Conform doctrinelor tradiționale, Pământul trece prin perioade de întunecare spirituală și prin perioade de luminare spirituală.

S-o luăm de la început! Ciclul erelor explicat pe înțelesul celor nu au avut timp și posibilitate să studieze. Ca să înțelegem ce se întâmplă astăzi și care ne este parcursul trebuie să înțelegem ceea ce ne învățau anticii. Satya Yuga era Epoca de Aur și corespunde miezului zilei, ca analogie.

Timp de miliarde de ani, Mama Pământ și-a dus existența într-un ocean format din numeroase cicluri cosmice diferite, mai mult sau mai puțin ample. Amplitudinea unui ciclu cosmic depinde de legi universale situate în afara percepției umane. Metafora care stă la baza tuturor proceselor ciclice este ciclul zi-noapte, alcătuit din 24 de ore. Miezul nopții este momentul în care întunericul este cel mai profund, și reprezintă punctul de cotitură care desparte moartea zilei anterioare de nașterea unei noi zile. Începând din acest moment, lumina crește în intensitate. Totuși, lumina soarelui apare la orizont abia la ora 6 dimineața, după un sfert din ciclul complet zi-noapte. În acest moment noaptea a luat sfârșit și începe intervalul de lumină diurnă. Încă un sfert de ciclu are loc până la prânz, moment în care se atinge nivelul maxim de lumină diurnă. După ora 12, controlul este preluat de principiul întunericului.

La orele 18, după un alt sfert de ciclu, soarele coboară sub orizont și devine ascuns vederii. Se așterne întunericul și conștiința doarme. La miezul nopții, ciclul începe de la capăt. Această metaforă ne ajută să înțelegem manifestarea Planului Divin pe Pământ, însă dezvoltarea spirituală umană necesită un ciclu c-o durată mult mai mare de o zi. Cel mai amplu ciclu al Pământului, observabil de către om prin măsurători, este precesia echinocțiilor, care se întinde pe o perioadă de aproximativ 26.000 de ani. Fiind cunoscută sub denumirea de An Platonic, aceasta este cauzată de oscilația lentă a axei Pământului și, asemeni zilei, are părțile sale de întuneric și lumină.

Conform doctrinelor tradiționale, Pământul trece prin perioade de întunecare spirituală și prin perioade de luminare spirituală. Cele două căi de acces spre aceste faze diferite se numesc „porți solstițiale”. Cele două solstiții anuale sunt precum miezul zilei și miezul nopții. Doctrina Ciclicității Epocilor Lumii se regăsește în numeroase tradiții, inclusiv în cosmologii ale vechilor civilizații Vedice și Maya. Conform doctrinei vedice din India antică, omenirea a cunoscut o Epocă de Aur, epoca Luminii, cu peste 12.000 de ani în urmă, dar apoi Lumina spirituală a început treptat să se stingă și omenirea a trecut prin noi Epoci succesive, fiecare mai întunecată decât cea de dinaintea ei. În prezent ne aflăm la sfârșitul celei mai întunecate epoci, numită Kali Yuga. Folosind metafora unei zile, această perioadă, cuprinsă între Epoca de Aur și sfârșitul Celei Mai Întunecate Epoci, corespunde intervalului dintre prânz și miezul nopții. Este perioada în care se întunecă din ce în ce mai mult. Pentru a înțelege ciclul mai amplu lumină-întuneric este esențial să cunoaștem faptul că doctrina antică a Ciclicității Epocilor Lumii este bazată pe precesia echinocțiilor. Sunt aproximativ 13.000 de ani de întuneric și alți 13.000 de ani de lumină.

Civilizația Maya a decis să desemneze data de 21 decembrie 2012 drept sfârșitul unei ere îndelungate. Acesta va fi sfârșitul celui de-al „treisprezecelea baktun” din Calendarul Lung. Soluția enigmei implică precesia echinocțiilor. În preajma anului 2012, în timpul solstițiului de iarnă (luna decembrie), a avut loc alinierea Soarelui cu centrul Căii Lactee. Acest centru galactic, situat între constelațiile Săgetătorului și Scorpionului, era considerat de către vechii Maya drept Pântecele Marii Mame, Locul Ceresc al Creației. Această aliniere a Soarelui de la solstițiu, cu Centrul Galactic, are loc o dată la 13.000 de ani și este echivalentă cu momentele prânzului și miezului nopții. Epoca de Aur a Luminii a fost posibilă acum 13.000 de ani, datorită alinierii Soarelui de la solstițiul de vară (luna iunie), cu Centrul Galactic. Spre deosebire de aceasta, alinierea care a culminat în preajma anului 2012 a implicat Soarele de la solstițiul de iarnă – solstițiu al morții și renașterii. Cu alte cuvinte, omenirea trece printr-un miez de noapte galactic. Pentru pământeni, perioada de întunecare spirituală se apropie de sfârșit. Urmează să „întoarcem foaia”, accesând o fază de înălțare spre următoarea Epocă de Aur, un nou răsărit al conștiinței și luminii spirituale în lume. Alinierea Galactică este un eveniment cosmic, care ne invită la dezvoltare spirituală. Ea face parte din Planul Divin și identifică timpul în care trăim drept unul care prezintă oportunități extrem de rare pentru evoluția noastră personală.

Această perioadă de schimbare, cunoscută drept Schimbarea Globală, a început încă din anii 1980 și va dura până în 2016. După anul 2016, perioada de lumina crește treptat, umanitatea se trezește din somn. Este fascinantă puterea de previziune a vechilor Mayași, care au introdus în calendarul lor informații cifrate, referitoare la această aliniere. De fapt, simboluri ale acestei alinieri galactice se regăsesc și în activitățile lor de zi cu zi. Jocul cu mingea, bunăoară, este o metaforă a Soarelui (mingea) care pătrunde în Centrul Galactic (inelul de marcare). Aceste cunoștințe despre evenimentele galactice constituie un strat ascuns de înțelepciune, care se regăsește în numeroase tradiții din întreaga lume. Ele pot fi identificate în astrologia islamică, în topografia sacră din Grecia, în tradițiile sud-americane, în arhitectura religioasă creștină, în mithraism, în gândirea neoplatonică, precum și în cosmologia vedică și egipteană. Se pare că, pe măsură ce ne adâncim în alinierea galactică, înțelepciunea antică propriu-zisă revine printre noi; ea este redescoperită și determină începutul unei noi ere de înălțare către lumină. Sigur, totul se va întâmpla treptat, astfel încât oamenii să aibă timp să înțeleagă; totuși, nu atât de lent cum cred unii, întrucât ascensiunea are timpul ei cosmic, planeta trece printr-o transformare, și cine nu ține pasul va repeta un nou ciclu cosmic aici sau aiurea în Univers, pe o altă planetă.

Oamenii care trăiesc în prezent au un destin special, legat de Planul Divin și trecerea prin ciclurile cosmice. Cu toate acestea, reînnoirea omenirii nu este determinată de stele. Liberul arbitru este o componentă esențială a evoluției spirituale a conștiinței. În cadrul acestor ample schimbări energetice, e necesar să participăm în mod voluntar. Deschiderea fiecăruia către energia galactică a schimbării este dificilă și ne va transforma, dar vom avea totodată oportunitatea de a intra într-o relație mai strânsă cu sursa și centrul vieții. Alinierea astronomică nu este „cauza” dezvoltării noastre; aceasta corespunde mai degrabă unui proces de trezire, ce are loc în adâncurile propriei ființe. Este simbolul exterior al unei revoluții care este, în esență, spirituală, este o poartă deschisă, care ne invită să evoluăm spiritual. Pentru aceasta trebuie să sacrificăm iluziile care ne-au ținut legați de sfere existențiale întunecate și limitate. Să ne deschidem în fața Luminii din interior și să ne întindem sufletele până la stele!

5 1 votează
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest

0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile