Motivul demarării ”Iniţiativei Strategice de Apărare – Războiul Stelelor” a avut la bază descoperirea tehnologiei extraterestre din navele Micilor Cenuşii.
În perioada ”Războiului Rece” Ronald Regan discuta cu cei de la CIA şi cu consilierii săi despre fiinţele extraterestre cu care Majestic 12 intrase în legătură.
„Preşedintele: Ei bine, eu sigur n-aş putea înţelege ştiinţific cum funcţionează asta… Este o gaură neagră?
Administratorul: Domnule preşedinte, ceva de genul ăsta… dar mult mai complicat…
Preşedintele: Ajung ei acolo…? mmm… nu… lasă asta… continuă…
W.M. Casey: Domnule preşedinte, pot să vă asigur că ştim cum o fac Ei, dar noi nu putem să realizăm aşa ceva.
Preşedintele: Ok … (câţiva vorbesc în acelaşi timp).
Administratorul: Asta ca şi o variantă. Proiectul original iniţiat de noi în 1947 s-a numit ”Proiectul Gleem”. Acesta conţinea volume întregi de documente cu informaţii colectate încă de la începutul investigaţiilor noastre asupra OZN-urilor şi a navei extraterestre identificate pe care am numit-o ”IAC”. Proeictul a fost stabilit iniţial în primii ani din deceniul 50, prima dată din ordinul preşedintelui Truman şi apoi din ordinul preşedintelui Eisenhower, sub controlul Controlului Consiliului Naţional de Securitate. Preşedintele Truman a stabilit un grup de persoane care să se ocupe de acest proiect. Grupul s-a numit ”Majority 12” sau MJ 12 (Majestic 12 cum a fost numit şi cunoscut ulterior – nota redacţiei). În 1966 numele proiectului a fost schimbat în ”Aquarius” (”Vărsătorul” nota redacţiei). Proiectul a fost finanţat de către fonduri confidenţiale -”lumea neagră”- care au legătură cu bugetul serviciilor inteligente. Recuperarea acestei nave spaţiale extraterestre a propulsat Statele Unite către un program de cercetare extins, pentru a determina dacă aceşti extratereştri ar fi fost cumva o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Aşa cum vă puteţi aminti domnule preşedinte, statul nostru a investigat în mod deschis apariţiile OZN în cadrul proiectelor Grudge, Sign şi în cele din urmă Blue Book.
Misiunea de bază a programului Forţelor Aeriene Americane a fost aceea de a colecta şi analiza toate apariţiile şi incidentele raportate care au implicat OZN-uri şi apoi să determine dacă informaţiile obţinute ar fi putut fi interpretate ca ţinând de securitatea naţională a Statelor Unite. Unele informaţii au fost evaluate prin prisma ideii de a folosi datele obţinute pentru a avansa cu propria tehnologie spaţială şi cu viitoarele programe spaţiale.
Aproximativ 90% din cele 12.000 de rapoarte estimate şi analizate de către Forţele Aeriene Americane sub conducerea Blue Book au fost considerate farse, fenomene aeriene explicabile sau obiecte astronomice. Restul de 10% au fost considerate apariţii şi incidente OZN autentice. Oricum, nu toate apariţiile şi incidentele OZN au fost raportate prin programul Forţelor Aeriene Grudge, Sign şi Blue Book. În 1953 Proiectul Gleem a pornit propriul său program de investigaţii detaliat şi anumite apariţii au fost raportate direct către Gleem, mai degrabă decât spre celelalte programe. Rapoartele colectate de-a lungul proiectului ”Aquarius” au fost considerate rapoarte reale ale apariţiilor navelor extraterestre sau contacte reale cu forme de viaţă extraterestre.”
Aşadar, ceea ce i-au raportat cei de la CIA şi consilierii lui Reagan a condus mai târziu la cunoscutul program ”Iniţiativa de Apărare Strategică – Războiul Stelelor”, care prevedea îmbunătăţirea armamentului nuclear american în ideea unei posibile invazii din spaţiu. Chiar în acel an în lume fusese lansat în Statele Unite primul film celebru din prima trilogie ”Războiul Stelelor”, în care o galaxie întreagă era terorizată de fiinţe care serveau partea întunecată. Vă sună cunoscut…?
Opinia publică începea să creadă că OZN-urile sunt reale. Consiliul Naţional de Securitate a considerat că această opinie a populaţiei ar fi putut crea la un moment dat panică la nivel naţional.
