Se vor unifica religiile?
© Flickr
Timp estimat de citire: 9 minute

Este chiar necesară unificarea religiilor într-una singură? Doar într-un singur caz – atunci când unica religie de pe Pământ, a întregii omeniri va fi Iubirea. Altfel nu!

Iată un subiect pe cât de delicat, pe atât de controversat şi care de-a lungul ultimelor două decenii a stârnit vii polemici şi contradicţii. Şi asta deoarece o asemenea chestiune ţine şi de crezul oamenilor, şi de convingerile lor în acest sens, dar şi de nivelul evolutiv al fiecărui om de pe planetă.

Altfel stau lucrurile când inteligenţei se adaugă, aşa cum este în cazul omului faţă de alte vieţuitoare, capacitatea de a raţiona, respectiv de a percepe, aşa cum este dată definiţia raţiunii în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române: „Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor”. Deci vorbim aici de chestiuni pe care omul prin propria percepţie, exact ca şi animalele, împinge cu o treaptă mai sus funcţia percepţiei, adică aceea de a înţelege, de a-şi da seama ce se întâmplă în jurul său şi de a pune cap la cap raţionamentele pentru a trage concluzii şi a găsi răspunsuri.

De exemplu, în această privinţă animalele nu ştiu de ce plouă, de ce fulgeră, de ce râurile curg într-un singur sens sau de ce Pământul se roteşte şi evoluează pe orbita sa, dar omul datorită capacităţii de a înţelege poate cunoaşte foarte multe lucruri. Inclusiv să gândească despre originea apariţiei sale şi despre eventuala conexiune cu Dumnezeu.

Saltul evolutiv care a dus la apariţia lui Homo Sapiens, în urmă cu aproximativ 200.000 de ani aşa cum au cercetat oamenii de ştiinţă, a determinat şi începutul manifestării funcţiei raţionale, deşi acest mecanism al raţiunii nu s-a născut singur, ci a fost implementat de fiinţe din afara Pământului în structura aurei omului.

Şi vă şi argumentez de ce raţiunea omului nu este un efect direct al evoluţiei.

Pe lângă specia umană există în ecosistemul planetar vieţuitoare cu vechime genealogică mult mai mare decât omul, cum sunt reptilele de exemplu – şopârlele, crocodilii, păsările care şi ele se trag tot din dinozauri, şi s-ar putea spune despre multe alte specii mult mai vechi decât omul că după o logică legată de evoluţie ca vârstă în milioane de ani, unele dintre aceste specii ar fi putut dobândi nivelul de raţiune înaintea speciei umane. Însă realitatea stă cu totul atlfel, după cum vedem, suntem singura specie dotată cu raţiune chiar şi spre deosebire de rudele noastre primate.

Deci saltul evolutiv a fost provocat de cineva care, ca stadiu de evoluţie, se află cu mult înaintea omului. Ipoteza conform căreia omul este rezultatul unei inginerii genetice realizată de către o civilizaţie sau mai multe din afara Pământului, prinde în ultimii ani tot mai mult contur, având în vedere că în urma tuturor studiilor efectuate de întreaga comunitate ştiinţifică internaţională nu s-a putut găsi o explicaţie logică unui asemenea salt evolutiv, şi mai ales pentru apariţia capacităţii raţionale la om.

Fiind pusă problema la modul acesta, este de la sine înţeles că la începutul funcţionării corpului mental la om, căci acest corp subtil este cel perfecţionat de către extratereştri – zeii din vechime, primele generaţii de oameni Homo Sapiens înţelegeau oarecum ce erau fulgerul, focul, apa atunci când ploua, atribuindu-le proprietăţi relativ personificate în zeităţi. Desigur că una era concepţia lui Homo Sapiens despre zeităţile naturii pe care le observa şi le clasifica astfel – focul şi apa de exemplu – şi alta era chestiunea fiinţelor extraterestre care au apărut ceva mai târziu în existenţa lui Homo Sapiens în calitate de zei veniţi din cer. De altfel vechile mitologii abundă în diferite descrieri legate de venirea unor fiinţe din stele, în mijlocul incaşilor, mayaşilor, egiptenilor, hinduşilor, aztecilor, tracilor, grecilor, polinezienilor şi a altor civilizaţii acum dispărute, aceste fiinţe jucând rolul de zeităţi care trebuiau venerate de către oamenii acelor vremuri. Ei bine, aici am ajuns în punctul în care, din perspectiva acestei simbioze forţate dintre oameni şi aceste zeităţi, s-a născut ceea ce numim religie.

Dar ce este de fapt religia?

Dincolo de definiţia modernă dată religiei, aceasta reprezintă de fapt o manifestare impusă forţat oamenilor de către grupuri de fiinţe extraterestre, venite din diferite zone ale galaxiei. Sumerienii, babilonienii, mayaşii, incaşii, egiptenii, hinduşii şi alte vechi civilizaţii, unele dintre acestea dispărute între timp, aveau fiecare zeităţile lor. Dovezi în acest sens sunt destule – picturi rupestre, hieroglife, diferite reprezentări în piatră sau pictate pe monumente.

Aşa cum au demonstrat cercetările arheologilor şi istoricilor, aproape în toate religiile se practicau sacrificiile ca o formă ritualistică de îmbunare a zeilor din ceruri. Desigur că Dumnezeu, aşa cum este astăzi descris de către ştiinţă, n-avea nevoie de sacrificii, ceea ce duce la ideea că asemenea ritualuri religioase au fost introduse pentru a menţine respectul prin frică al oamenilor faţă de zei.

Budismul, zoroastrismul, iudaismul şi alte forme de tip religios care au existat înaintea apariţiei creştinismului aveau la bază diferite concepte despre zeităţi.

