Pirul este considerat de către nutriţionişti un aliment aproape complet.
Cunoscut în popor și sub denumirea de păiuș, pirul se numără printre plantele cu cele mai mari beneficii contra afecţiunilor tractului urinar.
Răspândit pe arii geografice destul de mari, din Europa până în Asia Centrală, în nord-vestul Africii dar şi în zona Cercului Polar de Nord, pirul este o plantă care creşte aproape oriunde, nefiind pretenţioasă.
Asta arată proprietăţile ei de adaptare foarte largi, ceea ce din punct de vedere al calităţilor pe care le deţine se poate spune că întocmai ca alte plante care cresc în condiţii oarecum vitrege, şi pirul conţine o serie întreagă de principii active foarte eficiente.
S-ar putea spune în general despre plantele de leac faptul că ele conţin foarte multe principii vindecătoare cu cât se află şi cresc în zone unde clima e aspră. Pentru că ştiinţific s-a dovedit că plantele care cresc în asemenea condiţii climatice sunt nevoite prin adaptarea la un asemenea mediu să sintetizeze cât mai multe substanţe care în plantele de câmpie şi deal nu există. Cum ar fi de exemplu ciuperca Cordyceps sau ginsengul.
Este deci evident că pirul poate fi găsit şi la noi, în aproape toate zonele de relief, de la câmpie unde-l putem vedea prin tufişuri, pe lângă gardurile gospodăriilor la sate, în interiorul sau la marginea multor culturi agricole, ori pe zone de deal aride sau la marginea pădurilor de deal.
Deci este destul de peren şi productiv ca specie de plantă, deşi din punct de vedere agricol poate fi o pacoste pentru cei care cultivă diferite produse în acest sens.
Să vedem însă ce calităţi şi proprietăţi are pirul, căci în afară de faptul că e foarte răspândit şi dă bătăi de cap în domeniul agricol, totuşi ca toate plantele are rostul său.
Prea puţină lume ştie că în realitate pirul poate fi folosit şi pentru curăţarea solului în culturi de acele minerale care pot rămâne de pe urma cultivării cu diferite îngrăşăminte, deşi n-ar fi indicat aşa ceva deoarece pirul s-ar încărca el însuşi şi cu produse azotoase sau altele similare ce pot fi toxice.
În mod normal el absoarbe foarte mult din pământ azotul, fosforul şi potasiul, prelucrându-le în interiorul său ca să zicem aşa.
Şi pentru că tot vorbim de ceea ce face pirul să vedem ce conţine.
Este una din cele mai bogate surse de vitamine A, C, E şi K.
Conţine un spectru echilibrat şi complet de vitamine B recunoscute pentru distrugerea celulelor canceroase fără să le afecteze pe cele normale.
Are în componenţa sa minerale precum calciu, fosfor, magneziu, sodiu, sulf, zinc şi potasiu – acestea două din urmă foarte necesare pentru buna funcţionare a sistemului cardio-vascular – în proporţii echilibrate, organice şi de înaltă calitate.
De asemenea remineralizează sistemul osos.
Are în structura sa fier organic pentru îmbunătăţirea circulaţiei sangvine, dar şi pentru combatarea rapidă a anemiei.
Conţine 92 din 102 minerale cunoscute din cele existente în majoritatea plantelor care cresc în pământ.
Este cea mai la îndemână formă de terapie cu clorofilă, ajutând în acelaşi timp la reducerea tensiunii arteriale crescute.
Un aspect extrem de interesant este acela că pirul e foarte asemănător structurii moleculare chimice a globulelor roşii, ceea ce oferă posibilitatea unei oxigenări corespunzătoare şi naturale a corpului.
De asemenea ajută la curăţarea ficatului de toxine şi la vindecarea rapidă a plăgilor.
Combate toxinele care încetinesc metabolismul corpului şi problemele cu glicemia.
Din punct de vedere al sistemului digestiv este foarte eficient în caz de constipaţie.
Unul dintre cele mai extraordinare aspecte prezente la proprietăţile pirului este că un consum cel puţin moderat de suc de pir, de exemplu, determină o creştere a rezistenţei noastre la radiaţii.
Deoarece conţine toţi aminoacizii necesari organismului, este o proteină completă – pirul fiind considerat dintr-o asemenea perspectivă de către nutriţionişti un aliment aproape complet.
