Autorul explică într-un limbaj simplu, clar și prietenos ce este Reiki, cum funcționează fluxul energetic și cum poate fi folosit pentru echilibrare, vindecare și liniște interioară.
Pe vremea când lucram în Germania, după aproape doi ani, în luna decembrie, corpul meu a cedat sub o tuse puternică, atât de intensă încât simțeam febra în mușchii abdomenului. Atunci am crezut că vremea mohorâtă, umedă și ploioasă era de vină. Fără să-mi dau seama, îmi lăsasem puterea personală să alunece din mâini și mă transformasem într-o victimă a circumstanțelor exterioare. Astăzi înțeleg: nu vremea mă slăbise, ci faptul că uitasem pentru o clipă cine sunt și câtă lumină port în mine.
Fusesem la doi medici cu experiență. Mi-au dat antibiotic, m-au trimis la radiografie la plămâni, iar rezultatul a ieșit perfect. Nu găseau nimic, nu aveau un leac pentru mine. La clinica de radiografie era un medic în vârstă și unul tânăr, aflat în stagiatură. Cel în vârstă îmi spunea că sunt bine și voia să mă trimită acasă, însă cel tânăr, mi-a prescris o rețetă cu câteva picături de nas. În aproximativ trei zile, tusea a dispărut. După aproape trei săptămâni de luptă, simțeam că am înviat. Privind înapoi, am învățat că vindecarea nu vine mereu din ceea ce este mare, complicat sau spectaculos. Uneori vine dintr-un gest simplu, dintr-o intuiție, dintr-o privire atentă.
După acel episod, am rămas cu o sensibilitate la sinusuri. Căutam un remediu blând, curat, natural, fără antibiotice și fără medicamente grele. Și atunci, ca o sincronicitate perfectă, am întâlnit-o pe soția unui coleg de serviciu. Mi-a vorbit despre Reiki atât cât știa ea, cu simplitate și sinceritate, iar acele câteva cuvinte au aprins în mine o scânteie. M-a îndrumat către o fostă colegă, maestră Reiki.
Primul meu impuls a fost să caut o carte. Am găsit Reiki pentru începători de David F. Vennell și am cumpărat-o. Am citit-o cu inima deschisă, înțelegând atât cât puteam la vremea aceea. Nu am căutat nimic altceva. Nici video-uri, nici articole. Internetul nu era încă un ocean de informații. A fost o căutare pură, intuitivă, ghidată de o nevoie profundă de vindecare și de reconectare cu mine însămi. Acela a fost momentul în care Universul mi-a deschis o ușă. Iar eu, fără să știu, am pășit în lumină.
Despre carte vă voi scrie mai puțin, însă vreau să împărtășesc experiența mea cu Reiki. Poate că pentru unii oameni această poveste va fi o inspirație și le va deschide calea către această formă de vindecare blândă și profundă.
În Decembrie 2014, la un an după episodul cu tusea, am ajuns în București și m-am întâlnit cu maestra de Reiki. M-a instruit în teoria pe care o citisem deja în carte, iar surprinderea ei era vizibilă — nu înțelegea de unde știu atât de multe. Mi-a deschis centrii energetici din palme, iar apoi a urmat un ritual de purificare și curățare a aurei și chakrelor. Totul s-a petrecut simplu, firesc, fără revelații spectaculoase, fără viziuni sau trăiri ieșite din comun.
M-a instruit cum să-mi poziționez mâinile pe fiecare chakră și mi-a explicat ritualul de autovindecare de 21 de zile. Era o practică ce îmi cerea doar prezență, răbdare și deschidere. Așa a început călătoria mea cu Reiki: nu prin spectaculos, ci prin liniște; nu prin promisiuni, ci prin practică; nu prin miracole instantanee, ci prin reconectarea treptată cu propria mea lumină.
M-am apucat de treabă. Din cele 21 de zile de autovindecare, îmi amintesc și acum două experiențe care mi-au rămas în suflet ca niște semne ale unei deschideri interioare. De fiecare dată când îmi făceam autotratamentul, palmele mi se încingeau, ca și cum energia se trezea în ele și începea să circule cu o forță blândă, dar vie.
Într-una dintre zile, am simțit cum toate celulele mele se ridicau ca un val, din creștet până în tălpi. Era ca o undă subtilă, un dans al atomilor, moleculelor și celulelor care se mișcau la unison. Nici acum nu știu exact cum să descriu — era o vibrație care nu semăna cu nimic din ce trăisem înainte, o armonie interioară care se manifesta în tăcere.
În altă zi, în timpul tratamentului, am simțit pe șira spinării un tub gros de energie, precum un canal luminos care făcea legătura dintre Cer și Pământ. Energia se mișca în jos și în sus. Pe lângă senzația fizică, m-a cuprins o stare superbă de împlinire, recunoștință, bucurie și beatitudine. Era ca și cum, pentru câteva clipe, tot universul respira prin mine.
Ce a urmat după cele 21 de zile de autovindecare pare greu de crezut, dar totul este cât se poate de real. La aproximativ trei luni după ce încheiasem ritualul, a sosit acasă, la tata în România, o scrisoare de la ANL. Eu locuiam în Germania la vremea aceea, iar adresa mea oficială rămăsese în țară. În scrisoare se specifica faptul că mi s-a repartizat o locuință ANL.
