Şahul – strategie sau şiretenie?
Documentele din Biblioteca Britanică sugerează că șahul circular a fost jucat în Persia încă din secolul al X-lea d.Hr., iar alte referințe se găsesc în India, Persia și mai târziu, în Europa. (Wikipedia)
Timp estimat de citire: 4 minute

Este jocul de şah oare un fel de instrument prin care ne putem cizela şi trezi acele segmente informaţionale din ADN care încă sunt adormite?

Fiind un sport al minţii, aşa cum a fost denumit de către toată lumea, şahul reprezintă în realitate un insturment prin intermediul căruia inteligenţa se verifică pe ea însăşi.

Ce poate să însemne acest lucru?

Acest joc atât de fascinant, cu 64 de pătrăţele şi 32 de piese, deci numărul lor fiind pe jumătate cât al pătrăţelelor de pe tablă, este în realitate dacă stăm să ne gândim bine, un mecanism extraordinare care ne poate ajuta să ne trezim potenţialul existent în ADN.

Citind o asemenea afirmaţie aţi putea să vă întrebaţi cum ar putea fi posibil aşa ceva?

Evident că nu toţi oamenii de pe Pământ ştiu şah şi cu atât mai puţin să-l joace. Dar pentru cei cunoscători care îndrăgesc acest joc le putem spune că în realitate, cu cât joci mai mult şah cu atât poţi deveni mai eliberat.

Unul dintre aspectele pe care le vom discuta aici acum este cel al confuntării pe tabla de şah, între piesele albe şi cele negre, şi rezultantele unor astfel de situaţii.

Veţi vedea ce fel de conxeiuni se fac pe care cu certituidne nimeni – pentru că am verificat asta pe internet ani de zile – nu le-a observat şi nu le-a luat în considerare.

Ştim foarte clar că sunt 64 de pătrăţele, 32 albe şi 32 negre, însă 64 este, aşa cum am menţionat în numărul anterior al revistei, din punct de vedere genetic numărul de codoni care alcătuiesc ceea ce specialiştii au denumit drept codul genetic al omului.

Să intrăm puţin în genetică acum… Există patru baze azotate sau substanţele de bază cum sunt numite, care combinate câtre trei realizează un codon.

Cele patru baze sunt Adenina – A, Guanina – G, Timina – T, Citozina – C şi combinaţia lor pe câte trei – şi este interesantă întrebarea de ce se combină doar câtre trei şi doar câtre două sau chiar câte patru? – formează codonul.

Aceste combinaţii seamănă cu combinaţiile trigramelor din Yi Ching – Cartea Transformărilor, care şi ea vorbeşte despre ADN dar într-un fel de limbaj esoteric mai mult decât ştiinţific.

Am putea face o paralelă între cele 64 de pătrăţele ale tablei de şah şi cei 64 de codoni.

Tabla de şah o putem compara cu domeniul vieţii, adică existenţa însăşi pe care o trăim şi în cadrul căreia se derulează toate cele câte le trăim.

Să ne imaginăm acum doi jucători de şah care se pregătesc să joace o partidă…

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

Următorul episod<< Şahul – inteligență sau şiretenie? – IŞahul – inteligenţă sau şiretenie? – III >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?