Scrisul dezvolta inteligenta
© Pixabay
Timp estimat de citire: 6 minute

Cine îşi menţine capacitatea de a scrie de mână îşi păstrează inclusiv plasticitatea şi tinereţea creierului şi a circuitelor neuronale.

Ce este scrisul? Dacă ar fi să dăm explicaţia oferită de către ştiinţă, actul scrierii în sine poate fi explicat prin-o serie întreagă de definiţii, procese şi funcţii care însumează activitatea neuronală, cerebrală, raţională şi logică.

A vorbi despre actul scrierii în sine este ceva foarte complex, deoarece implică nu doar structurile neocortexului, cea mai nouă formaţiune anatomică dezvoltată la om în ultimele sute de mii de ani, ci şi corpul mental, conştiinţa dar şi corpul astral. Pentru că de cele mai multe ori atunci când scriem ceva latura noastră emoţională participă chiar dacă noi nu ne dăm seama.

Mulţi confundă actul scrierii cu cea a formulării de fraze pe tastatura computerului sau a telefonului mobil. Există diferenţe între a răspunde cuiva printr-un text pe computer – un e-mail de exemplu – sau pe telefon când situaţia e una normală şi răspunsul e la îndemână deoarece face parte din tiparele comunicării, şi altceva este atunci când cineva compune un text cu o anumită semnificaţie.

A apăsa pe o tastă nu este un gest de scriere.

Când tastăm un răspuns pentru cineva, la calculator sau pe telefon, în realitate noi nu scriem, ci butonăm, ca să folosim o expresie populară deja. A apăsa pe o tastă nu este un gest de scriere. Şi veţi înţelege din cuprinsul acestui articol de ce generaţiile tinere din prezent, deşi foarte mulţi dintre ei sunt inteligenţi, nu ştiu cum să-şi valorifice această capacitate raţională. Căci inteligenţa ţine nu de cât îţi foloseşti mâna pe instrumentul respectiv, ci în ce fel îţi foloseşti mâna pe instrumentul acela. Cu alte cuvinte nu cantitatea, ci modalitatea!

Când butonăm telefonul sau tastatura calculatorului, noi folosim de obicei doar două degete de la ambele mâini, de regulă arătătoarele, adică degetele lui Saturn. Interesantă trimitere, nu? Actul scrierii în sine presupune – luând în considerare că marea majoritatea sunt persoane dreptace – folosirea primelor trei degete ale mâinii, care se folosesc relativ la fel într-o altă gestică, cea a închinării după rostirea unei rugăciuni. Adică atunci când oamenii îşi fac cruce.

Ori de câte ori apucăm un creion sau un pix sau un stilou pentru a scrie, primele trei degete se conformează imediat datorită mecanismului însuşit prin educaţie.

Aţi putut observa la copii că ei nu deţin această setare a scrisului caligrafic, ca să spunem aşa, cum scriem noi adulţii. Ei mâzgălesc literele fără noimă pe hârtie. În schimb începând cu clasa 1 copiii învaţă să scrie literele, acest lucru determinând o modelare a circuitelor neuronale şi o dezvoltare treptată a capacităţii cognitive.

Cercetătorii americani de la Universitatea din Indiana, Statele Unite, au realizat un studiu prin intermediul unor serii de tomografii cerebrale la un copil preşcolar de 5 ani, analizele fiind luate înainte şi după primirea instrucţiunilor de învăţare a literelor. În acest sens rezultatele au arătat că la copii care au exersat actul scrierii de mână, activitatea neuronală a fost mult îmbunătăţită şi similară adulţilor, prin comparaţie cu alţi copii care doar s-au uitat la litere. Circuitul creierului din regiunile aferente care sunt activate în timpul citirii a fost observat în timpul scrisului de mână și nu în timpul tastării. S-a produs deci o activare amplă a mai multor zone din ambele emisfere cerebrale. Ceea ce duce la o primă concluzie şi anume că dacă sunt activate zone din ambele emisfere cerebrale, rezultă că din perspectiva personalităţii individului, ca şi caracter în formare, actul scrierii imprimă echilibru şi dezvoltă discernământul, care este o derivată a noţiunii echilibrului.

