Învelișul scoarței cerebrale este în realitate una dintre chakrele superioare ale ființei umane.
Timp estimat de citire: 3 minute

Învelișul scoarței cerebrale este în realitate una dintre chakrele superioare ale ființei umane.

În ultimul deceniu odată cu saltul tehnico-științific au fost descifrate și alte secrete ale creierului uman. Ceea ce era cunoscut până prin 2010 a fost dezvoltat la nivel de cunoaștere, datorită miniaturizării componentelor electronice ale dispozitivelor medicale și de cercetare științifică. Astfel s-a putut pătrunde în următorul nivel al structurii cerebrale, cel care se constituie ca o punte între partea sa anatomică și cea energo-informațională.

Desigur că de la un an la altul apar noi descoperiri în acest sens, dar cu fiecare descoperire se pătrunde tot mai mult de la nivelul anatomic spre cel cuantic. Structura cerebrală umană se întrepătrunde la un anumit nivel cu partea de energie subtilă care este conectată la aură. Partea aceasta care se întrepătrunde cu latura subtilă a aurei este acea parte care se constituie în procentul de aproximativ 85% a restului structurii cerebrale.

Se știe că pe partea organică a structurii noastre cerebrale noi putem folosi maxim 20% din capacitatea creierului, restul de 80%-85% fiind zona responsabilă de transferul semnalelor neuro-informaționale către și dinspre aură. Ceea ce percepem în planul trăirilor, sub forma energiilor și informațiilor primite, trece din aură prin zona celor 80%-85% procente – acestea fiind în realitate o dublură eterică a structurii noastre cerebrale – și ajunge la nivelul scoarței cerebrale. La fel dinspre scoarța cerebrală, trimitem spre aură concluziile noastre, în urma percepțiilor și trăirilor, și de aici putem trage o primă concluzie, anume că zona aceasta, a celor 80-85%, este un fel de portal de transformare a semnalelor dintr-o parte în alta. Dinspre organic spre energetic și invers. O parte din capacitățile denumite paranormale se află într-o anumită parte a acestei zone.

Ca să înțelegeți mai bine explicațiile, putem asemui scoarța cerebrală, respectiv neocortexul, cu scoarța terestră, zona celor 80-85% cu atmosfera, iar partea energetică cu spațiul cosmic. Energiile care vin din spațiu sub forma radiațiilor de tot felul pătrund prin pătura atmosferică și sunt filtrate de gazele din atmosferă, pentru a nu dăuna viețuitoarelor care trăiesc la sol. Invers, energiile cosmice ajunse pe Pământ, determină o reacție a scoarței terestre și o reflectare a lor înapoi prin atmosferă către spațiul cosmic. Așa se formează de exemplu strălucirea și radiația planetei, așa cum o văd astronauții din spațiu. La fel se petrec lucrurile și cu structura noastră cerebrală…

Gânduri?

Lasă-ne o vorbă!
Cum te strigă?