Acasă Revista Cosmos Cunoaștere și evoluție Scrisul dezvoltă inteligenţa – I

Scrisul dezvoltă inteligenţa – I

0
3145
Scrisul dezvolta inteligenta
© Pixabay

Cine îşi menţine capacitatea de a scrie de mână îşi păstrează inclusiv plasticitatea şi tinereţea creierului şi a circuitelor neuronale.

Ce este scrisul? Dacă ar fi să dăm explicaţia oferită de către ştiinţă, actul scrierii în sine poate fi explicat prin-o serie întreagă de definiţii, procese şi funcţii care însumează activitatea neuronală, cerebrală, raţională şi logică.

A vorbi despre actul scrierii în sine este ceva foarte complex, deoarece implică nu doar structurile neocortexului, cea mai nouă formaţiune anatomică dezvoltată la om în ultimele sute de mii de ani, ci şi corpul mental, conştiinţa dar şi corpul astral. Pentru că de cele mai multe ori atunci când scriem ceva latura noastră emoţională participă chiar dacă noi nu ne dăm seama.

Mulţi confundă actul scrierii cu cea a formulării de fraze pe tastatura computerului sau a telefonului mobil. Există diferenţe între a răspunde cuiva printr-un text pe computer – un e-mail de exemplu – sau pe telefon când situaţia e una normală şi răspunsul e la îndemână deoarece face parte din tiparele comunicării, şi altceva este atunci când cineva compune un text cu o anumită semnificaţie.

Iată deci că începe să devină complexă chestiunea aceasta cu scrisul.

Când tastăm un răspuns pentru cineva, la calculator sau pe telefon, în realitate noi nu scriem, ci butonăm, ca să folosim o expresie populară deja. A apăsa pe o tastă nu e un gest de scriere. Şi veţi înţelege din cuprinsul acestui articol de ce generaţiile tinere din prezent sunt atât de bătute în cap, deşi foarte mulţi dintre ei sunt inteligenţi, dar nu ştiu cum să-şi valorifice această capacitate raţională. Căci inteligenţa ţine nu de cât îţi foloseşti mâna pe instrumentul respectiv, ci în ce fel îţi foloseşti mâna pe instrumentul acela. Cu alte cuvinte nu cantitatea, ci modalitatea!

Când butonăm telefonul sau tastatura calculatorului, noi folosim de obicei doar două degete de la ambele mâini, de regulă arătătoarele, adică degetele lui Saturn. Interesantă trimitere, nu? Actul scrierii în sine presupune – luând în considerare că marea majoritatea sunt persoane dreptace – folosirea primelor trei degete ale mâinii, care se folosesc relativ la fel într-o altă gestică, cea a închinării după rostirea unei rugăciuni. Adică atunci când oamenii îşi fac cruce.

Ori de câte ori apucăm un creion sau un pix sau un stilou pentru a scrie, primele trei degete se conformează imediat datorită mecanismului însuşit prin educaţie.

Aţi putut observa la copii că ei nu deţin această setare a scrisului caligrafic, ca să spunem aşa, cum scriem noi adulţii. Ei mâzgălesc literele fără noimă pe hârtie. În schimb începând cu clasa 1 copiii învaţă să scrie literele, acest lucru determinând o modelare a circuitelor neuronale şi o dezvoltare treptată a capacităţii cognitive.

Cercetătorii americani de la Universitatea din Indiana, Statele Unite, au realizat un studiu prin intermediul unor serii de tomografii cerebrale la un copil preşcolar de 5 ani, analizele fiind luate înainte şi după primirea instrucţiunilor de învăţare a literelor. În acest sens rezultatele au arătat că la copii care au exersat actul scrierii de mână, activitatea neuronală a fost mult îmbunătăţită şi similară adulţilor, prin comparaţie cu alţi copii care doar s-au uitat la litere. Circuitul creierului din regiunile aferente care sunt activate în timpul citirii a fost observat în timpul scrisului de mână și nu în timpul tastării. S-a produs deci o activare amplă a mai multor zone din ambele emisfere cerebrale. Ceea ce duce la o primă concluzie şi anume că dacă sunt activate zone din ambele emisfere cerebrale, rezultă că din perspectiva personalităţii individului, ca şi caracter în formare, actul scrierii imprimă echilibru şi dezvoltă discernământul, care este o derivată a noţiunii echilibrului.

Actul scrierii imprimă echilibru şi dezvoltă discernământul.

Astfel putem spune că cine îşi menţine capacitatea de a scrie de mână îşi păstrează inclusiv plasticitatea şi tinereţea creierului şi a circuitelor neuronale. Despre aceste aspect şi despre mesaje în acest sens ale altor civilizaţii vom continua să discutăm în numărul următor…

Următorul episodScrisul dezvoltă inteligenţa – II >>

NICIUN COMENTARIU

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?