Actul scrierii imprimă echilibru şi dezvoltă discernământul.

Astfel putem spune că cine îşi menţine capacitatea de a scrie de mână îşi păstrează inclusiv plasticitatea şi tinereţea creierului şi a circuitelor neuronale. Despre aceste aspect şi despre mesaje în acest sens ale altor civilizaţii vom continua să discutăm în numărul următor.

Scrisul nu este doar o simplă mişcare a mâinii, ci o acţiune a Sinelui spiritual prin intermediul conştiinţei şi mentalului.

Scrisul este fără doar şi poate un act al creaţiei. Marile opere literare universale, aşa cum sunt ele denumite în epoca modernă, sunt rodul punerii pe hârtie a fanteziei literare a acelor autori ajunşi azi celebri în toată lumea: Tolstoi, Dostoievsky, Mark Twain, Fenimore Cooper cu al său celebru ”Ultimul Mohican”, Dickens, Shakespeare, Hemingway, Cehov, Kafka şi alţii. Toate operele scrise de aceşti clasici au fost iniţial, în forma lor originală, scrise de mână, cu multă răbdare, pasiune şi dedicare.

Se pare că, aşa cum a dovedit şi ştiinţa prin cercetările sale, cu cât scrii mai mult, cu atât creativitatea şi capacitatea cognitivă cresc. Deci scrisul de mână dezvoltă nu doar inteligenţa, dar prin intermediul creativităţii generează la nivelul structurii cerebrale o funcţie capabilă să construiască noi porţiuni funcţionale specializate pe anumite arii corticale. Un exempu în acest sens este cel al scriitorilor de literatură SF şi de anticipaţie, domeniu unde autorii pur şi simplu inventează pe baza propriei imaginaţii tot felul de lumi, de situaţii şi de aspecte care în lumea noastră nu există.

Cu cât scrii mai mult, cu atât creativitatea şi capacitatea cognitivă cresc.

Omul este înzestrat cu abilităţi de a cunoaşte viaţa şi universul. Suntem singurele fiinţe de pe planeta aceasta care avem capacitatea de a mânui degetele astfel încât putem scrie. Dacă am analiza punctul de pornire a unei asemenea capacităţi, cu certitudine mulţi ar face erori de interpretare, deoarece ar avea părerile foarte împărţite.

Unii ar spune că scrisul este doar un act al unui reflex căpătat de către sistemul nervos prin repetiţie şi învăţare, alţii ar spune că din contră scrisul este un act de analiză gestionată de către scoarţa cerebrală, alţii ar spune că este o însuşire căpătată de-a lungul epocilor datorită transpunerii emoţiilor trăite sub forma unor simboluri şi aşa mai departe.

În realitate, capacitatea de a scrie raţional şi inteligibil – adică a scrie ceva ce are sens – provine din Sinele Spiritual. Actul de a scrie este unul de Voinţă, înainte de a fi unul de Inteligenţă. De altfel Ştiinţa Spirituală spune că Voinţa şi Inteligenţa sunt faţete ale Creatorului, ale Principiului Unic ce guvernează întreaga Creaţie.

Dacă scrisul este capacitatea Sinelui Spiritual, atunci dacă scriem cum se întâmplă de ce dezvoltă inteligenţa dacă aceasta deja există?

Poate unii dintre voi v-aţi pus această întrebare după ce aţi citit rândurile de mai sus. Inteligenţa oricum există în Potenţial, acesta fiind un cumul de variante care aşteaptă să se manifeste în funcţie de alegerea fiecăruia în viaţa personală. În funcţie de alegere, scrisul – care poate fi însuşit oricum de orice individ uman în urma unei minime educaţii – va începe să pună în valoare inteligenţa acelui om.

De exemplu aşa cum spuneam cu 2-3 episoade în urmă, scriitorii şi autorii de romane îşi perfecţionează nivelul de evoluţie, prin faptul că scriu diferite opere literare de anumite genuri – SF, aventuri, dragoste, acţiune etc. – şi astfel cu cât scriu mai multe cărţi, cu atât nivelul lor de inteligenţă nu doar se dezvoltă, ci şi creşte atât pe orizontală, cât şi pe verticală, această mişcare pe cele două coordonate determinând expansiunea conştiinţei.

Faptul că un autor sau oricare om, are abilitatea de a pune laolaltă litere pentru a le da un sens coerent, indiferent despre ce fel de lucrare este vorba, demonstrează că omul ca fiinţă dispune de un instrument mental, cu ajutorul căruia ştie şi poate alcătui fraze logice. Numim acest instrument ca fiind discernământul. Respectiv capacitatea de a exprima logic şi coerent ceva prin cuvinte, astfel încât ceea ce scriem să redea întocmai ceea ce făptuim sau acţiunea propriu-zisă.

Fiecare literă are valoarea de simbol, dacă ne gândim la acest aspect şi atunci putem considera că scrisul este în realitate nu doar o suită secvenţială de reprezentări ale unor fapte sau idei, fie ele reale sau fictive, ci constituie chiar un limbaj simbolistic încărcat cu energia autorului.

Un alt exemplu în privinţa celor menţionate mai înainte este energia ce provine din manuscrisul original al autorului. Această energie se propagă chiar şi în exemplarele tipărite, pentru că o asemenea încărcătură este structurată din însăşi voinţa şi vibraţia autorului, transpuse ca un fel de codificare energetică în conţinutul respectiv.

Ori de câte ori scriem ceva de mână, circuitele noastre neuronale şi corticale imprimă felul în care mâna se mişcă şi scrie. După cum se ştie, fiecare om are stilul său caracteristic, numit stil olografic sau olografie. Unii scriu cu litere mai mici, alţii cu litere mai mari, unii scriu îngust, alţii lăbărţat, alţii mai puchinos, unii cu litere rotunjite, alţii cu litere mai turtite, unii mai aplecat spre stânga, alţii mai aplecat spre dreapta, fiecare în funcţie de cum are structura cerebrală şi de nivelul evolutiv al corpului mental. Nu ne ocupăm în articolul de faţă de olografie, o vom face cu ocazia altui articol, dar am specificat la modul rezumativ pentru a vă da seama că scrisul nu este doar o simplă mişcare a mâinii, ci o acţiune a Sinelui spiritual prin intermediul conştiinţei şi mentalului.

Civilizaţiile extraterestre care ne supraveghează ne urmăresc cu mare atenţie dezvoltarea capacităţii cerebrale cognitive.

Studiile ştiinţifice efectuate asupra creierului şi funcţiilor mentale au pus în evidenţă o realitate incontestabilă, şi anume că persoanele care scriu de mână până la o vârstă înaintată îşi păstrează creativitatea, flexibilitatea în comunicare, precum şi un nivel de inteligenţă peste medie şi o abilitate oratorică bună.

În legătură cu literele ce alcătuiesc limbajul nostru, mai ales când îl transpunem sub formă literară, ca şi simboluri încărcate energetic, civilizaţiile extraterestre care ne supraveghează ne urmăresc cu mare atenţie dezvoltarea capacităţii cerebrale cognitive, pentru a vedea în ce măsură putem dezvolta factorul creativ dincolo de ceea ce scriem. Căci doar a scrie nu este suficient, este necesar să folosim apoi creativitatea pentru a produce transformări – aşa cum mulţi devin fani înfocaţi ai filmelor şi personajelor pozitive – în privinţa modului în care omenirea reacţionează faţă de situaţiile cu care se confruntă la nivel evolutiv în existenţa cotidiană. Şi despre cum rezonează capacitatea de a scrie, imprimată în conştiinţă, cu câmpul universal akashic şi cu aceste civilizaţii, vorbim în numărul următor…

Următorul episodScrisul și Contactul cu Civilizațiile ET >>
Articolul precedentLegenda Pietrei Singuratice
Articolul următorSpiritul şi ego-ul – II
Scriitor şi pasionat de neconvenţional, îşi păstrază anonimatul în continuare folosind o atitudine efervescentă pentru a pune în mişcare energia exploratoare a minţii umane, imprimând astfel în subtil nevoia de a găsi răspunsuri existenţiale.
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
0 Comentarii
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile