiens.

Şi ca misterul să fie şi mai profund, veţi vedea pe parcursul acestui Dosar Cosmos că lucrurile în privinţa craniilor Paracas aproape că răstoarnă tot ce credeau oamenii de ştiinţă despre apariţia lui Homo Sapiens, despre migraţiile civilizatoare, despre miturile şi legendele străvechi despre zei veniţi din diferite zone stelare şi nu în ultimul rând despre rolul covârşitor pe care aceste fiinţe din alte lumi l-au avut asupra oamenilor, dovada în acest sens fiind chiar monumentele megalitice ridicate cu multe, multe mii de ani în urmă.

Cum spuneam în 1928 craniile Paracas au fost descoperite în Peru, de către arheologul peruan Julio Tello care s-a apucat să le cerceteze pentru a elucida provenienţa lor. Desigur că în 1928 nu se auzise în Peru despre presupusa existenţă a rasei extraterestre a Micilor Cenuşii care şi ei au capetele alungite. Şi nici nu se vehiculau la acea vreme ştiri şi mărturii despre apariţii OZN, deşi peruanii din epoca modernă de la 1900 încoace cunosc multe adevăruri despre existenţa unor fiinţe extraterestre la Machu Picchu într-un plan paralel, deşi oamenii de ştiinţă resping o asemenea realitate. Mai târziu 35 din aceste cranii, care prezentau o stare mai bună de conservare, au fost duse la Muzeul Arheologic Paracas pentru a fi expuse ca dovezi arheologice incontestabile. Pentru că vreme de multe decenii nu a fost posibilă dezvoltarea microtehnologiei care să permită prelevarea şi analiza ADN-ului mult mai amănunţită decât în cazurile de cercetări obişnuite, de abia în 2014 s-a putut demara o iniţiativă în acest sens.

Astfel fostul director şi proprietar al Muzeului Arheologic Paracas, Juan Navarro a permis prelevarea de probe ADN din trei cranii Paracas, pentru a fi cercetate în vederea obţinerii unui răspuns concludent. Toate probele prelevate din cele trei cranii au fost trimise separat şi simultan la trei laboratoare, pentru a vedea dacă rezultatele testelor ADN converg. Unul dintre laboratoare se află în Canada şi două în Statele Unite.

Pentru a nu influenţa cumva rezultatele testelor, geneticineii celor trei laboratoare nu au avut contact între ei, şi nici informaţii despre originea probelor, ei fiind convinşi că studiază cranii ale unei specii de om.

Primele rezultate au pus în evidenţă un fapt extrem de surprinzător şi anume că cele trei cranii din care s-au extras mostrele de ADN au legătură din punct de vedere genetic, dacă nu cumva chiar provin, din haplogrupul H2A, care se găseşte cel mai frecvent  unde credeţi….? În Europa de Est! Vă sună deja clopoţelul?

În acelaşi timp aceste cranii Paracas provin şi dintr-un grup genetic numit T2B, despre care toţi geneticienii din lume ştiu că aparţinea zonei Mesopotamiei – Siria de azi. Vi se pare bizar de ce Illuminati au fabricat războiul local din Siria în primăvara acestui an? Mai departe…

Craniile Paracas îşi au originea în Europa de Est

Reţineţi că răspunsul a fost clar: nu Rusia, nu regiunea Uralilor, deoarece de vreo decenii încoace aceasta este considerată ca făcând parte, economic şi geoşolitic, din extremitatea estică a Europei. Nu! Răspunsul analizelor ADN ale celor trei laboratoare a fost foarte clar: Europa de Est! Şi cine locuia în urmă cu mii de ani în Europa de Est? Strămoşii noştri geto-dacii!

Să fi fost pe vremea sacerdoţilor zamolxieni asemenea fiinţe venite din spaţiu şi care să fi luat legătura cu strămoşii noştri?

Tot ce se poate, de vreme ce şi mediumul american Sal Rachele susţine în cartea sa „Istoria Reală a Pământului” că tracii şi implicit şi strămoşii noştri geto-daci aveau relaţii cu cei din Pleiade, de la care primiseră multe învăţături!

Asemenea informaţii descoperite de către geneticienii celor trei laboratoare pun sub semnul întrebării atât decoperirea celor două Americi, deci cu mult înainte de Columb, cât şi migraţia unei civilizaţii extinse în toată Europa – Pelasgii, către cele două Americi şi către Asia. Iar acolo în America de Sud la Nazca aceşti Paracas au realizat acel bizar cosmodrom şi calendar galactic format din toate acele forme gigantice de vieţuitoare reprezentate de linii care doar de la înălţime pot fi vizibile sub forma acelor aspecte de animale, păsări şi insecte.

Vechimea craniilor cercetate, deci şi a celor de la Muzeul Arheologic Paracas, este estimată la aproximativ 3000 de ani, deci undeva cu aproximaţie aceste fiinţe au trăit în perioada anilor 1000 înaintea erei noastre în Peru. Deşi atunci în 2014 când s-au efectuat aceste analize s-a sperat obţinerea unui răspuns care să confirme faptul că fiinţele Paracas sunt de origine extraterestră, rezultatul final care să confirme o asemenea realitate n-a venit.

De ce?

Articolul precedentOfensiva Confederaţiei Galactice – II
Articolul următorLabirintul nebunilor – II
Contele Incappucciato este un fel de jucător multidimensional, specialitatea sa fiind metafizica de gospodină, adică spiritualitatea practică utilă omului în orice ocazie, chiar și când speli vasele!
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile