Pleiadele şi civilizaţiile Pământului

Matriţa geto-dacă descoperită la Sarmisegetuza în toamna anului 2014 este un artefact care se referă la familiile pleaideene care au venit cândva pe Pământ.

Istoria veche a Pământului poartă multe amprente care merită a fi cercetate cu cea mai mare atenţie. Căci spre deosebire de istoria cunoscută în lume, aşa cum este ea redată în manualele după care învaţă copiii peste tot în lume, istoria veche şi neoficială a Pământului conţine multe referiri la aspecte care azi sunt etichetate drept enigme şi lucruri greu de explicat prin prisma ştiinţei moderne. De ce nu le poate explica ştiinţa?

În primul rând că fiind atât de vechi, artefactele diferitelor civilizaţii nu se ştie cine şi pentru ce au fost realizate şi în al doilea rând simbolistica acestor artefacte încă nu a fost descifrată din perspectiva a ceea ce vor să transmită ele posterităţii.

O scurtă introducere a istoriei “scrisă în piatră”

Picturile rupestre din peşterile de la Tassili din Sahara – Algeria, desenele din Nazca, picturile rupestre din ţara noastră de la Cuciulat judeţul Sălaj, cele din Spania de la Axtrua şi El Castillio, din Australia precum şi din multe alte zone ale lumii, stau mărturie asupra faptului că undeva, în străvechimea civilizaţiei umane, au existat contacte între fiinţe venite din stele şi pământeni.

Picturile rupestre de peste tot din lume înfăţişează fiinţe de diferite mărimi, aproape toate având în zona capului raze dispuse concentric sau cercuri, iar în jurul lor se pot vedea siluete umane cu suliţe în mâini. Asemenea imagini existente pe pereţii peşterilor, dar şi cele precum din podişul Nazca, arată foarte clar şi simplu că în acele vremuri oamenii trăiau într-un stadiu relativ primitiv. Deşi au fost estimate ca având vechime începând cu 10.000 de ani şi până la aproape 100.000 de ani, aceste reprezentări se referă, pentru cine gândeşte mai profund, la o etapă din istoria omenirii în care fiinţe din alte lumi au ajuns aici pe Pământ, unde au găsit comunităţi primitive de oameni. Traiul pământenilor era cel mai probabil rudimentar, şi putem estima ca localizare în timp a acestei etape undeva fie după cea de-a doua scufundare a Atlantidei care s-a petrecut cam cu 50.000 de ani în urmă, fie mult înaintea existenţei Atlantidei. Căci acestă civilizaţie atlantă înfloritoare nu avea cum să se dezvolte din nişte oameni care nu cunoşteau astronomia, matematica, chimia, fizica sau astrologia. La o primă apreciere rezultă că prima perioadă atlantă a existat în urmă cu vreo 300.000 de ani şi aici introducem nişte date care veţi vedea cum converg către o idee comună.

În urmă cu câteva decenii arheologii şi cercetătorii stabileau vechimea speciei umane – Homo Sapiens – la aproximativ 100.000 de ani. Asta datorită scheletelor descoperite în diferite locuri ale lumii, cărora li s-a analizat vechimea. Cercetări mai noi din ultimele două decenii au găsit fosile de oameni care au o vechime de aproximativ 280.000 – 300.000 de ani, ceea ce împinge mai mult în timp vechimea omului ca specie. Conform autorului Walter Scott-Eliott, un discipol al Elenei Blavatsky, a scris în 1896 o carte intitulată „Mărirea şi decăderea Atlantidei – Povestea Atlantidei”, în care descrie cele trei perioade ale scufundării acestei civilizaţii măreţe.

Decăderea Atlantidei

El se referă la prima perioadă a decăderii atlante pe care o situează în urmă cu 800.000 de ani, la cea de-a doua ca având loc în urmă cu 200.000 de ani, iar cea de-a treia în urmă cu 80.000 de ani. Dacă suprapunem cea de-a doua catastrofă atlantă peste perioada vechimii speciei umane, adică cea de 300.000 de ani, rezultă că Homo Sapiens a apărut în Atlantida de abia în cea de-a doua perioadă. Şi atunci înseamnă că în prima perioadă a Atlantidei nu au fost oameni, ci alte fiinţe din lumi din afara Pământului. Cel puţin asta se deduce dintr-o logică simplă.

Am făcut această introducere pentru a avea o imagine mai amplă asupra acestui factor extraterestru care a existat, cum e vorba noastră din popor, de când lumea şi Pământul şi care a influenţat, mai mult sau mai puţin discret, evoluţia civilizaţiei umane. De ani de zile discutăm despre asemenea chestiuni, însă mereu apar lucruri noi.

Să derulăm acum informaţiile despre influenţa unei sau a unor – căci vom observa că sunt mai multe – civilizaţii din afara Pământului, începând cu vechea lume a strămoşilor noştri, geto-dacii şi a stră-strămoşilor lor, pelasgii şi hiperboreenii. Vorbim aici de prezenţa unor fiinţe umanoide de talie înaltă, cu părul blond şi ochii albaştri, de origine hiperboreană, care au locuit pe acest teritoriu în urmă cu zeci de mii de ani şi poate chiar mai mult. Despre hiperboreeni se spune că era un neam ce trăia dincolo de Cercul Polar de Nord, ori indiferent ce civilizaţie s-ar fi aflat ca să trăiască îna cele condiţii de frig, este clar că nu era vorba de acea zonă. Aşa cum au consemnat amiralul Byrd şi alţi exploratori care s-au avântat înspre Polul Nord, la un moment dat dincolo de paralela 70 peisajul se schimbă şi locul zăpezii este luat de vegetaţie. Interesant! Deci e clar că hiperboreenii trăiau în lumea de sub pământ, cum i se mai spune Shamballei sau lumea paralelă cu a noastră. Acea civilizaţie care ştia despre configuraţia ca un fagure a planetei noastre are un grad de evoluţie mult avansat faţă de al nostru, căci a ştii despre o planetă asemenea lucruri îţi trebuie aparatură şi tehnologie cu care să explorezi spaţiile goale ale planetei. Deci vorbim despre pleiadeeni, căci cronicile străvechi asta consemnează.