Scrisul dezvolta inteligenta
© Pixabay

Scrisul nu este doar o simplă mişcare a mâinii, ci o acţiune a Sinelui spiritual prin intermediul conştiinţei şi mentalului.

Scrisul este fără doar şi poate un act al creaţiei. Marile opere literare universale, aşa cum sunt ele denumite în epoca modernă, sunt rodul punerii pe hârtie a fanteziei literare a acelor autori ajunşi azi celebri în toată lumea: Tolstoi, Dostoievsky, Mark Twain, Fenimore Cooper cu al său celebru ”Ultimul Mohican”, Dickens, Shakespeare, Hemingway, Cehov, Kafka şi alţii. Toate operele scrise de aceşti clasici au fost iniţial, în forma lor originală, scrise de mână, cu multă răbdare, pasiune şi dedicare.

Se pare că, aşa cum a dovedit şi ştiinţa prin cercetările sale, cu cât scrii mai mult, cu atât creativitatea şi capacitatea cognitivă cresc. Deci scrisul de mână dezvoltă nu doar inteligenţa, dar prin intermediul creativităţii generează la nivelul structurii cerebrale o funcţie capabilă să construiască noi porţiuni funcţionale specializate pe anumite arii corticale. Un exempu în acest sens este cel al scriitorilor de literatură SF şi de anticipaţie, domeniu unde autorii pur şi simplu inventează pe baza propriei imaginaţii tot felul de lumi, de situaţii şi de aspecte care în lumea noastră nu există.

Faptul că un autor sau oricare om, are abilitatea de a pune laolaltă litere pentru a le da un sens coerent, indiferent despre ce fel de lucrare este vorba, demonstrează că omul ca fiinţă dispune de un instrument mental, cu ajutorul căruia ştie şi poate alcătui fraze logice. Numim acest instrument ca fiind discernământul. Respectiv capacitatea de a exprima logic şi coerent ceva prin cuvinte, astfel încât ceea ce scriem să redea întocmai ceea ce făptuim sau acţiunea propriu-zisă.

Fiecare literă are valoarea de simbol, dacă ne gândim la acest aspect şi atunci putem considera că scrisul este în realitate nu doar o suită secvenţială de reprezentări ale unor fapte sau idei, fie ele reale sau fictive, ci constituie chiar un limbaj simbolistic încărcat cu energia autorului. Un alt exemplu în privinţa celor menţionate mai înainte este energia ce provine din manuscrisul original al autorului. Această energie se propagă chiar şi în exemplarele tipărite, pentru că o asemenea încărcătură este structurată din însăşi voinţa şi vibraţia autorului, transpuse ca un fel de codificare energetică în conţinutul respectiv.

CONȚINUT DEDICAT ABONAȚILOR

♥ Contează ce spune lumea?

Următorul episod<< Scrisul dezvoltă inteligenţa – IScrisul dezvoltă inteligenţa – IV >>

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?