Aşa cum avertiza Thoth în Tăbliţele sale despre reptilieni, că prin camuflare în formă umană luaseră prin înşelătorie locul regilor, s-au războit oare atlanţii cu reptilienii?
Trecutul omenirii este încă plin de enigme şi una dintre ele este cea a Egiptului. Dacă piramidele n-ar fi fost aşa de mari şi Sfinxul atât de mare şi de misterios în postura sa, aşa cum stă acolo la marginea deşertului, poate că niciodată nu s-ar fi vorbit de vechii egipteni.
Aşa cum au reuşit să descopere cercetătorii la baza Sfinxului în partea din faţă, acele straturi care marchează faptul că acolo cândva s-a aflat apă reprezintă dovada că în regiune a existat fie o mare cantitate de apă ca urmare a Potopului, fie că a existat malul unui râu care periodic se revărsa, aşa cum o face Nilul care se află la câţiva kilometri de platoul de la Gizeh.
Am putea considera că ar fi fost cândva Nilul acel râu, în sensul că ar fi putut avea un debit mai mare şi astfel să se fi întins cu un braţ al său între piramide şi Sfinx, dar nu există nici consemnări istorice în acest sens, şi nici vreo dovadă arheologică despre faptul că s-ar fi putut produce aşa ceva în vechime. Deci o asemenea ipoteză este exclusă total şi vedeţi că mergem pe deducţie şi logică în prezentarea argumentelor.
Unul dintre cele mai importante indicii ale vechimii Sfinxului este legat de Tăblițele de Smarald, scrise de către Thoth Atlantul și a căror vechime merge cu 36.000 de ani în urmă.
Despre Thoth se spune că a fost fondatorul Egiptului Antic şi că ar fost arhitectul Marii Piramide, într-o primă fază formând o colonie în nordul Africii, aşa cum atestă documente vechi care spun că supravieţuitorii celei de-a doua perioadă a Atlantidei au debarcat pe ţărmul nordic al Africii.
Deci treptat putem aduna dovezi ale unei realităţi care a existat cândva în toată zona de nord a continentului african.
Întrebarea care se pune este ce s-a întâmplat în urmă cu zeci de mii de ani astfel încât luxuarianta Sahara a devenit un deșert?
