Se accelerează toate procesele de purificare şi de trezire la nivel individual şi colectiv şi acest lucru poate fi extrem de dureros.
În ultimii ani am avut acces la informaţii şi cunoaşteri pentru care fiinţe spirituale din vechime şi-ar fi dat viaţa pentru ca ele să nu fie dezvăluite marei mase a oamenilor. Acest fenomen de a se da liber la o cunoaştere din ce in ce mai vastă nu este sinonimă şi cu înţelegerea şi mai ales procesarea ei corectă. Ca de obicei, în astfel de cazuri există şi un soi de piratare, o falsificare, o denaturare a informaţiilor primite de la adevăraţii mesageri. Nu intâmplător se vorbeşte acum despre apariţia acelor prooroci falşi, a căror menire este să inducă în eroare populaţia. Oricum ar fi şi oricât de falsificată ar fi oferta, cererea de a cunoaşte un adevăr spiritual al zilelor noastre are un temei real. Din punct de vedere evolutiv, ne aflăm într-o perioadă de trezire vibraţională a pământului nostru, simţită mai puternic ca intensitate, de la sfârșitul anilor 90 şi accelerată în chiar anii pe care ii traversăm în prezent şi în cei care vor urma. Unii numesc yuga aceste perioade particulare de timp, care corespund erelor şi care au ca momente cheie parcurgerea unor puncte definitorii pentru coborărea sinonimă cu adormirea umanităţii şi trezirea ei, sau urcarea acesteia pe treptele celei mai înalte ale acestor spirale.
Despre aceste ere evolutive puteţi afla mai multe din cartea Floarea Vieţii, scrisă de Drunvalo Melchisedek.
Potrivit unor cercetări, un ciclu complet al acestui parcurs ciclic durează în jur de 26.000 de ani şi are o parte ascendentă şi una descendentă, proces valabil în sistemul de funcţionare al tuturor sistemelor vii. În momentele pe care le traversăm în prezent suntem în acel punct evolutiv de trezire a conştiinţei de masă, cu toate plusurile și minusurile pe care le aduce pentru confortul şi bunăstarea noastră fizică, sufletească şi spirituală.
Ideea cea mai importantă este că acest salt vibraţional nu aduce oamenilor numai lapte si miere, pentru că atunci se accelerează toate procesele de purificare şi de trezire la nivel individual şi colectiv şi acest lucru poate fi extrem de dureros. O fiinţă este atât de aproape de vârful conştienţei sale şi totuşi ceva foarte important şi profund se opune propriei ascensionări. Acest lucru se numeste iluzia, sau maya, cum mai este cunoscută, un teritoriu al somnului profund, o letargie a conştiinţei, care a avut un punct maxim de manifestare într-o perioadă de descendenţă a evoluţiei planetare petrecută acum multe mii de ani, dar care se face simţită şi în această perioadă prin care trecem.
Revenind la povestea noastră, trebuie spus că fiecare dintre noi intrăm mai adânc şi mai rapid în adevărul propriei letargii şi neputinţe de a vedea şi trăi în lumină. Traversăm cu forţa unui tren rapid prin teritorii somnolente ale conştiinţei noastre, născute din control, dependenţe, false credinţe şi adevăruri, care au servit totuşi lumii vechi şi care au fost necesare învăţării anumitor paşi pe calea evoluţiei. Noi avem tendinţa de a privi umbra ca pe ceva negativ, sau opus evoluţiei, dar ea serveşte propulsării şi activării conştiinţei atunci când este privită şi înţeleasă ca atare. Suntem puşi în faţa unor oglinzi cu proiecţii ale umbrelor şi rănilor noastre, de care nu mai putem fugi. Orice spaţiu al propriei umbre îmbrăţişat este un demon eliberat din interiorul nostru. Cu cât eliberăm prin observare, acceptare, iubire şi iertare astfel de teritorii dureroase ale propriei conştiinţe, cu atât devenim mai stăpâni şi mai conştienţi de lumina care se află deja în noi. Cei care fug prin ignoranţă, confort şi indiferenţă de astfel de experienţe ajung într-un punct mort al vieţii lor, în care o pierdere, o boală, o durere profundă sunt necesare pentru ca privirea să fie aruncată asupra propriului adevăr şi onestităţi a sufletului originar. Ceea ce numim Hristos este o frecvenţă a unui nivel de conştiinţă care poate fi activată de orice fiinţă, dispusă să-şi trăiască în interior propria divinitate şi eliberare de demoni.
