Sahara este o amintire a eşecului reptilienilor de a domina lumea, şi după ce şi-au mutat zona de influenţă în Europa, s-au lovit de urmaşii pelasgilor.
Ierarhia este un concept care fără îndoială există în toate lumile. Fără ierarhizare Creaţia ca proces evolutiv din toate punctele de vedere nu ar fi posibilă.
Ierarhia pentru reptilieni se pare că este un factor prin intermediul căruia pot controla aproape totul. În lumea noastră ei s-au infiltrat demult şi istoria neoficială, adică cea spirituală, a consemnat asta prin Tăbliţele lui Thot Atlantul. De ce i s-a spus Atlantul şi nu Lemurianul? Sau în alt fel? Pentru că el i-a condus pe refugiaţii atlanţi în Africa şi de nu s-ar fi întâmplat ca imperiul atlant să decadă, să fie infiltrat de către reptilieni şi preschimbat în timp dintr-o linie de regi nobili într-o linie dinastică egipteană plină de aroganţe, poate că Atlantida ar fi supravieţuit şi datorită acestui lucru omenirea azi ar fi arătat cu totul altfel. Mai evoluată. Plină de tehnologie şi magie în acelaşi timp.
Dar… înainte de Potop imperiul atlant a fost acaparat de către reptilieni. Astăzi, dacă acceptăm dovezile arheologice din Sahara, de la picturile rupestre până la bucăţile de sticlă topite găsite în diferite regiuni ale deşertului, admitem fără îndoială că în Sahara a existat cea de-a treia civilizaţie atlantă, şi dacă ne luăm după observaţiile şi cercetările lui Ernst Muldaşev, chirurg rus care s-a lăsat de această profesie pentru a se dedica descifării marelui mister – de unde provenim? – vom ajunge la tipologia ochilor din vremea atlanţilor. Astfel se verifică o realitate şi anume că atlanţii erau şi oameni, dar erau şi amfibieni şi este posibil ca sirenele legendare să fi făcut parte din civilizaţia lor. aşa putem înţelege că populau şi se deplasau şi prin Mediterana, dar şi prin Marea Neagră. Interesant, aşa e?
