Admiţând că noi oamenii le introducem roboţilor în structurile lor cerebrale electronice tot felul de norme, limbaje şi noţiuni, ar ajunge ei într-o zi prin propriul proces de logică la ideea că-şi pot modifica apoi asemenea programe fără ştirea noastră?
Despre roboţi şi evoluţia lor ca structuri fabricate de către om am mai scris, dar în acest articol ne vom ocupa de un alt aspect ceva mai puţin discutat, chiar şi pe alte meridiane ale lumii şi anume capacitatea viitorilor roboţi de a avea moralitate, acest aspect derivând întocmai ca la om din funcţia liberului arbitru.
Aşa cum putem vedea de la an la an şi de la un deceniu la altul tehnologia în domeniul roboticii tinde tot mai mult să atingă unele aspecte pe care în urmă cu doar câţiva ani le putem admira doar în filmele SF.
Se pare că treptat microelectronica face progrese uriaşe în dezvoltarea acelor prototipuri care să devină într-atât de performante încât să poată înclocui oamenii în tot mai multe domenii de activitate.
Cu toate acestea, chiar dacă omul realizează robotul conform conceptului biblic „să facem omul după chipul şi asemănarea noastră” – în sensul de „să facem robotul după chipul şi asemănarea noastră”, ideea de a implementa trăsături de caracter, de temperament şi de moralitate, aşa cum avem noi oamenii, s-a dovedit o chestie foarte, foarte dificilă.
Unul dintre cei mai prolifici autori de literatură SF – Isaac Asimov, descria în urmă cu câteva decenii în nuvela sa Omul pozitronic modelul viitorului om, un hibrid între omul obişnuit şi un model electronic miniaturizat implantat în structurile anatomice, cu scopul creşterii performanţelor.
Tot Asimov a fost cel care a introdus în literatura SF în cazul roboţilor acele reguli prin care în programul acestor maşinării funcţionau elemente care-i determinau pe roboţi să nu facă rău oamenilor în primul rând.
Asimov a intuit foarte bine că într-o zi se va ajunge la structurarea unor algoritmi ai limbajelor de programare astfel încât în aceste limbaje să fie modelate aşa zise trăsături de caracter, temperament şi moralitate, din aceasta derivând discernământul care în ultimă instanţă, este criteriul de departajare a binelui de rău.
Filmele SF din ultimele 3-4 decenii, începând cu celebra serie Războiul stelelor şi terminând cu producţii gen Terminator sau Avatar film în care tehnologia permitea deja transferul de conştiinţă dintr-un corp în altul, au adus pe ecran tot felul de modele de roboţi.
De la cei de acţiune, ca eroi pozitivi sau negativi, până la cei cu rol de roboţi de protocol care stăpânesc mii de forme de comunicare ca limbaje şi alfabete specifice fiecărei civilizaţii, cum era faimosul C3-PO din Războiul Stelelor.
Desigur că roboţii din filme aveau deja această caracteristică a discernământului, ca să folosim termeni umani, dar cum se poate realiza aşa ceva la modul concret? Şi mai ales, ar fi bine să introducem roboţilor limbaje comportamentale de moralitate şi discernământ? Oare s-ar putea ajunge într-o zi la ideea că descoperind că sunt mai capabili decât noi din multe puncte de vedere, s-ar revolta şi ar începe un nimicitor război între noi şi creaţia noastră robotizată?
Admiţând că noi oamenii le introducem roboţilor în structurile lor cerebrale electronice tot felul de norme, limbaje şi noţiuni, ar ajunge ei într-o zi prin propriul proces de logică la ideea că-şi pot modifica apoi asemenea programe fără ştirea noastră?
Asta ar fi primul semn de apariţie a unui fel de liber arbitru la roboţi. Ar ţine asemenea limbaje loc şi de stări sufleteşti cum avem noi? Pentru că trebuie spus că aşa după cum s-a putut observa în cursul cercetărilor asupra mecanismelor psihice umane, aproape toate alegerile şi deciziile făcute de oameni au la bază trăirile sub forma emoţiilor, sentimentelor şi afinităţilor sau animozităţilor.
Roboţii însă nu au sentimente şi nici emoţii, iar ceea ce poate fi numit la ei „gânduri” sunt în realitate conexiuni între şirurile de limbaje de programare cu rol de logică şi procesare a rezultatelor. Dar ce ne-am face, aşa cum menţionam, dacă le implementăm această capacitate de a realiza conexiuni astfel încât să genereze în ei înşişi acest aspect specific de a începe să raţioneze întocmai ca noi?