Motivul demarării ”Iniţiativei Strategice de Apărare – Războiul Stelelor” a avut la bază descoperirea tehnologiei extraterestre din navele Micilor Cenuşii. Să urmărim mai departe dialogul dintre fostul preşedinte Ronald Reagan şi echipa de agenţi şi consilieri.
”Administratorul: am recuperat două nave extraterestre din New Mexico (au fost trei. Dacă au fost trei, atunci cu una dintre ele ce s-a întâmplat şi unde a dispărut? – nota redacţiei). Amândouă au fost grav avariate, dar le-am putut examina. Cele două nave au fost considerate drept adevărate minuni de către oamenii noştri de ştiinţă. Oricum instrumentele lor de operare erau aşa de avansate încât oamenii noştri de ştiinţă n-au putut iniţial să le descifreze. Cele două nave au fost duse şi depozitate într-o locaţie specială în vestul Statelor Unite. Am obţinut apoi multe informaţii tehnologice de la aceste nave.
Unele investigaţii ştiinţifice independente, la cererea celor de la Air Force şi CIA, au fost începute în timpul proiectului ”Blue Book”. Majestic 12 a decis în mod oficial ca Air Force să-și încheie investigaţiile referitoare la apariţiile OZN. Această decizie a venit pe fondul întâlnirii NPNN din 1966. Motivul a avut două aspecte. Primul a constat în faptul că Statele Unite au stabilit contactul cu extratereştrii.
Preşedintele: Ok, stai aşa… ei bine, Bill… nu… lasă… continuă te rog…
W.M.Casey: domnule preşedinte, proiectul de comunicare are un nivel foarte înalt. Vă recomand să continuăm pe direcţia asta, apoi să trecem la următorul dacă avem timp.
Preşedintele: ok, tu conduci vaporul Bill… (expresie americănească – nota redacţiei)
Administratorul: Statele Unite au înţeles oarecum că explorarea Pământului de către extratereştri a fost lipsită de agresivitate şi ostilitate. S-a mai stabilit că prezenţa extratereştrilor nu punea în pericol securitatea Statelor Unite. În al doilea rând, opinia publică începea să creadă că OZN-urile sunt reale. Consiliul Naţional de Securitate a considerat că această opinie a populaţiei ar fi putut crea la un moment dat panică la nivel naţional, dacă am fi dezvăluit tot ceea ce ştiam despre OZN-uri şi vizitatorii extratereştri. Am fost implicaţi într-o operaţiune majoră pe perioada acestei vizite ce i-a implicat pe extratereştri. Această operaţiune este clasificată cu nivelul cel mai înalt şi va depinde de directorul Casey dacă se va proceda acum sau mai târziu la dezvăluirea ei.
W.M. Casey: vom aştepta în ceea ce priveşte partea aceasta. Nu am fost informat la modul complet şi mi-ar place să ştiu totul despre acest program înainte de a-l informa pe Preşedinte.
Consilier nr. 1: sunt de acord cu directorul Casey. Această parte de program într-adevăr e complicată şi va necesita o zi întreagă pentru informare.
Preşedintele: Ok, aşa cum am spus, Bill conduce vaporul.
Administratorul: am intuit că dacă publicul ar fi informat despre aceste proiecte, am fi pus în pericol programul spaţial al Statelor Unite. Dezvăluind secretele noastre despre OZN-uri şi vizitatorii extratereştri ar fi cauzat de asemenea panică printre conducătorii religioşi ai lumii.”
Aşadar, secretul a fost ţinut pentru a nu crea un adevărat război al religiilor cu fiinţele extraterestre. A fost aceasta o idee bună care să fi salvat omenirea de la o catastrofă socială? Tot ce se poate!Interesul extratereştrilor în privinţa armelor noastre nucleare poate fi pusă doar pe seama unei viitoare ameninţări a unui război nuclear pe Pământ care ar putea afecta zona spaţiului cosmic.
- Protocoalele extraterestre – Dezvăluiri despre Raportul 13 (I)
- Protocoalele extraterestre – Declasificare CIA despre Zeta Reticuli (II)
- Protocoalele extraterestre – Iniţiativa Strategică de Apărare – Războiul Stelelor (III)
- Protocoalele extraterestre – Serpo și EBE (IV)
- Protocoalele extraterestre – Problema trantaloizilor și grupul Illuminati (V)