Plexul solar este un fel de portal de trecere spre o altă lume și nu întâmplător marile culturi spirituale îi ofereau o mare atenție prin practică și învățătură.
Plexul solar are reflexia fiziologică în dreptul a ceea ce numim diafragmă, sau popular „capul pieptului” și modul lui de funcționare se observă cel mai bine prin felul în care respirăm. Calitatea respirației, făcută cât mai profund, din abdomenul superior, vorbește despre o funcționare optimă a plexului solar, în vreme ce o respirație superficială, rapidă, de suprafață, indică o activitate redusă a acestui centru de energie vital. În majoritatea culturilor spirituale se pune accent pe respirația făcută de la nivelul abdomenului și pe atenția interioară, pe introspecție și pe starea de prezență, tocmai pentru ca o ființă să se conecteze cât mai mult la activitatea acestui centru de energie, care stochează și purifică emoțiile și sentimentele noastre. Omenirea a ajuns ca evoluție la pragul dintre cel de-al treilea și al patrulea nivel, sau dimensiune. Privind din punct de vedere al centrilor de energie primordiali, acest lucru semnifică o intrare pe teritoriul inimii, pe partea subtilă a acesteia, care ține de sacralitate și trăire sufletească autentică…