Budismul avea o trinitate, zoroastrismul avea dualitatea bine-rău, iudaismul avea o zeitate-divinitate unică – Yahve, deci viziunile religioase aveau legătură cu modul în care oamenii înţelegeau divinitatea. Şi trebuie spus că în urmă cu 2000-2500 de ani nu existau conflicte cu fundament religios ca în epoca noastră.

Odată cu apariţia creştinismului, care a împrumutat viziunea Dumnezeului unic din iudaism, dar şi conceptul trinitar din budism cu doctrina pacifistă a acestuia, lucrurile au început să evolueze de-o manieră contradictorie.

După primele secole de creştinism a apărut catolicismul, însă naşterea catolicismului a fost determinată de încercarea apostolului Petru de a introduce această nouă religie – creştinismul, la Roma, unde romanii aveau panteonul de divinităţi împrumutate de la greci. Dar e foarte interesant cum păpuşarii din umbră, reptilienii care erau veneraţi în străvechime ca şi zei, au transformat religia politeistă a romanilor într-una monoteistă dar asta după ce l-au sacrificat pe cruce pe Petru. În budism nu s-a întâmplat deloc aşa ceva. După scindarea Imperiului Roman, papalitatea fiind deja instalată într-o formă rudimentară în primele secole ale creştinismului, ortodoxia evoluând şi ea separat tot ca religie creştină (fiind cea originară) după schisma creştină din 1054.

Astfel de-a lungul secolelor a existat o permanentă rivalitate între ortodoxie şi catolicism, fiecare dintre ele pretinzând că este singura reprezentantă originară a creştinismului.

Mai spre zilele noastre în secolul 20 au existat diferite tentative de a acapara credincioşi tot mai mulţi, de fiecare parte, o asemenea stare de lucruri inducând multe concepţii greşite în mintea credincioşilor. Cel puţin vreme de 50 de ani cât a durat  Războiul Rece dintre Est şi Vest catolicii şi ortodocşii aveau opinii radicale unii faţă de ceilalţi, părând că niciodată nu va exista reconciliere între creştini.

Întrebarea este de ce a existat o asemenea ruptură?

Papalitatea a dus războaie în numele crucii, ceea ce ortodoxia n-a făcut niciodată şi spun asta nu pentru a lua apărarea ortodoxiei, pentru că şi în ortodoxie sunt mulţi spălaţi pe creier, dar cruciaţii catolici au luat cu asalt chiar şi Ierusalimul. Să nu se uite toate atrocităţile comise de Inchiziţia sprijinită de papalitate de-a lungul Evului Mediu, precum şi toată dezordinea dintre statele europene provocată periodic de ambiţiile deşarte ale Vaticanului.

Odată cu instalarea Papei Ioan Paul al II-lea s-au mai conciliat relaţiile reci dintre catolicism şi celelalte religii, inclusiv ortodoxia. Pentru că trebuie spus că factorul religios a influenţat în mod major şi uneori chiar decisiv politica la nivel mondial în lume.

Să ne amintim de memorabilia vizită a Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, în 5 mai 1999, deci înainte de eclipsa totală de Soare din acel an, prilej cu care relaţiile dintre ortodoxie şi catolicism s-au ameliorat substanţial. În acelaşi timp Dalai Lama, reprezentantul budismului, exilat din Tibet în 1959  datorită invaziei chineze în acel teritoriu, oriunde călătoreşte în lume şi oriunde este invitat, propovăduieşte buna înţelegere între oameni, indiferent de religia din care fac parte.

Apoi după Ioan Paul al II-lea a venit Benedict al XVI-lea care a cam stricat relaţiile cu alte religii şi putem să observăm faptul că acest catolicism, spre deosebire de ortodoxism, vrea să acapareze dacă s-ar putea şi pe credincioşii tuturor celorlalte religii. Sunt binecunoscute cazurile  când vedete de la Hollywood şi-au schimbat crezul, din catolici devenind budişti pentru că budismul propagă bunătatea şi bunăvoinţa la modul practic prin stilul de viaţă.

Dar religia cum spuneam, cu preponderenţă catolicismul, s-a infiltrat şi în politică. Secretele Vaticanului bine păzite au determinat cumva cursul evoluţiei politicii la nivel mondial, fiind puşi în funcţii doar anumiţi preşedinţi care aveau filiaţie la grupurile oculte. Deci nu numai că la nivel de mase religia tâmpeşte populaţia, şi o să explic  imediat de ce şi în ce fel, dar acest lucru este realizat la dublu prin influenţa asupra politicii. Şi cum Statele Unite au la bază catolicismul, este clar că o asemenea influenţă acaparatoare se întinde şi asupra celorlalte religii.

Se vorbeşte de două decenii încoace, după căderea zidului Berlinului, de o posibilă unificare a religiilor în viitorul apropiat.

Aici problema poate fi foarte spinoasă, deoarece catolicismul ar vrea să conducă o asemenea religie unificată.

De ce religia tâmpeşte populaţia?

Articolul precedentEclipsa Totală de Soare 21 August 2017 – Meditație Planetară
Articolul următorOfensiva Confederaţiei Galactice – I
Contele Incappucciato este un fel de jucător multidimensional, specialitatea sa fiind metafizica de gospodină, adică spiritualitatea practică utilă omului în orice ocazie, chiar și când speli vasele!
0 0 voturile
Recenzie Articol
Abonează-te
Informează-mă despre
guest
1 Comentariu
Cel mai vechi
Cel mai nou Cel mai votat
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile
trackback

[…] De altfel religia nu este doar un concept pământesc, deoarece ea poate fi definită ca fiind o int… […]