Cu treisprezece ani în urmă depusesem dosarul pentru o astfel de locuință, iar atunci fusese respins fără nicio explicație, deși îndeplineam toate condițiile. După câțiva ani, am revenit la Primărie să întreb care este situația dosarului. Răspunsul primit a fost halucinant: să mă căsătoresc și, eventual, să fac și copii, ca să adun mai multe puncte la dosar. Așa arătau uneori „sfaturile” consilierilor. Câtă lipsă de logică să ai ca să spui așa ceva? Cum să întemeiezi o familie când nici măcar nu ai un acoperiș stabil deasupra capului?
Și totuși, Universul are felul lui de a reașeza lucrurile. Când am început să lucrez cu energia, când am intrat în ritmul acela de vindecare, de curățare, de deschidere, ceva s-a mișcat în planurile subtile. Fără insistențe, fără drumuri, fără cereri repetate, locuința a venit către mine exact când aveam nevoie. Ca un dar, ca o confirmare, ca un semn că atunci când te aliniez cu tine însăți, viața începe să se așeze.
Ce vreau să spun este că, în acea perioadă, chakra mea rădăcină era profund dezechilibrată. Trăiam într-o stare de nesiguranță materială, plină de forme gând negative și anxietate, cu senzația că trebuie să lupt singură în lume. Aveam momente în care mă temeam că, dacă rămân fără job, voi ajunge să dorm pe o bancă în parc. Era o frică veche, adâncă, hrănită de realitățile copilăriei mele.
Acasă, problemele financiare existaseră încă din momentul în care venisem pe lume și m-au urmărit până pe la vârsta de 28–29 de ani. Deși am avut locuri de muncă bune, în România salariile erau mici. Ce puteam face cu 900–1200 de lei, când doar chiria îmi lua 500–600? Era greu să simt stabilitate, greu să simt că aparțin undeva.
Autovindecarea cu Reiki a fost pentru mine o purificare profundă. Mi-a armonizat chakrele, mi-a adus un acoperiș deasupra capului, o siguranță interioară și o liniște pe care nu o mai trăisem. A fost ca și cum, pentru prima dată, rădăcina mea energetică se așeza în pământ, se ancora, se vindeca.
Apoi, la aproximativ șase luni după această transformare, a apărut un nou loc de muncă — într-o zonă turistică de munte, locul la care mulți oameni visează. Eu, care nu mersesem niciodată în tabere în copilărie, aveam o dorință imensă de munte. Și, ca într-o poveste, „muntele a venit la Mohamed”. Timp de câțiva ani buni, am trăit această binecuvântare din plin.
Și după schimbarea de job a venit „marea schimbare la față”. La foarte scurt timp am pășit cu adevărat pe calea spiritualității. Am deschis prima carte a lui Sal Rachele, Viața la frontiera cunoașterii, iar de acolo totul s-a desfășurat ca un șir de revelații. Au urmat toate celelalte volume, pe care le citeam până noaptea târziu, uneori până în zori, iar apoi mergeam la serviciu și o luam de la capăt. Îmi amintesc cum dormeam o noapte întreagă după două sau trei nopți nedormite, atât de intensă era dorința de a înțelege, de a descoperi, de a mă transforma.
A urmat vizita la conte pentru astrogramă și apoi analiza Biospecter, ca să mă cunosc mai bine. Au fost multe click-uri interioare, multe iluminări, multe informații care se așezau în mine ca niște piese de puzzle ce își găseau locul. Era ca și cum Universul îmi deschidea ușă după ușă, iar eu pășeam prin ele cu uimire, recunoștință și o dorință sinceră de a mă înțelege pe mine însămi.
Am avut norocul să întâlnesc și un instructor pe măsură, un ghid autentic, care m-a sprijinit și încă mă sprijină pe drumul Realizării de Sine. Prezența lui este ca o lumină așezată pe marginea drumului: nu pentru a-mi dicta pașii, ci pentru a-mi explica conceptele, pentru a-mi arăta direcția atunci când nu o vedeam și, mai ales, pentru a-mi aminti că pot merge cu încredere, că pot vedea, că pot simți.
Am fost, sunt și voi fi recunoscătoare pentru toate darurile primite prin Reiki. Această energie este o forță subtilă și profundă, un tărâm invizibil pe care nimeni nu ți-l explică în mod direct, nimeni nu te învață la școală, nimeni nu ți-l pune în brațe — și totuși Universul ți-l dezvăluie prin semne, oameni, cărți și întâmplări. Trebuie doar să știi ce cauți sau ce ceri, iar restul vine către tine ca o revelație.
Reiki pentru începători – David F. Vennell a fost începutul unui drum care mi-a schimbat viața. Este o carte blândă și accesibilă, ideală pentru cei care pășesc pentru prima dată în lumea energiei. Autorul explică într-un limbaj simplu, clar și prietenos ce este Reiki, cum funcționează fluxul energetic și cum poate fi folosit pentru echilibrare, vindecare și liniște interioară. Cartea oferă o structură coerentă, ușor de urmărit, astfel încât cititorul să poată înțelege principiile de bază fără să se simtă copleșit. Este un ghid care deschide ușa către practică, către autocunoaștere și către o relație mai profundă cu propriul corp energetic.
Cunoașterea te ghidează, practica te transformă.