Nu intâmplător s-a simţit acut într-o eră a umanităţii trecerea la nivel spiritual de la Vechiul Testament, la Noul Testament, care abia acum este la apogeul lui de transmisie şi conştientizare. Într-un termen apropiat de religie putem spune şi că am intrat în era semănătorului, a culesului roadei bune şi a separării de neghină, de vechi. Cum am mai spus, acest proces este dureros, dar necesar, iar cei care au cel mai mult de suferit sunt cei care se agaţă de trecut, de credinţe învechite, de zone de confort, de iluzii şi ataşamente faţă de credinţe şi adevăruri convenabile, care hrănesc partea egotică. Altfel spus, la un curent cu o altă frecvenţă, mai înaltă, încercăm să bagam aparate invechite, adaptate altui curent si altor aparate. Tehnologia din jurul nostru ne vorbeşte de la sine despre acest aspect al transformărilor rapide prin care trec de altfel şi corpurile noastre. Este un proces de trecere de la carbon la siliciu, un proces prin care corpurile primesc un alt soft, un alt echipament, care să susţină noua energie. Ca o paranteză spus, aceste schimbări şi transformări la nivel cosmic şi pământean (ce este sus este şi jos) au adus cu ele multe simptome pe care medicina le-a trecut speculativ la capitolul boală, odată cu cei care au ales acest adevăr convenabil pentru ei. Nu reprezintă o boală durerea cronică pe care o simte corpul nostru în anumite perioade, starea de somnolenţă şi apatie care ne face să simţim nevoia de a dormi mai mult, senzaţia de inutilitate a unor activităţi pe care le trăim şi care parcă nu mai sunt adaptate cu noile noastre viziuni si cerinţe. Sigur, nu toate aceste simptome trebuie să le trecem mereu la capitolul crizelor de transformare interioară, ele pot indica şi dezechilibre de altă natură la nivel fiziologic şi emoţional, care necesită tratament adecvat şi specializat, laolaltă cu găsirea cauzelor reale care stau în spatele lor. Nici nu este cazul să luăm pastile şi să ne iradiem corpul în cele mai multe dintre situaţii, ci să accepăm şi să înţelegem cum funcţionează lucrurile şi să facem pace mai ales cu revoltele, furiile şi osândirile care ne macină pe interior şi care au nevoie de a ieşi la lumină.
Şi ca un ultim aspect, poate cel mai important, acest salt al conştiinţei se face printr-un fel de recul obligatoriu, care trebuie să fie însă de scurtă durată pentru menţinerea unui echilibru. Este ca în cazul acelor atleţi care înainte să alerge sau să facă un salt înainte îşi permit o minimă mişcare descendentă, care le dă o altă dinamică elanului lor. Sau, un alt exemplu, este cel în care punem piciorul pe o piatră, pentru câteva secunde, încercând să trecem peste albia unui râu. Nu putem rămâne prea mult cu piciorul pe acea piatră, ci este necesar să sărim, pentru că altfel ne putem pierde echilibrul şi putem cădea. Sigur, la nivel planetar, aceste cîteva secunde pot însemna infinit mai mult, sau mai puţin, decât propria conştientizare a timpului pe care o avem în viaţa de zi cu zi. Tot acest haos prin care trecem în prezent la nivel colectiv şi care are ca apogeu însăşi falsificarea esenţei noastre divine, care s-ar traduce ca o veritabilă noapte neagră a sufletelor, este acel punct de sprijin, acea mişcare în profunzimea transcederii propriilor umbre, necesară pentru saltul final. Acest haos a fost numit de unii sfărşitul pământului şi al umanităţii şi chiar poate deveni astfel, într-un fel spus, dacă vom rămâne prea mult în inerţie în haosul creat şi nu vom urma ghidajul corect al propriilor voci interioare. Câți dintre noi vom trece “dincolo” rămâne de văzut, dar putem spune că este nevoie de încredere şi de credinţă vii, din inimă, pentru ca saltul nostru să se producă în cele mai bune condiţii, la timpul şi momentul potrivit.
