Şahul – strategie sau şiretenie?
Documentele din Biblioteca Britanică sugerează că șahul circular a fost jucat în Persia încă din secolul al X-lea d.Hr., iar alte referințe se găsesc în India, Persia și mai târziu, în Europa. (Wikipedia)

Este jocul de şah oare un fel de instrument prin care ne putem cizela şi trezi acele segmente informaţionale din ADN care încă sunt adormite?

Fiind un sport al minţii, aşa cum a fost denumit de către toată lumea, şahul reprezintă în realitate un insturment prin intermediul căruia inteligenţa se verifică pe ea însăşi.

Ce poate să însemne acest lucru?

Acest joc atât de fascinant, cu 64 de pătrăţele şi 32 de piese, deci numărul lor fiind pe jumătate cât al pătrăţelelor de pe tablă, este în realitate dacă stăm să ne gândim bine, un mecanism extraordinare care ne poate ajuta să ne trezim potenţialul existent în ADN.

Citind o asemenea afirmaţie aţi putea să vă întrebaţi cum ar putea fi posibil aşa ceva?

Evident că nu toţi oamenii de pe Pământ ştiu şah şi cu atât mai puţin să-l joace. Dar pentru cei cunoscători care îndrăgesc acest joc le putem spune că în realitate, cu cât joci mai mult şah cu atât poţi deveni mai eliberat.

Unul dintre aspectele pe care le vom discuta aici acum este cel al confuntării pe tabla de şah, între piesele albe şi cele negre, şi rezultantele unor astfel de situaţii.

Veţi vedea ce fel de conxeiuni se fac pe care cu certituidne nimeni – pentru că am verificat asta pe internet ani de zile – nu le-a observat şi nu le-a luat în considerare.

Ştim foarte clar că sunt 64 de pătrăţele, 32 albe şi 32 negre, însă 64 este, aşa cum am menţionat în numărul anterior al revistei, din punct de vedere genetic numărul de codoni care alcătuiesc ceea ce specialiştii au denumit drept codul genetic al omului.

Să intrăm puţin în genetică acum… Există patru baze azotate sau substanţele de bază cum sunt numite, care combinate câtre trei realizează un codon.

Cele patru baze sunt Adenina – A, Guanina – G, Timina – T, Citozina – C şi combinaţia lor pe câte trei – şi este interesantă întrebarea de ce se combină doar câtre trei şi doar câtre două sau chiar câte patru? – formează codonul.

Aceste combinaţii seamănă cu combinaţiile trigramelor din Yi Ching – Cartea Transformărilor, care şi ea vorbeşte despre ADN dar într-un fel de limbaj esoteric mai mult decât ştiinţific.

Am putea face o paralelă între cele 64 de pătrăţele ale tablei de şah şi cei 64 de codoni.

Tabla de şah o putem compara cu domeniul vieţii, adică existenţa însăşi pe care o trăim şi în cadrul căreia se derulează toate cele câte le trăim.

Să ne imaginăm acum doi jucători de şah care se pregătesc să joace o partidă.

Conținut dedicat abonaților. Nu ai cont? Click aici.

S-a împământenit ideea şi obiceiul care spune că albul mută primul, mai ales atunci când e vorba de prima partidă. Albul semnificând Lumina, în „confruntarea” cu întunericul poate fi legată de ideea scripturilor străvechi în care se spune că acest Creator al Cosmosului a spus „Să fie Lumină!”.

Odată început jocul, cei doi jucători se studiază reciproc după fiecare mutare de piese. Şi aici mai este un aspect pe care-l vom comenta în numărul următor al revistei şi anume că fiecare piesă de şah reprezintă o faţetă a personalităţii noastre, întocmai ca arhetipurile găsite de Jung în inconştientul colectiv.

Mergând mai departe cu raţionamentele, putem face o paralelă foarte interesantă între jocul pieselor pe tablă, aşa cum le mută strategic cei doi jucători în timpul partidei, şi permutările existente în ADN.

Desigur că aşa cum spuneam în numărul trecut, există milioane de combinaţii ale mutărilor către secvenţa finală a partidei, dar aici este momentul să punem întrebarea următoare: ce reflectă de fapt toate mutările din timpul jocului, aşa cum sunt calculate de ambii jucători în funcţie de mutările celuilalt?

Am putea spune că fiecare mutare reflectă procesele care se petrec în ADN, ca secvenţe informaţionale şi atunci, conform descoperirilor ştiinţei din domeniul geneticii, care spun că tot ce se petrece în exterior ca acte şi fapte ale noastre sunt înregistrate în ADN, este jocul de şah oare un fel de instrument prin care ne putem cizela şi trezi acele segmente informaţionale din ADN care încă sunt adormite?

Fiecare mutare făcută, fiind gândită, calculată şi analizată din perspectiva urmărilor, este înregistrată ca proces conştient de către şi în ADN.

Ori o partidă de şah poate reprezenta în cele din urmă o modalitate de a produce în noi înşine un proces de eliberare?

Mai ales că şahul mai reprezintă şi un fel de acţiune care, odată începută, trebuie să ducă, cel puţin pentru unul dintre jucători, la eliberare, respectiv la victorie. Iar aceasta trebuie obţinută prin inteligenţă, dacă este pe calea corectă a respectării regulilor sau prin şiretenie dacă unul din cei doi jucători adoptă o strategie la liber, dincolo de regulile cunoscute.

Şi atunci când se apelează la o strategie bazată pe înşelarea adversarului, adică prin mutări capcană, ceea ce dovedeşte şiretenie, vorbim despre o paralelă cu ADN-ul în care se petrec altfel de combinaţii decât cele care urmează regula.

Şi atunci apare o întrebare şi mai incitantă.

Studiind asemenea strategii libere ale jocului de şah, raportate la combinaţiile existente în ADN, putem considera oare că strategia liberă – adică „şiretenia” echivalează cu acele aşa zise „anomalii” genetice care duc la un salt evolutiv? Se pare că da! Căci la un moment dat, trecerea peste reguli este singurul factor care poate duce la alte tipuri de permutări în ADN ale celor patru baze, astfel încât un asemenea declic asigură trecerea speciei la un nou nivel de inteligenţă, performanţă şi evoluţie![/ihc-hide-content]

Următorul episod<< Şahul – inteligență sau şiretenie? – IŞahul – inteligenţă sau şiretenie? – III >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?