Se bat credincioşii între ei ca chiorii, fiecare luptând să întărească poziţia Dumnezeului său.
Există pe lumea asta tot felul de maeştri. E firesc să fie aşa atât timp cât există tot în această lume, o multitudine de oameni, care rezonează la tot felul de învăţături.
Există creştini declaraţi care nu admit reîncarnarea şi creştini moderaţi care o admit.
Budismul este o religie majoritară practicată cu succes pe teritoriul asiatic, care respectă şi ocroteşte mama râmă şi mama furnică, dar calcă în picioare oamenii care nu sunt compatibili cu o idee sau o ideologie.
India a primit pe teritoriul său peste un milion de refugiaţi tibetani, în condiţiile în care ei sunt peste un miliard şi jumătate, au multe probleme sociale nerezolvate, şi nu trăiesc tocmai pe roze.
Nu toţi sunt budişti, dar îi tolerează bine pe tibetani şi îl găzduiesc pe liderul lor spiritual Dalai Lama. Şi asta în condiţiile în care chinezii sunt o ameninţare permanentă pentru ei şi fac o presiune continuă pentru a-i expulza pe tibetani. Şi totuşi, aceeaşi indieni se luptă cu musulmanii pakistanezi de zeci de ani pe teme religioase…
Ierusalimul, de-a lungul secolelor a fost când al creştinilor când al musulmanilor, niciodată al evreilor. Abia la sfârşitul luptelor dintre aceştia s-a întemeiat statul evreu cu câţiva evrei rămaşi printre musulmani şi creştini. Pe acest teritoriu strategic s-a aplicat bine zicala „când doi se bat al treilea câştigă”. Şi acum ei, care nu au luptat pentru apărarea Ierusalimului, stăpânesc acest loc.
Istoria Pământului e sângeroasă, marcată pregnant de războaie în care nu se ţine cont de om, ci de religie.
Şi cum fiecare este convins că religia lui este cea mai bună, toţi şi-o impun cu hotărâre ucigând moral sau fizic tot ce nu acceptă această religie!
Fiecare îşi creează propriul Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa! Se bat credincioşii între ei ca chiorii, fiecare luptând să întărească poziţia Dumnezeului său.
Este o manipulare pe faţă fără ruşine şi fără logică, dar se pare că oamenii autohipnotizaţi de religia lor îşi fac un punct de onoare în a păstra un veşnic conflict pentru a avea de ce se bate…
Ce-i omul fără agresivitate, intoleranţă şi război…??
Un bun vindecător pe care l-am apelat telefonic pentru o consultaţie, m-a întrebat scurt dacă m-am spovedit şi m-am împărtăşit, şi când am făcut-o… I-am spus sincer, c-am făcut-o doar o dată în viaţă, şi n-am mai făcut-o de atunci.
A continuat tunând: „Cum vreau să mă fac bine fără asta, şi dacă n-o fac nu-i nimic o să plec şi-o să mai vin încă odată s-o fac şi pe asta”… Crede în reîncarnare, în karmă, în spiritul coordonator. M-a uimit că o valoare poate să folosească ameninţări, impunerea propriei voinţe, sfaturi răstite, ca şi metode de vindecare! Cum poate fi sigur că această metodă poate funcţiona la oricine? Mi-a declarat că sunt atee şi că trebuie să citesc nu ştiu ce psalmi.
I-am explicat că sunt agnostică, că respect toate religiile şi iau ce-i mai bun din fiecare, da nu cred în niciuna. A fost iritat „la culme” şi mi-a spus că mă primeşte dacă trec prin oraşul dumnealui, ca să mă vadă şi să continuăm discuţia…
Am rămas cu un „gust amar” după această discuţie, când am constatat că un om foarte dotat se cramponează de o formă sau alta religioasă pentru vindecare.
Un vindecător autentic ar trebui să creadă în Dumnezeu şi puterea lui… şi atât. I-am spus sincer că pentru mine Dumnezeu este informaţie, energie pură, vibraţie superioară, care respectă el însuşi legile fiecărui Univers. A fost de acord confirmând că asta e adevărat dar…, mai exista un dar, un prag, o limită, o neputinţă!
Religiile sunt invenţiile şi etichetele oamenilor, nu regulile lui Dumnezeu! Sigur este că fiecare guru, maestru, învăţător sau cum se mai proclamă, are oamenii lui pe care îi poate vindeca cu succes la rezonanţă…
Nimic nou sub Soare!
